Ci să ştii, iubitule, că nu are trebuinţă Satana a ispiti pe cei de sine ispitiţi şi pururea la cele de jos traşi prin lucrurile cele lumeşti. Şi cunoaşte şi aceasta, că celor ispitiţi cinstite şi cununile se pă­zesc, iar nu celor ce nu se grijesc pentru Dumnezeu, nici mirenilor celor ce zac cu faţa în sus şi horăiesc. Ci eu, zici tu, foarte mă ispitesc şi şalele mele s-au umplut de ocărit precum grăieşte Prorocul (Ps. 37, 7). Şi „pătimire este şi gârbovire, și nu este în trup vindecare, şi sârguinţă întru oase” (Pilde 3, 8).

Continuare …

Scrii pentru că ești tulburată și e drept să fie așa. Te asemeni trestiei mișcate de vânt: au fost suficiente câteva vești și te-ai neliniștit. Iată motivele: neatenția, lipsa de concentrare față de viața ta spirituală, lipsa lăsării în voia lui Dumnezeu. Țara ta a fost lăudată și iată-te pregătită să pleci. Să știi totuși că, oriunde vei merge, vei duce dezordinea interioară cu tine. Și acolo vei întâlni oameni și nu îngeri. Împărăția Cerurilor nu este în exterior, ci în noi. Dacă ne vom îngriji de „unicul necesar”, restul ni se va da pe deasupra – însuși Dumnezeu a spus-o.

Continuare …

Iubirea nu este o iubire de schimb. Dacă eu te iubesc, tu mă iubești. Păcătoșii același lucru îl fac. Pentru a dobândi adevărata iubire, arunci, dai afară „eul” tău. Negi „eul” tău ca prin această negare să dobândești, să simți și să trăiești omul adevărat. Te eliberezi astfel și te echilibrezi.

Continuare …

Cred că unii dintre dumneavoastră aţi citit viaţa Sfântului Paisie. Ce vi s-a părut că este specific acestui om? Jertfa pentru aproapele său. Se făcea „ardere de tot” pentru celălalt. Îmi amintesc că odată când l-am întâlnit, mi-a spus: „Copilul meu, mi se întâmplă ceva care, dacă aş spune-o lumii, m-ar considera nebun. Dar ce să fac? Până prin 1974 aveam o aşa dragoste pentru Dumnezeu, încât, atunci când aceasta se manifesta înlăuntrul meu, chiar dacă mergeam pe drum, cădeam la pământ ca într-o stare de leşin, din pricina dragostei pentru Dumnezeu. Şi trecea destulă vreme, iar eu rămâneam acolo liniştit şi mă rugam. Mai apoi, îmi trecea.

Continuare …

Noi, copilul meu, am văzut tot ceea ce ne scrii tu, am trecut prin ele o dată, de două ori, de multe ori.
Am scris şi o carte despre aceste rătăciri că, dacă cineva va păţi astfel de lucruri, să nu cadă în deznădejde. Dar nu să rămâi nelucrător, aşa cum faci tu acum. Este nevoie de multă silinţa, de luptă, de smerenie fără de margini şi de ascultare desăvârşită. Nu sta, ci strigă:” Hristoase! Prea Sfânta Fecioară!” Nu te înmuia şi nu primi tot felul de gânduri. Strigă continuu la Hristos. Înainte de a reuşi ispita să dea naştere gândului în mintea ta, tu să-l zădărniceşti cu rugăciunea. Nu-l lăsa.

Continuare …

Piotr, copile…  Poate lacrimi de întristare au curs niţel pe obrajii voştri, copiii mei. O, Piotr, Piotr, află că îmi lipseşte câte o poezioară de la tine. Te simt puţin cam trist, spune şi Bunelului tău dacă ai ceva probleme duhovniceşti, pentru a mă ruga şi eu mai cu sârg pentru aceasta. Piotr, toamna şi iarna sunt două anotimpuri de adunare în sine şi de mare bucurie duhovnicească. Piotr, nu lăsa ca ceaţa şi ploile, frigul şi zloata să acopere Soarele cel gândit, pe Hristos, Cel Ce luminează din adâncul inimilor noastre.

Continuare …

„Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător… şi destoinic să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evr. 4, 12).
„Nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care… va vădi sfaturile inimilor” (I Cor. 4, 5).
„Şi Domnul… va răsplăti omului după lucrurile lui şi lucrurilor oamenilor după gândurile lor” (Sirah 35, 22).
„Judecata lui Dumnezeu caută nu spre fapte, ci spre intenţia cu care acestea se săvârşesc” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
„Dumnezeu priveşte la inima omului şi judecă după El cunoaşte neputinţa omului şi dă celui vrednic ” (Sfântul Varsanufie cel Mare).

Continuare …