Despre viaţa în cuplu (Pr. Constantin Necula)
Pr. Constantin Necula: Despre viaţa în cuplu
Pr. Constantin Necula
Mediocritatea începe când se termină Raiul
Părintele Emilianos Simonpetritul povestește în Catehezele sale cum s-a ajuns la degringolada aceasta în care „șerpișorul de serviciu” să poată s-o supere pe Eva. Mediocritatea începe când se termină Raiul. Dacă vrem să nu fim mediocri, trebuie să locuim tot timpul în Rai și să ne adaptăm condițiilor și exigențelor Raiului.
Provocările Postului Naşterii Domnului
Nu găsim o definiţie unică şi perfect valabilă pentru post, ca formă a ascezei, oricât am căuta. Una care cuprinde într-însa mult este aceea pe are o dă cartea Triodului, cea care numeşte postul ca fiind „călătorie a virtuţilor”. Şi sigur că aici se cuprind nu doar credinţa, nădejdea şi dragostea, ci şi răbdarea, smerenia, tandreţea duhovnicească şi alte câte, minunate toate, chei de aur ale cerescului locaş al postului ortodox.
Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr
Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraam, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie!
Părintele Constantin Necula: Rodirea întru răbdare
Pe când răsună în Biserică pilda aceasta, ni se cere, de fapt, să luăm aminte la „ţarina” Duhului care suntem, la ceea ce ne cere Hristos Dumnezeu, întru rodire. La început de an şcolar său universitar, de fiecare dată când e vorba despre învăţăcei şi învăţare, slujba rânduieşte în mijlocul ei – miez de duh – această Evanghelie a „Semănătorului”, şi mereu se pune accentul pe cât de important este să preluăm cum se cade bobul de învăţătura divină care cade în pliurile sufletului nostru pentru a face roadă curată şi bună. Hristos Însuşi insistă asupra „inimii curate şi bune” pe care trebuie s-o avem pentru o rodire cu har (Lc 8,15).
Cum să dobândeşti raiul
Pentru aceia speriaţi de greutatea mântuirii, Evanghelia Duminicii a XIX-a după Rusalii, desprinsă din Predica de pe Munte, ne aduce mângâiere prin lucidizare. Textul evanghelic porneşte cu o concluzie: „Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Lc 6, 31). Supusă atenţiei noastre astăzi, ca oameni mai mult educaţi decât credincioşi, propunerea pare acceptabilă. Noi ne-am educat să renunţăm la răzbunare când suntem loviţi, suntem obişnuiţi să ne ţinem gura când suntem răniţi şi să tăcem când suntem furaţi, să vorbim la comanda şefilor cu interese de moment, să ne aliniem chiar atunci când linia în care suntem somaţi ne duce la moarte. Iudeii din vremea Mântuitorului – şi azi mulţi gândesc aşa, pornind de la litera Legii
Ştiţi care este trăsătura fundamentală de caracter a unui sfânt? Sensibilitatea!
– Părinte, eu de la vară plec la mănăstire (de tot).
– Sper să nu vină sfârşitul aşa de repede!
– Cum pot să le spun părinţilor mei acest lucru, având în vedere că mai am o soră la mănăstire şi că părinţii mei sunt cu totul împotrivă, mai ales mama mea, de care mă tem că ar putea suferi o cădere psihică? Cum să le dau vestea?