Articole

Cum trebuie să participe un intelectual la viaţa Bisericii?

Cum trebuie să participe un intelectual la viaţa Bisericii şi care este slujirea lui?
Să participe așa cum participă și un neintelectual, la învăţătura creştină, cu smerenie. Să ia parte la Liturghie, de la început până la sfârşit, să fie spovedit şi el, ca orice creştin.
Există o singură cale: smerenia.

Continuare …

Cum putem trăi în viața agitată din zilele noastre având în minte gândul la Dumnezeu?

Iată cum se folosește cugetarea la cele dumnezeiești. Dimineața, îndată după ce vă veniți în simțiri cu totul în urma somnului, cugetați la adevărurile de credință, începând cu ființarea cea mai înainte de veci a Dumnezeului întreit Ipostatic și sfârșind cu înfricoșata Judecată și soarta veșnică a tuturor – nu repede și nu încet, ci cu luare aminte. Asta se poate face și după Simbolul de credință.

Continuare …

ÎPS Athanasie de Limassol – Nicio rugăciune nu rămâne fără răspuns

Rugăciunea noastră se adună, se adună și se păstrează în mâinile Domnului. Iar Dumnezeu, ca un Părinte bun și iubitor, așteaptă plinirea vremii pentru a trimite această rugăciune, prin Duhul Sfânt, în sufletul celuilalt. Și acest lucru se petrece atunci când celălalt este pregătit, nu atunci când vrem noi.

Continuare …

Rugaciunea celui cuprins de deznădejde

Doamne, Dumnezeul meu, Tu care ai făcut cerurile şi pământul, care ai dat viață tuturor lucrărilor Tale, în acest ceas în care sufletul meu stă întristat şi plin de mânie, întinde mâna Ta cea atotputernică şi mă scoate din această întristare în care singur m-am afundat. Primește, Doamne, umilita mea rugăciune pe care o îndrept către Tine cu siguranța că mă vei ajuta.

Continuare …

Hristos nu a venit doar pentru unii, ci pentru toți oamenii

Cred că ceea ce trebuie să avem în vedere, împreună cu pocăința, este tocmai cuvântul „pregătiți”. Expresia „drepte faceți cărările Domnului” îndeamnă la a fi drepți, să fim sinceri înaintea lui Dumnezeu. El vrea să intre înlăuntrul nostru. Prin urmare, nu vom găti alte drumuri, alte cărări, ci sufletul nostru. Înlăuntrul lui toate să devină netede. Nu înseamnă nimic altceva decât sinceritate, să devenim sinceri cu Dumnezeu.

Continuare …

Cu cât te vei ruga mai mult, cu atât mai multe vor fi gândurile bune

Mi-a zis Părintele într-o zi aşa: „Tu eşti evlavios şi vrei să impui celor din jur credinţa şi evlavia ta, şi crezi că vei reuşi. Rău faci, fiindcă omul reacţionează taman invers: îi spui să facă ceva şi nu face, şi asta tocmai pentru că i-ai spus să o facă. Când te va vedea pe tine făcând acel lucru, poate că te va urma şi el, zicându-şi: «Dacă el face asta, hai să fac şi eu».

Continuare …

Cine vrea să îi biruiască fără arme pe invidioşii lui şi să le fie superior

Cu blândeţea, cu răbdarea şi cu nerăutatea. Ele şi fără mânie îi înfricoşează pe ceilalţi, şi fără arme îi biruiesc, şi fără cete de luptători îi izgonesc pe vrăjmaşii lor!
Cu acestea şi Mântuitorul Hristos i-a biruit pe vrăjmaşii Lui; El „ca un miel spre junghiere S-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund” (Isaia 53,7).

Continuare …

De ce ne plac filmele „cu bătăi”. O explicaţie filocalică

„Când partea poftitoare a sufletului e împinsă spre patimile desfătărilor şi spre plăcerile vieţii, tot pe acestea le vede sufletul şi în vis. Iar când iuţimea sau mânia sufletului e înfuriată împotriva semenilor, visează atacuri, războaie şi lupte cu şerpi şi certuri ca la judecată cu duşmanii.

Continuare …

„Întreaga viață a Bisericii constă în preschimbarea iubirii egoiste în iubire dezinteresată”

Iubirea de sine este iubirea irațională a trupului, este rod al vieții căzute și este boală duhovnicească care trebuie preschimbată în iubirea de Dumnezeu și de oameni. Cu cât mai mult omul este mai iubitor de sine, cu atât mai mult nu poate să-L iubească pe Dumnezeu și pe semenul său.

Continuare …

În viaţa duhovnicească nu trebuie să ne fie frică de nici o putere potrivnică

Grija prisositoare pentru nevoile vieţii este semnul omului necredincios şi mic la suflet. Şi trecem prin suferinţă atunci când ne îngrijim noi înşine pentru noi, şi nu ne punem nădejdea în Dumnezeu, Care se îngrijeşte de toate.

Este mai bine să dispreţuim toate câte nu sunt ale noastre, adică cele vremelnice şi trecătoare, şi să le căutăm pe ale noastre, adică cele nestricăcioase şi veşnice.

Continuare …