„Cum reuşesc să mă apropii de El?”
– Păi eu zic că primul pas l-ai făcut cu această întrebare şi cu faptul că El ai scris cu E mare. E un început.
Şi mai e un lucru: eu am întrebat odată o maică, la a cărei povaţă duhovnicească ţin foarte mult, îi spuneam: „Maică, nu mă pot ruga, ce fac? In timpul rugăciunii îmi zboară mintea” – nu că nu zboară tot timpul Ia mine, la mine tot timpul zboară şi la un moment dat maica îmi spune: „Da-i simplu, măi părinte, îi simplu: când îţi zboară mintea, te ridici în picioare, faci 10 metanii şi te întorci la rugăciune”. „Maică, şi dacă şi după metaniile alea…?”; „E simplu, te ridici în picioare, faci 10 metanii şi te apuci de rugăciune”; „Păi, dacă nici după alea?”; „E simplu, te ridici în picioare, faci 10 metanii şi mergi mai departe”. Când aveţi senzaţia că v-aţi depărtat de Dumnezeu, e simplu, mergeţi către El, e pretutindeni, în stânga, în dreapta, e acolo, nu v-aţi depărtat de Dumnezeu; v-au învăţat unii să credeţi că există o regulă după care mergi după Dumnezeu – nu e nici o regulă, Hristos nu e altceva decât El, faceţi-l cu mâna şi vă vede, de fiecare dată este acolo, niciodată nu stă cu spatele la noi; nu aţi remarcat că în toate icoanele ortodoxe Hristos este cu faţa la noi, nu cu spatele? Oricât de mult L-ar linguşi unii, Hristos nu întoarce spatele, stă tot timpul cu faţa.
Parintele Constantin Necula, Tânărul în căutarea libertăţii, Editura Doxologia