Articole

În ce constă esenţa creştinismului?

“Se spune că în dragoste. Nu, aşteptaţi puţin. Dragostea e odraslă, alcătuită din flori şi roade. Mai înainte trebuie curăţit pământul, arat, semănat, şi după aceea creşte. Ce a zis Domnul despre venirea Sa? De ce a venit El? Ca să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Dar cei căutaţi cum se mântuiesc? Se dezbracă de omul vechi şi se îmbracă în omul nou. Mai înainte trebuie să se dezbrace, să dea jos şi să arunce toată vechitura patimilor şi a păcatelor, după care se vor naşte şi cele nou-nouţe.

Continuare …

„A te scufunda în smerenie înseamnă a coborî în Dumnezeu”

Smerenia nu constă într-un anume comportament sau atitudine. Ea este mai degrabă o stare. Smerenia se situează pe un alt plan al ființei, mai înalt, la care numai Dumnezeu îl poate aduce pe om. De ce? Pentru că aceasta este starea Lui. O afirmă și Sfântul Isaac Sirul: „Smerenia este haina lui Dumnezeu”, iar în altă parte tot el zice: „Smerenia naște cunoașterea de Dumnezeu și de sine”.
Sfântul Antonie cel Mare a spus odată: „Am văzut toate cursele vrăjmașului întinse pe pământ și am suspinat zicând: Oare cine poate să le treacă pe acestea?

Continuare …

Iubirea de arginţi (arghirofilia)

Sfântul Ioan Casian spune despre iubirea de arginţi (arghirofilia) că este o patimă care nu are o temelie în firea omenească, în vreun instinct al ei, ci este ceva în afara firii. Totuşi, poate că până la urmă iubirea de avere îşi are puterea în instinctul de conservare, pentru că mulţi dintre oameni caută să aibă avere nu numai pentru a-şi înmulţi plăcerile sau mărirea lumească, ci dintr-un instinct de conservare, ca să aibă, cum am zice, „bani albi la zile negre”. Nu e păcat să fii econom, nu trebuie să fii risipitor.

Continuare …

Arhim. Filotei Zervakos: Cum trebuie sã se apropie monahii şi laicii de Taina Dumnezeieştii Cuminecãturi

Stareţul Filotei a fost de foarte tânãr sub îndrumarea Sfântului Nectarie de Eghina fãcãtorul de minuni, pe care l-a avut pãrinte duhovnicesc. Din 1930 pânã la moartea sa (adicã aproape pentru 50 de ani) a fost stareţul Mânãstirii Loggobardas din Paros, fiind unul din cei mai apreciaţi duhovnici. A încercat o unire a spiritualităţii liturgice sacramentale cu cea filocalicã isihastã.
Punctul de vedere exprimat de Patriarhul Filotei Kokkinos (+1379) în chestiunea Sfintei Împărtăşanii, prezentat şi însuşit de stareţul Filotei Zervakos, îşi păstrează actualitatea şi are o importantã deosebitã din punct de vedere teologic şi duhovnicesc:

Continuare …

Amintiți-vă că sunteți fii și fiice a Bisericii Ortodoxe

Acestea nu sunt cuvinte goale. Amintiți-vă angajamentul  pe care acestea le implică.
Viața pământească este trecătoare: suntem prea puțin conștienți de rapiditatea cu care ea se scurge. Cu toate acestea, această viață trecătoare ne determină destinul sufletului pentru veșnicie. Nu uitați aceasta nici măcar pentru o clipă!
Încercați să duceți o viață evlavioasă. Rugați-vă lui Dumnezeu la biserică, rugați-vă lui Dumnezeu acasă, cu râvnă, cu credință, și încredințați-vă voii Lui. Împliniţi-i poruncile sfinte și mântuitoare. În afara Bisericii, în afara ascultării pe care I-o datorăm, nu există mântuire.

Continuare …

Dumnezeu este dragoste şi cel ce petrece întru dragoste petrece întru Dumnezeu

Fericit este omul ce are dragostea lui Dumnezeu, căci îl poartă pe Dumnezeu întru sine! Căci Dumnezeu este dragoste şi cel ce petrece întru dragoste petrece întru Dumnezeu. Cel ce are dragoste îi biruieşte pe toţi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Cel ce are dragoste nu se teme, căci dragostea goneşte afară frica. Cel ce are dragoste nu urăşte pe nimeni niciodată – nici pe cel mare, nici pe cel slăvit, nici pe cel ne slăvit, nici pe sărac, nici pe bogat – ci se face lepădătură a tuturor. Toate le suferă, toate le rabdă. Cel ce are dragoste nu se înalţă asupra cuiva, nu se trufeşte; pe nimeni nu grăieşte de rău, ci se şi întoarce despre cei ce grăiesc de rău.

Continuare …

Ce înseamnă să crezi în Biserică?

Iată ce: de vezi un sărac care îţi cere milostenie, recunoaşte în el din toată inima un frate, un membru al lui Hristos şi dă-i milostenie cu convingerea că ea este primită de însuşi Hristos, sub chipul aceluia, şi atunci vei fi credincios în Biserică. A venit la tine un oaspete: primeşte-l şi pe acela ca pe un membru al lui Hristos, cu mângâiere, stai de vorbă cu el, sincer, spre folosul sufletului lui, omeneşte-l cu bucurie, şi atunci vei fi credincios în Biserică.

Continuare …

Pentru misionar Evanghelia este acea carte vie, despre care trebuie să vorbeşti întotdeauna şi să trăieşti prin ea

“- Părintele Daniel: Prin urmare, pentru misionar Evanghelia este o carte vie. Ea nu este un text pentru extragerea unor citate pentru munca teologică. Ea este acea carte vie, despre care trebuie să vorbeşti întotdeauna şi să trăieşti prin ea. O eroare enormă a misionarilor este încercarea de a dilua Evanghelia. Astfel de cuvinte există în a Doua Epistolă către Corinteni a Apostolului Pavel. În slavonă sună aşa: “Noi nu târguim Cuvântul lui Dumnezeu ca alţii” – de la cuvântul cârciumă, adică tavernă. Ce fac vânzătorii cei răi într-o tavernă? Ei toarnă apă în vin, iar, ca să nu se observe, adaugă coloranţi.

Continuare …

Sfântul Macarie de la Optina: Gândurile care aduc nelinişte sunt de la diavol

“Gândurile care aduc descumpănire şi nelinişte sunt de la diavol. Gândurile după Dumnezeu aduc siguranţă, îndrăzneală şi pace.
Cât despre oamenii care trăiesc, chipurile, o anumită fericire, deşi nu au o viaţă duhovnicească şi deşi nu se interesează de trăirea creştină autentică, de trăirea interioară, şi sunt plini de pace şi de fericire, ei bine, află că aceştia trăiesc o pace falsă – pacea stricăcioasă a lumii acesteia -, nu adevărata pace a Domnului nostru Iisus Hristos.

Continuare …

Să fim sinceri cu noi înşine

“Creştinul trebuie să fie diferit de lume, deasupra lumii nefireşti, anormale, de astăzi, şi acesta trebuie să fie unul din lucrurile fundamentale pe care să le ştie ca o componentă a educaţiei sale creştine. Altminteri nu are nici un sens să ne numim creştini – cu atât mai puţin creştini ortodocşi.
Abordarea greşită ce se află la extrema opusă este una care ar putea fi numită falsă spiritualitate.

Continuare …

Dreapta socoteală în alegerea sfătuitorilor

“După cum nu toţi tinerii arată acelaşi zel pentru învăţătura şi pentru a-şi forma mai bune deprinderi, la fel şi bătrânii nu sunt toţi la fel de desăvârşiţi şi de încercaţi. (…)
De aceea nu trebuie să urmăm exemplele şi îndrumările tuturor bătrânilor pe care-i recomandă doar părul lor alb şi viaţă îndelungată, ci pe ale acelora despre care ne-am convins că s-au distins din tinereţe prin viaţa lor demnă de laudă, formaţi nu după propriile lor închipuiri, ci după moştenirea duhovnicească lăsată de cei vechi.

Continuare …

Omul liber

Adevărul îl poate vedea şi rosti numai omul liber. Omul liber este cel desprins de lume. Cel care nu este legat de o parte a lumii, ci care poate îmbrăţişa lumea întreagă.
Omul liber nu este târât de sentimentele lui, de simpatii şi antipatii, de interes. Pe toţi îi vede cu aceeaşi dispoziţie. Dispoziţia iubirii întru Hristos. Străinii sunt ai noştri şi ai noştri sunt străini. În felul acesta vine echilibrul.

Continuare …

Despre spovedania corectă

             Să ne legăm rănile

Părinte, intru în panică atunci când am căderi în nevoinţa mea.
Mu te teme! Este luptă şi vom avea şi răni. Acestea se vindecă prin spovedanie. Iată, soldaţii aflaţi în război, atunci când sunt răniţi într-o luptă, aleargă imediat la medic, îşi leagă rana şi continuă să se lupte cu mărime de suflet. între timp dobândesc şi experienţă din rănire şi se păzesc tot mai bine, astfel încât să nu mai fie răniţi.

Continuare …

Să alergăm la Maica Domnului căci Ea se pricepe la toate

“Cine nu vrea nu se vindecă. Cine vrea este vindecat de Harul lui Dumnezeu. În cele din urmă înţelegem cine este de vină, înţelegem ce se întâmplă înlăuntrul nostru şi ne lăsăm convinşi să ne vindecăm.
Să alergăm la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate. Să alergăm la Maica Domnului, dar cu credinţă. Credinţa se manifestă prin voinţa. Dacă omul vrea să se facă sănătos: “Vrei să te faci sănătos?”,

Continuare …

Omul harismatic al lui Dumnezeu transmite harul dumnezeiesc şi preschimbă pe oamenii trupeşti

– Părinte, de ce nu vă faceţi preot?
– Scopul este să ne mântuim. Preoţia nu este un mijloc de a se mântui omul.
– Nu v-au propus niciodată să vă faceţi preot?
– De multe ori m-au silit. Când eram în obşte, mă sileau să iau preoţia şi Schima mare. Scopul este ca să devenim călugări pe dinlăuntru. Pe mine aceasta mă interesa; nu mă preocupă nimic altceva.

Continuare …

Dumnezeu este Cel Ce dă mărturie cu privire la sfinţenia unei persoane

1. Sensurile „sfânt” şi „sfinţenie” trec printr-o criză în epoca noastră: fie sunt respinse, fie sunt batjocorite, fie sunt deformate. Ba mai mult, nu numai la nivelul grupurilor sociale ce temporar sau definitiv au rupt orice legătură cu trupul bisericesc, dar şi printre aşa zişii creştini, ba chiar ortodocşi. Idealul în lumea de azi este de natură economică sau este viaţa bună în genere sau bunăstarea materială. Cine, chiar şi dintre creştini, are drept scop al vieţii să devină sfânt? Cine, interesat şi râvnind pentru traseul existenţial al copilului său, acordă prioritate sfinţeniei pruncului?

Continuare …

Prăpastia generaţiilor

Lumea a devenit ca o casă de nebuni. Copiii cei mici adorm la miezul nopţii, deşi ar trebui să adoarmă odată cu apusul soarelui. Sunt închişi în blocuri, în betoane şi intră în programul celor mari. Ce să facă copiii, ce să facă şi părinţii? Vin copiii şi-mi spun: “Nu ne înţeleg părinţii”. Vin şi părinţii şi îmi spun: “Copiii noştri nu ne înţeleg”. S-a creat o prăpastie între părinţi şi copii. Ca să se şteargă trebuie ca părinţii să se coboare în starea copiilor, iar copiii să treacă în cea a părinţilor. Şi dacă acum copiii nu-i chinuiesc pe părinţii lor, nici copiii lor, mai târziu, nu-i vor chinui pe ei.

Continuare …