Cum să ne păzim de deznădejde atunci când știm că harul lui Dumnezeu s-a retras pentru că am păcătuit?
Arhim. Petru: Trebuie să primim cu credință cuvântul Părinților noștri. Chiar dacă am păcătuit și harul s-a retras, trebuie să facem precum fiul risipitor: când și-a dat seama de greșeala sa, nu a spus: „Am distrus totul, nu mai sunt vrednic să fiu fiul tatălui meu, ce rost mai are să mă întorc la el?”. El dorea să se întoarcă în casa tatălui său, să devină ca unul dintre slujitorii lui și să se pocăiască acolo unde, timp de mulți ani, se bucurase de bunăvoința tatălui ca fiu al lui.
Atunci când harul ne părăsește din cauza unei greșeli pe care am făcut-o, ar trebui să ne întoarcem și noi cu credință la Dumnezeu, luând asupra noastră toată vina și repetând cuvintele pe care le rostim la Cincizecime: „Da, Doamne, Ție unuia am greșit, dar numai Ție Îți slujesc. Ție unuia am greșit, dar numai Tu ești Domnul și Dumnezeul meu”. Ambele sunt adevărate. Dacă ne judecăm viața după faptele noastre, suntem nevrednici de Hristos, însă fără El, murim. Trebuie să păstrăm amândouă aceste adevăruri în rugăciunea noastră, și aceasta este știința pe care ne-au transmis-o Părinții noștri, de a ne ține mintea în iad fără să deznădăjduim.
Arhimandritul Petru, Starețul Mănăstiriii Sfântului Ioan Botezătorul, Essex, Marea Britanie