
Noi, copilul meu, am văzut tot ceea ce ne scrii tu, am trecut prin ele o dată, de două ori, de multe ori.
Am scris şi o carte despre aceste rătăciri că, dacă cineva va păţi astfel de lucruri, să nu cadă în deznădejde. Dar nu să rămâi nelucrător, aşa cum faci tu acum. Este nevoie de multă silinţa, de luptă, de smerenie fără de margini şi de ascultare desăvârşită. Nu sta, ci strigă:” Hristoase! Prea Sfânta Fecioară!” Nu te înmuia şi nu primi tot felul de gânduri. Strigă continuu la Hristos. Înainte de a reuşi ispita să dea naştere gândului în mintea ta, tu să-l zădărniceşti cu rugăciunea. Nu-l lăsa.