Condacul 1
Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii, împotrivitorului şi surpătorului păgânătăţii, mucenicului celui de curând arătat, ostaşului lui Hristos celui adevărat, care ca un soare Bisericii Răsăritului a strălucit, şi pe credincioşi de veselie i-a umplut, toţi acum din suflet cântări de mulţumire şi de laudă să-i aducem, şi cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Am fost izbit de puterea rugăciunii lui şi până astăzi, deşi s-au scurs aproape patruzeci de ani de atunci, n-am mai văzut pe nimeni slujind ca el. Norodul îl iubea şi toţi stăteau cu frica lui Dumnezeu. Şi nu e de mirare. Duhul Sfânt atrage la Sine inima oamenilor.
Pe Părintele Ioan l-am văzut în Kronştadt. Slujea Sfânta Liturghie. Am fost izbit de puterea rugăciunii lui şi până astăzi, deşi s-au scurs aproape patruzeci de ani de atunci, n-am mai văzut pe nimeni slujind ca el. Norodul îl iubea şi toţi stăteau cu frica lui Dumnezeu.
Familia noastră l-a cunoscut pe părintele Ioan atunci când tatăl meu s-a căsătorit a doua oară, pe când eu aveam şapte ani. Tânăra mireasă vroia foarte mult ca nunta să fie binecuvântată de părintele Ioan, care a venit atunci, şi după aceea ne-a vizitat în fiecare an în apartamentul din Petersburg…
Vedeam cum în jurul părintelui se îmbulzea lumea, rupându-i hainele, dar nu înţelegeam acest avânt al lor. Inima mea a fost închisă până la vârsta de şaptesprezece ani.
Folosirea plantelor medicinale este, inainte de toate, o problema teologica. Dumnezeu, stiind mai dinainte ca in urma caderii vor aparea si bolile, a randuit plante medicinale pentru alinarea si tamaduirea celor suferinzi. Tot Dumnezeu a inteleptit pe medici, ajutandu-i sa descopere proprietatile tamaduitoare ale plantelor.
”Domnul a zidit din pamant leacurile, si omul intelept nu le va defaima. Si El a dat oamenilor stiinta, ca sa se mareasca intru leacurile Sale cele minunate” (Intelepciunea lui Iisus Sirah 38, 4-6).
• Pomenirea Sfântului Apostol Hermas
Acest sfînt apostol a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli mai mici. El este pomenit în Epistola către Romani a Sfîntului Apostol Pavel (16 : 14). Hermas era elin de neam, dar a trăit mult timp la Roma. El a fost episcopul cetăţii Filipopolis şi şi-a sfirşit alergarea pămîntească cu mucenicie. El a alcătuit o carte foarte folositoare intitulată „Păstorul”, potrivit descoperirilor făcute lui de către un înger al Domnului. Hermas fusese un om foarte bogat dar, din pricina păcatelor lui şi păcatelor fiilor lui el a ajuns în cea mai neagră sărăcie.
Desigur, între monahi sunt monahi şi monahi, ca şi între oameni. Sunt oameni sfinţi care au ajuns la mari măsuri. Sunt oameni despre care nici nu se poate vorbi tuturor fără a trezi neîncrederea că sunt legende – există astfel de oameni! Dar ei sunt puţini. Cu toate acestea, monahismul există, şi monahismul trebuie iubit în principiu, pentru că Biserica este în marea ei parte alcătuită astăzi din mireni, pierzând tradiţia monahală a Ortodoxiei. Căci, trebuie să o spunem, toate minţile luminate ale Ortodoxiei, toţi marii dascăli şi învăţători ai Bisericii au fost călugări.
Camera Deputaților a respins, astăzi, propunerea legislativă privind „parteneriatul civil”. Aceasta și-a încetat traseul legislativ, fiind respinsă și de Senat în urmă cu câteva luni.
În buna tradiție românească, subiectul foarte dificil și periculos al „parteneriatului civil” a fost fie ignorat, fie tratat superficial de o presă tabloidizată, incapabilă, pare-se, de orice efort analitic mai serios. Nivelul discursului pro sau contra, acolo unde a existat, s-a limitat la aceleași platitudini stereotipale, pe care nu le vom mai relua aici.
Frații mei, vreau să vă spun că astăzi, mai mult ca oricând, acest păcat al mândriei a cuprins toată lumea. Fiecare dorește să fie mai mare peste alții, să-i robească și să-i stăpânească. Fiecare dorește să fie mai bogat decât altul; fiecare să fie mai cinstit, mai vestit și mai băgat în seamă decât altul. Fiecare dorește a se socoti mai înțelept decât alții. Fiecare se laudă că este mai iscusit în meserii și meșteșuguri.
Cine învață pe cel sărac să ia pâinea de la gura copiilor și să-și cumpere televizor și video, spre a-și închipui și el că este asemenea cu cei avuți? Nu mândria?
Troparul Sfântului Cuvios Isaachie Mărturisitorul, glasul al 8-lea:
Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isaachie, duhul tău.
Cât a fost în lume, s-a îngrijit de cele ale lumii, după rânduiala creştinească. Încă de copiliţă a muncit din greu, la sapă. Apoi s-a măritat şi a dat naştere la 10 copii. A văzut ororile războiului, ale foametei şi ale morţii. A înţeles zădărnicia vieţii omului şi a ales la 66 de ani calea monahismului.
Astăzi, la 80 de ani, maica Isidora Uncrop îşi trăieşte împăcată bătrâneţile, alături de fiica sa, monahia Marcela, în sudul însorit al ţării, la Mănăstirea Brâncoveni.
Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la hramul Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, sărbătoarea Sfintei Treimi, luni, 09 iunie 2014:
În a doua zi a praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, avem prilejul de a medita la modelul de iubire şi viaţa trăite în comuniunea deplină a Persoanelor divine: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea Sfântă şi nedespărţită a Cărei lucrare proniatoare se revarsă necontenit peste întreaga creaţie.
Zilele cărții ortodoxe la Chișinău este un eveniment menit să reamintească de prigonirea cărții creștine pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, cînd, prin politica statului, cartea religioasă a fost scoasă mai întîi din școli, mai apoi din spațiul public, pentru a ajunge să fie distrusă la propriu în decursul mai multor decenii.
Evenimentul a fost deschis de către Înaltpreasfinția Sa mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, Vladimir, fiind încorporat în festivitatea de înmînare a diplomelor absolvenților Academiei Teologice din Chișinău, instituție condusă de protoiereul Veaceslav Cazacu.
Darul limbilor va înceta (I Corinteni 13, 8)
Iubiţi credincioşi,
Pe cît ne va ajuta mila şi îndurarea lui Dumnezeu astăzi vom vorbi despre încetarea darului vorbirii în limbi în Biserica lui Hristos.
Una din formele des întâlnite în participarea la rugăciune este îngenuncherea, şederea în genunchi sau plecarea genunchilor. Este unul din cele mai răspândite gesturi şi care predomină în cultele tuturor popoarelor; în special, în cele asiatice şi africane.
Gestul acesta de îngenunchere în timpul rugăciunii arată starea de umilinţă şi de întristare, de smerenie şi de păcătoşenie a omului.
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru … Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm (de 3 ori), Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea… Dumnezeu este Domnul… (de 3 ori).
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:
Individuală dar şi comunitară, interiorizată, dar şi liturgică, rugăciunea este un act sau eveniment ontologic în care se revelează realitatea specifică a existenţei personale ca dialog divino-uman infinit.
Rugăciunea nu este doar cultivarea a unei anume stări spirituale, nici meditaţie asupra unei idei abstracte, ori dizolvare anonimă într-o energie cosmică sau într-un absolut impersonal;
„Familia este instituţia divino-umană care fundamentează ceea ce este moral, normal şi corect într-o societate şi modernă, şi creştină, şi deschisă, şi umană.
Familia este unitatea fundamentată și biologic, și spiritual a societăţii, este ieșirea din egoul personal și alinierea la mentalitatea socială sănătoasă. Un copil trebuie să aibă și tată, și mamă. Viaţa de familie este grea, călugăria este grea dar cea mai grea dintre toate este mântuirea.”