Cândva, i-am spus:
‒ Părinte, nu mai pot lucra cu fratele ăsta! E foarte mofturos!
‒ Măi, tu eşti plin de egoism! Ştii asta? Din cauza egoismului tău le păţeşti pe toate!
Rugaţi-vă să dea Domnul smerenie inimii mele!
Sfinții părinți ne învață
Să nu deveniţi mici la suflet şi să nu vă tulburaţi!
Lăsaţi toate grijile pe seama lui Dumnezeu, căci Acela lucrează pentru voi. Să nu deveniţi mici la suflet şi să nu vă tulburaţi! Cel Care cercetează cutele cele mai adânci ale sufletelor omeneşti cunoaşte şi poftele voastre şi are puterea să vă scape de ele, aşa cum doar El o ştie.
Misiunea Bisericii este mărturisirea lui Hristos
Care este misiunea Bisericii? Iată o întrebare pe care ar trebui să şi-o pună fiecare creştin, gândindu-se la faptul că şi el este parte a Bisericii, mădular al Trupului lui Hristos.
Câtă vreme creştinii se vor gândi numai la „ce face Biserica?”, fără a se gândi la ceea ce ar trebui să facă ei înşişi, se îndepărtează de chemarea lor.
Vai de cel ce zavistuieşte (invidiază)!
Cel ce invidiază biruit este; are şi duşmănia, are şi vrajbă, şi de sporirea altora se mâhneşte, iar cel ce nu are zavistie sau invidie, niciodată nu se scârbeşte de sporirea altora. […]
Cel ce are zavistia şi invidia, tuturor este împotrivitor, că nu voieşte ca altul să se cinstească mai înainte de el.
Cu smerenia împuţinăm întristarea adusă de ispite
Să ne aducem aminte de făcătorii de rele, care se dau pe ei înşişi în mâinile judecătorilor ca să fie pedepsiţi pentru faptele lor. Aceştia, atunci când încep să fie chinuiţi, dacă se smeresc şi îşi mărturisesc fără întârziere nedreptatea lor, sunt pedepsiţi mai puţin şi, suferind acele dureri, se izbăvesc.
Nu există om mai lipsit de omenie decât iubitorul de arginți
Nu există om mai lipsit de omenie decât iubitorul de arginți. Pe toți îi urăște, și pe săraci și pe bogați; pe săraci de frică, nu cumva să-i ceară ajutor, și pe bogați de invidie, pentru că nu are banii lor. Nu știe ce înseamnă milostenie, iubire de oameni, compătimire. Este împotriva oricărei încercări de ajutor social. Orice lucrare, chiar și cea mai importantă, dacă nu-i aduce câștig îl lasă indiferent. Din contră, poate face orice ca să-și mărească fie și cu puțin bogăția.
Adevărul nu poate ființa fără Bine, nici Binele fără Adevăr
Adevărul nu poate ființa fără Bine, nici Binele fără Adevăr, iar amândouă fără să rodească.
Aceasta este pecetea dumnezeiască ce pecetluiește orice lucru și orice ființă, de la cea mai mică, până la cea mai mare.
Numai prin puterea lor, oamenii nu pot ridica decât a treia parte din pecetea cea tainică. Numai Acela care i-a pecetluit poate să desfacă toate pecețile.
Toți creștinii vor să meargă în rai, dar nu toți vor să se lupte pentru a dobândi raiul
Întreabă pe cineva: „Vrei să mergi în rai, în Împărăția cerurilor?” Imediat îți va răspunde: „Sigur că vreau”. Dacă îi spui, însă, mai apoi: „Ca să mergi acolo, trebuie să faci asta și asta”, o să-l vezi cum amorțește.
Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui
Zis-a Domnul: „Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui” (Matei 24, 13). Iar răbdarea este îmbinarea tuturor virtuților. Căci niciuna dintre virtuți nu stă fără ea. Deoarece „tot cel ce se întoarce înapoi nu este vrednic de Împărăția Cerurilor” (Luca 9, 62). Chiar dacă i se pare cuiva că se împărtășește de toate virtuțile, dacă nu va răbda până la sfârșit și nu se va izbăvi de cursele diavolului, nu este vrednic să ajungă în Împărăția Cerurilor. Fiindcă și cei ce au luat arvuna au nevoie de răbdare, ca să primească răsplata desăvârșită în veacul viitor.
Omul care Îl iubește pe Domnul strălucește între ceilalți oameni
Cei ce-L iubesc pe Domnul Îl proslăvesc. Făclia aprinsă răspândește lumină în casă: și omul care Îl iubește pe Domnul strălucește între ceilalți oameni, luminând întunericul lor. Lucrurile lui se înfățișează privirilor tuturor, și ele sunt asemenea lucruri că, văzându-le, nu poți să nu-L proslăvești pe Domnul, nu poți să nu zici: „Slavă lui Dumnezeu!
Faci răul, te va pedepsi Dumnezeu, faci binele, te pot pedepsi oamenii
Scrisoarea ta m-a mișcat mult. N-am să-ți ascund: am plâns asupra ei, citind-o și recitind-o de mai multe ori. În ea este înscrisă întreaga dramă a vieții omenești.
Îmi scrii că ai crescut cu totul în ticăloșie. Mai ales furtul îți stătea în obicei – dar te păzeai cu îndemânare, astfel încât toți te lăudau ca pe un tânăr de treabă. Odată, însă, ai fost prins furând și ai fost fugărit.
Femeia care a găsit vindecare la moaștele Sfântului Iov de la Poceaev
Să vorbim despre o vindecare întâmplată în anul 1833! În acel an, pe data de 28 mai, a venit la Poceaev din gubernia Orenburg, ţinutul Menzelinski, satul Makarievski, o ţărancă, fecioara Matrona Şliugova, în vârstă de 28 de ani. După spusele ei, de trei ani de zile suferea de dureri de cap şi de inimă. Când o apucau durerile, în lăuntrul său apărea o mare scârbă faţă de cele sfinte.
Deși ne este foarte greu să acceptăm suferința rupe și desface egoismul din noi
„Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptății mele! Întru necaz m-ai desfătat!” (Psalmul 4, 1). Iarna, din pricina gerului năprasnic, trunchiul copacului crapă pe dinăuntru, iar în nopțile geroase, aceste rupturi pricinuite de ger scot sunete destul de nefirești. Deși ar părea că gerul îl vatămă, el nu face altceva decât să-I despice și să-l desfacă pe dinăuntru, pentru a forma crăpături care primăvara sunt plinite cu noi fibre, pline de sevă, prin care copacii se umplu iarăși de viață și se dezvoltă, aducând rod de frumusețe.
Părinţii să facă pentru copiii lor tot ce se poate, însă încredinţându-i lui Dumnezeu
În momentul în care copilul se zămisleşte, părinţii îi dau trup, iar Dumnezeu îi dă suflet. Îndată ce se naşte copilul, îndată ce se botează, Dumnezeu îi rânduieşte un înger păzitor şi copilul e ocrotit de Dumnezeu, de îngerul păzitor şi de părinţi.
Cel ce gândește de rău pe vrăjmaşii lui nu are în el iubirea lui Dumnezeu
Vă rog, fraţilor, faceţi o încercare. Dacă cineva vă ocărăşte sau vă dispreţuieşte, sau vă smulge ceea ce vă aparţine, sau prigoneşte Biserica, rugaţi pe Domnul zicând: „Doamne, toţi suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi şi întoarce-i spre pocăinţă!”
Să ne nevoim în smerenie, dragoste şi răbdare
Orice mâhnire să o suportaţi cu bucurie, mâhnirile pe care ni le pricinuiesc oamenii sunt mai dulci decât „siropurile” pe care ni le oferă cei care ne iubesc.
Vedeţi, în Fericiri, Hristos nu spune: „Fericiţi veţi fi când vă vor lăuda”, ci: „Fericiţi veţi fi când vă vor ocări” şi, mai ales, „când vă vor minţi din pricina Mea”.
Slava deșartă și părerea de sine iubesc a învăța și a povățui pe alții
Slava deșartă și părerea de sine iubesc a învăța și a povățui pe alții. Ele nu se îngrijesc de vrednicia sfatului lor! Ele nu cugetă că pot aduce aproapelui o rană de nevindecat printr-un sfat prostesc, care este primit de începătorul neîncercat cu o încredere iresponsabilă, întru aprinderea trupului și a sângelui!