Folosirea plantelor medicinale este, inainte de toate, o problema teologica. Dumnezeu, stiind mai dinainte ca in urma caderii vor aparea si bolile, a randuit plante medicinale pentru alinarea si tamaduirea celor suferinzi. Tot Dumnezeu a inteleptit pe medici, ajutandu-i sa descopere proprietatile tamaduitoare ale plantelor.
”Domnul a zidit din pamant leacurile, si omul intelept nu le va defaima. Si El a dat oamenilor stiinta, ca sa se mareasca intru leacurile Sale cele minunate” (Intelepciunea lui Iisus Sirah 38, 4-6).
Despre importanta plantelor Sf. Ioan Damaschin ne invata astfel: ”Dintre plante si ierburi, pamantul produce unele cu rod, altele pentru mancare, altele mirositoare; florile sunt daruite spre desfatarea noastra, spre exemplu trandafirul si cele asemenea; altele pentru vindecarea bolilor. Caci nu este vreo vietuitoare, nici vreo planta in care Creatorul sa nu fi pus o oarecare energie, care sa nu fie folositoare oamenilor. Caci Dumnezeu, cunoscand pe toate inainte de facerea lor, a stiut ca omul, prin voia sa libera, are sa calce porunca si sa fie supus stricaciunii; pentru acest motiv a creat toate spre trebuinta lui potrivita, pe unele in tarie, pe altele pe pamant si pe altele in apa”.
Tot asa ne invata si Sf. Vasile cel Mare: ”Niciuna din ierburile facute de Dumnezeu nu-i de prisos, nu-i nefolositoare: sau dau hrana uneia dintre necuvantatoare, sau sunt descoperite de stiinta medicala pentru vindecarea bolilor noastre. Chiar si plantele otravitoare ne sunt si noua folositoare in unele ocazii. Cu matraguna doctorii vindeca insomniile, cu sucul de mac potolesc durerile cumplite ale trupurilor, iar cu spanzul au vindecat boli invechite.
Folosirea plantelor medicinale pe teritoriul nostru din cele mai vechi timpuri
Arta vindecarii bolilor cu ajutorul plantelor medicinale are in tara noastra o veche si bogata traditie. Cercetarile arheologice au dat la iveala atat vase (infuzoare, palnii de lut ars), cat si vechi forme fitoterapeutice. Dacii foloseau pe scara larga plantele medicinale pentru tamaduirea diverselor boli: cimbrisorul, tintaura, ghintura, menta, murul, musetelul, podbalul, socul, urzica, salvia si altele. Inaintasii nostri, luminati de Dumnezeu, au ales cu multa chibzuinta formele de utilizare a plantelor medicinale. Cercetarile moderne au dovedit ca ceaiul, maceratul de plante in vin, tuica, otet sau ulei, precum si alifiile din plante pe baza de unt sau untura, reusesc extragerea celor mai importante principii active.
Arsenalul terapeutic al medicinii stiintifice era constituit in cea mai mare parte din produse vegetale, tincturi si extracte.
In tara noastra s-au identificat multe plante medicinale spontane si s-au analizat principiile active; s-au identificat speciile care pot inlocui produsele vegetale din import; s-au cultivat pe zone intinse anumite plante medicinale; s-a dezvoltat industria farmaceutica si a fost sprijinita producerea medicamentelor din plante; s-a editat un numar mare de carti, brosuri si pliante referitoare la plantele medicinale; s-a creat o gama larga de ceaiuri medicinale.
Argumente stiintifice pentru folosirea plantelor medicinale
1. Principiile active din plantele medicinale uzuale sunt bine studiate. De asemenea, este bine studiat si efectul lor terapeutic. Din cele 870 de specii de plante medicinale folosite in medicina traditionala din Romania, 200 sunt studiate din punct de vedere chimico-farmacodinamic. Sa folosim cu incredere aceste plante (in conformitate cu rezultatele cercetarii) si sa intensificam cercetarea celorlalte!
2. Plantele medicinale contin mai multe principii active care actioneaza sinergic pentru optimizarea efectului terapeutic. Izolarea si folosirea separata a acestor principii active conduce la obtinerea unor medicamente cu efect dezechilibrat. Aceasta izolare este o ”scoatere din context”.
3. Proportia principiilor active din plantele medicinale este optima. Aceasta proportie optima nu se regaseste la medicamentele de sinteza.
4. Traditia de mii de ani a folosirii plantelor medicinale este o suficienta ”proba a timpului”.
5. Se cunosc bine dozajele optime, precum si contraindicatiile administrarii plantelor medicinale. Daca o planta medicinala este contraindicata unei anumite persoane, se poate folosi alta planta medicinala cu efect terapeutic asemanator, sau o planta alimentara cu proprietati medicale.
6. In ciuda parerii obisnuite, induse de propaganda promedicamente, tratamentul cu plante medicinale este, in multe cazuri, mai eficient decat tratamentul medicamentos. De exemplu, tratand 55 de copii, suferind de gripa, doar cu infuzie de tei, odihna la pat si in cazuri izolate, cu 1-2 tablete de Aspirina, s-a constatat ca acestia s-au insanatosit mai repede si fara complicatii (cum ar fi otita), decat cei tratati cu sulfamide(37 copii) sau antibiotice (67 copii). Specialistii au stabilit ca actiunea ceaiului de tei este net superioara tratamentului cu chimioterapice sau chiar antibiotice.
7. Tratamentul cu plante medicinale are efecte adverse mai putine si mai slabe decat tratamentul cu medicamente de sinteza. Multe plante medicinale sunt lipsite de efecte adverse.