„Mari sunt isprăvile credinţei, în izvorul văpăii, ca într-o apă de odihnă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat…” (Troparul Sfântului Teodor).
Predică la Sâmbăta întâi a Postului Mare (pomenirea Sfântului Teodor Tiron), despre unitate prin Biserică
Articole
În icoană se întâlnește istoria cu veșnicia, în lumina Împărăției cerurilor
Pentru Ortodoxie, sfintele icoane nu sunt doar o podoabă în biserică, adică un mijloc estetic de a înfrumuseța biserica. Sfintele icoane fac parte din mărturisirea dreptei credințe, încât nimeni nu poate fi creștin ortodox dacă nu cinstește sfintele icoane. Ele nu se adaugă la credința ortodoxă ca o anexă, ci exprimă credința ortodoxă într-o formă completă, ca mărturisire a credinței prin cuvânt și imagine, prin rugăciune în fața icoanei lui Hristos și a sfinților Lui zugrăviți pe icoane.
Iată ce face neascultarea!
La Sfânta Ana trăia un gheronda împreună cu ucenicul său care adeseori făcea neascultare. Era ajunul unei sărbători a Maicii Domnului.
„Gheronda, zice ucenicul, mă duc să pescuiesc niște pește, fiindcă sărbătoarea Preasfintei este mâine. Ce vom mânca? „Fiule, îi spune Gheronda, acolo vecinii noștri sunt pescari. Au stat la pescuit ceasuri întregi și n-au prins pește.
Nu de cinstea zilei, ci de judecata lui Dumnezeu depinde venirea harului
Nu trebuie să ne intereseze când va veni harul. Odată cineva din obştea mea mi-a spus: „Astăzi a fost Schimbarea la Faţă, dar nu am simţit bucurie.” „Nu te-ai bucurat la sărbătoarea Schimbării de Faţă? Poţi să te bucuri în ziua următoare, deşi este numai o zi obişnuită. Nu de cinstea zilei, ci de judecata lui Dumnezeu depinde venirea harului. Are desigur şi ziua însemnătatea ei, dar nu este o lege generală.
Viața omului care trăiește pentru Dumnezeu este sfinţită şi îndumnezeită
Domnul ne atrage mintea în inimă, ca să fie botezată în văpaia iubirii lui Dumnezeu ce arde acum în ea. Curăţită şi luminată, mintea se mişcă cu uimitoare repeziciune, întocmai ca şi Duhul Domnului.
Taina slăbiciunii preoților: de ce o îngăduie Dumnezeu?
Şi căderea preoţilor în păcate se întâmplă după rânduiala lui Dumnezeu. Şi ascultă cum! Dacă n-ar păcătui dascălii şi preoţii, dacă n-ar fi supuşi patimilor lumeşti, ar fi neomenoşi cu ceilalţi oameni şi neiertători. Dar Dumnezeu a făcut ca să fie robi patimilor şi preoţii şi conducătorii, pentru ca să fie iertători cu alţii, de vreme ce şi ei păcătuiesc.
Cine ne mângâie sufletul la greu?
Am fost sfătuit să vorbesc despre activitatea păstorului duhovnicesc, ce nu se închide în limitele parohiei sale și nu se oprește neapărat doar asupra fiilor lui duhovnicești. Preotul, cel mai adesea, este chemat la bolnavi, la muribunzi; adeseori i se impune să-și desfășoare activitatea în situații critice. Se întâmplă să vină unii tineri, bărbați ori femei, și să spună că în familia lor se întâmplă ceva înspăimântător, sunt amenințați de divorț, ori că fiul lor s-a îmbolnăvit foarte grav; sau vine o mamă și povestește că fiul ori fiica ei s-a abătut de la calea cea dreaptă, are anturaje compromițătoare; ori că au fost închiși; sau că a murit soțul ori soția.
Rugăciunea pocăinței – teologia înnoirii sufletului
Legată de vremea Postului Mare, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este o rugăciune scurtă, simplă, dar plină de putere și bogăție duhovnicească, cum numai marele Părinte Efrem Sirul, „alăuta Duhului Sfânt”, putea să o alcătuiască.
Tipicul prevede să fie rostită având ochii trupești și mâinile ridicate în sus, cu ochii minții înălțați către Dumnezeu, cu umilință și cu lacrimi și cu frică de Dumnezeu, însoțită de metanii și închinăciuni, după rânduiala cunoscută.
Printr-o spovedanie corectă se şterg toate cele vechi
Părinte, după spovedanie este firesc să simţi o greutate?
– De ce să simţi greutate? Printr-o spovedanie corectă se şterg toate cele vechi. Se deschid alte perspective. Vine Harul lui Dumnezeu şi îl schimbă complet pe om. Se pierd tulburarea, cruzimea, neliniştea şi vin pacea şi liniştea. Atât de simţit este lucrul acesta chiar şi la exterior, încât le spun unora să se fotografieze înainte de spovedanie şi după, ca să constate ei înşişi schimbarea cea bună, pentru că pe faţă se zugrăveşte starea duhovnicească lăuntrică. Tainele Bisericii fac minuni. Cu cât se apropie cineva de Dumnezeu – Omul Iisus Hristos, cu atât se îndumnezeieşte şi este firesc să răspândească Harul dumnezeiesc şi să fie trădat de el.
„Postul taie de la inimă toată răutatea”
„Nu ne-ați vorbit despre reținerea de la mâncăruri”, a observat teologul.
Nu amâna drumul spre veșnicie!
Omule, fii întotdeauna râvnitor și arzător cu duhul, fugi de posomorâre și răceală, ca să nu auzi despre tine așa: „Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece –, am să te vărs din gura Mea” (Apocalipsa 3, 15-16).
Fii, așadar, plin de sârguință și trezvie, nu irosi în zadar timpul vieții tale, pentru că acesta este dar spre îndreptarea sufletului și pentru dobândirea veșnicelor bunătăți. Ia aminte să nu treacă nici o zi în zadar, pentru că de o vei pierde, nimeni nu te poate încredința că vei mai dobândi o altă zi.
Biruința asupra leneviei prin amintirea morții
Te plângi că te chinuieşte o lene pe care nu poţi s-o dezrădăcinezi cu nici un chip. Ispita aceasta îi atacă pe cei care îşi asumă lupta duhovnicească. Pentru a scăpa de lene, Părinţii ne recomandă să cultivăm în noi amintirea morţii şi a Judecăţii – cu cele două părţi ale sale: iadul veşnic şi fericirea veşnică. Părinţii spun că atunci când amintirea morţii se îmbină cu o adâncă smerenie, ea atrage asupra noastră atât de mult har sfânt, încât ne eliberăm definitiv de lene.
Taina iubirii cerești
Iubirea noastră de Dumnezeu începe să se manifeste şi să lucreze în noi atunci când iubim pe aproapele ca pe noi înşine, când nu-I refuzăm nimic, nici pe noi înşine, nici ceea ce ne aparţine; când ne străduim să contribuim la mântuirea aproapelui cu tot ceea ce ne stă în putinţă;
Canonul cel mare al Sfântului Andrei Criteanul poarta de intrare în duhul Postului Mare
Este important faptul că ne întoarcem acum la ideea şi experienţa Postului ca o călătorie duhovnicească al cărei scop este să ne treacă dintr-o stare spirituală în alta.
Postul ca apropiere de Hristos
Acum până la Florii, postul ăsta mare și sfânt e post ascetic, adică renunțăm la desfătarea cu bunătățile pământești: mâncare, distracție și celelalte, ca să ne pregătim să ne unim cu Hristos.
Călăuză pentru exersarea virtuților în Postul Mare
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai
Înainte de cădere, Adam se bucura de firescul convorbirii neîntrerupte cu Dumnezeu. Era plin de curăţie, lumină, simplitate, smerenie. După cădere, această legătură minunată s-a tulburat. Mintea lui s-a întunecat, s-a înceţoşat, s-a înnegurat. Mintea întinată nu poate să primească Harul dumnezeiesc.