Cel dintâi este rugăciunea deasă, smerită şi sârguincioasă cu zdrobirea inimii. „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită” – spune Hristos (Matei 26, 41).
Al doilea este aducerea aminte de moarte: „În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată” (Isus Sirah 7, 38). După moarte este judecata lui Hristos: de la judecată se merge fie la munca veşnică, fie la fericirea veşnică. Pentru nevoinţa credinţei, care Îl preamăreşte pe Hristos, Cel ce a murit şi a înviat din morţi şi cu ajutorul Căruia luptă împotriva păcatului – se dă fericirea veşnică, iar pentru păcat – munca veşnică.
Al treilea este să eviţi prilejurile ce duc la păcat, să eviţi discuţiile rele, să-ţi păzeşti auzul, vederea şi să le fereşti de sminteli.
Al patrulea este să te fereşti şi de păcatele cele mai mici întrucât ele duc la cele mai mari.
.
Sfântul Tihon de Zadonsk, Lupta dintre carne și duh, Editura Egumenița, Galați, 2011, p. 19