Sfaturi duhovniceşti

Avem o dragoste infirmă, de scurtă durată și interesată

O inimă de piatră nu poate fi cultivată și nu poate să-l cunoască pe Dumnezeu. Adeseori spunem „eu iubesc pe toată lumea”, dar nu ne iubim soția sau copilul pentru că nu se comportă cu noi așa cum vrem noi. Nu iubim necondiționat, ci din calcul și cu gânduri ascunse. Punem destule condiții iubirii noastre.

Continuare …

Pr. Rafail Noica:  A vedea păcatul este foarte dureros, dar mult mai important este faptul că vad decât păcatul însuși

A conștientiză păcatul este prezenta harului. Fără har omul nu își conștientizează păcatul. Si, poate ați și observat că noi, în călătoria noastră, în devenirea noastră, nu ne dădeam seama că ceva era păcătos și poate că acuma nu mai putem face lucrul acela, după ani de împărtășanie, de spovedanie, și ceva s-a subțiat în noi, și ne gândim: „Doamne, dar cum puteam face asta?!

Continuare …

„Rugaţi-vă neîncetat!”

Mintea omenească funcţionează neîntrerupt! Acesta este, probabil, caracteristica ei de bază. Uneori este posibil, e adevărat, să nu funcţioneze corect. Cum s-ar spune, are iluziile şi fantasmele în sânge. Jocul inevitabil de oglinzi al existenţei, însă, îi tulbură câmpul de vedere şi o înşeală, nu rareori, fără vindecare. Cu toate acestea, mintea funcţionează!

Continuare …

Ce faci când celălalt nu te „înghite”?

Să nu caute nimeni ale sale, ci fiecare şi ale altuia” (Filipeni 2, 4). „Ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bine spre zidire” (Romani 15, 2).
Să zicem că n-ai ură faţă de nimeni, că-i iubeşti pe toţi oamenii, însă ştii că o rudenie de-a ta a interpretat greşit câteva gesturi de-ale tale şi nu te mai „înghite”. Tu-l iubeşti, dar el are probleme cu tine. Dacă te interesează mântuirea sufletului lui (vai de tine dacă nu-ţi pasă!), va trebui să faci ceva să scoţi ura din inima lui şi să-l salvezi.

Continuare …

Dacă ai inima curăţită de patimi se descoperă Domnul Hristos în tine

Ca să te sensibilizezi pentru îmbunătăţirea sufletească, trebuie să se întâmple cu tine ceea ce se spune într-o alcătuire de la slujba Schimbării la Faţă: Munte preaînalt având noi inima curăţită de patimi, să vedem Schimbarea la Faţă a lui Hristos care luminează mintea noastră. E extraordinar de frumos! Frumos pentru cine se sensibilizează. Munte preaînalt având noi inima curăţită de patimi – un Tabor, inima curăţită de patimi poate fi Taborul nostru.

Continuare …

Pr. Nikon Aghioritul – Viața de după viață (partea I)

Moartea este ceva străin. De aceia omul nu vrea să moară. Ce spunem la slujba de înmormântare? Vai! Câtă luptă îndură sufletul! Vai, vai! Câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai cât lăcrimează atunci și nu este cine să-l mângâie pe dânsul. Sufletul plânge atunci și nu se găsește nimeni care să-l miluiască… „Către îngeri, ridicându-și ochii în zădar se roagă. Către oameni mâinile tinzându-și nu are cine să-l ajute…

Continuare …

Euharistia – taina vindecării şi îndumnezeirii noastre

Dumnezeiasca Euharistie are darul nemăsurat de a ne „branşa“ la plinătatea vieţii dumnezeieşti. Este toposul întâlnirii cerului cu pământul, a îngerilor cu oamenii, este „cerul pe pământ“, cerul înţeles ca tropos teologic (infuzie a vieţii dumnezeieşti, coborârea Treimii în spaţiul teluricului: „Să Te am pe Tine locuind şi rămânând întru mine, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh“) şi tropos angelologic (de co-slujire a îngerilor cu oamenii: „Fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor Tăi îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta“).

Continuare …

Orice lucru care creează neliniște nu poate fi niciodată de la Dumnezeu

Diavolul poate interveni în conștiința omului prin cele două extreme: să-i provoace o sensibilitate exagerată – atunci când cineva este sensibil. Cum se numesc acei oameni? Cu o conștiință scrupuloasă, nu? Cum se numesc? Nu e vorba de cei cu conștiința adormită. Cei care au o conștiință exagerată, scrupuloasă, nu?

Continuare …

Ne dăm seama că am dobândit har, dacă devenim mai puternici în a ţine piept ispitelor

Aţi citat un pasaj din scrierile Stareţului Sofronie unde acesta spune că după o perioadă de pocăinţă a cunoscut harul dumnezeiesc şi pocăinţei i-a urmat mângâierea. Cum a recunoscut harul şi cum putem şi noi să recunoaştem harul în pocăinţa noastră sau atunci când încercăm să ne pocăim? Şi dacă nu simţim că am pri­mit această mângâiere, este acesta un semn că pocăinţa noastră nu este sinceră?

Continuare …