
Predica Mitropolitului Bartolomeu Anania la Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, rostită în biserica Sf. Dumitru Nou din cartierul Gheorgheni, mun.Cluj-Napoca, 26.10.2008


Predica Mitropolitului Bartolomeu Anania la Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, rostită în biserica Sf. Dumitru Nou din cartierul Gheorgheni, mun.Cluj-Napoca, 26.10.2008

Troparul, glasul al 3-lea
Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat și la luptă îndrăzneț ai făcut pe Nestor, așa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

O comparație a practicilor liturgice în Ortodxie și Catolicism / Comparison of Catholic and Orthodox Liturgical Practices

Pământul e o mamă vitregă, o, Cerească Maică, şi se comportă cu noi ca o mamă vitregă. Ea ne socoteşte nişte fii vitregi, drept nişte străini de departe, ca pe nişte copii adoptaţi – pănă când ne face robii ei.
Noi ne ostenim pentru ea zi şi noapte şi pentru aceasta ea ne plăteşte salarii cu mizerabilele ei averi: păcat, boală şi moarte.

Iubitul meu frate întru Hristos, îţi doresc să fii bine. Astăzi am intrat în posesia scrisorii tale şi îţi dau răspuns la toate câte îmi scrii. Informaţiile pe care mi le ceri nu cer nici timp şi nici osteneală pentru a ţi le oferi.
Pentru mine, rugăciunea minţii este ca meşteşugul fiecăruia ( ca meseria fiecăruia ), din moment ce o lucrez de mai bine de treizeci şi şase de ani.

Sunt gândurile păcătoase un fragment din ființa noastră? Cum se nasc și cum pot fi alungate? Cum trebuie să trateze omul aceste produse ale răului și cum poate să le învingă?
Cunoscuta revistă rusească “Slavianka” a publicat un interviu cu arhimandritul Efrem, egumenul Sfintei Mari Mănăstiri a Vatopedului, pe tema “Gândurile păcătoase”. Gheronda Efrem, care este cunoscut tuturor datorită profunzimii cuvântului său duhovnicesc şi clarităţii cu care descrie cele mai subtile sensuri spirituale, încearcă să ne ofere o imagine cât mai limpede a ceea ce numim gânduri păcătoase, subliniind faptul că uneori anumite gânduri ne întăresc duhovniceşte.

Cei ce biruie lumea (I Ioan 5, 4) nu sunt nicidecum o adunare de neputincioşi, o turmă de inactivi, oricât s–ar părea răbdarea răului o slăbiciune a binelui.
Aceștia sunt ostaşii Împăratului, care prin răbdarea Crucii au biruit nu numai lumea, ci şi toată stăpânia morţii.

Lucruri minunate se pot realiza și în locuri fără nici o tradiție culturală, de pildă în periferia Bucureștiului… în Otopeni.
Iconari în Otopeni este a doua ediție a unui simpozion de iconografie, organizat din bani publici, de către Primăria orașului Otopeni. Această a doua întrunire a tinerei generații de iconografi are ca temă esențială evocarea Martirilor Brâncoveni, proiect reunit în jurul ideii, formulate de arhitecta Ana-Maria Goilav: Un martyrion călător al Sfinților Brâncoveni.

Prietenul are un statut deosebit în accepțiunea creștină. Prietenul este acela care poate veni oricând în casa ta. Prietenul este acela care poate mânca oricând la masa ta. Prietenului i se permit toate. De ce? Pentru că prietenia exprimă relația strânsă dintre două sau mai multe persoane, iar Dumnezeu ne iubește pe noi dacă și noi suntem cu El și adunați prin El. Prietenia, în accepțiunea creștină, privită ca început și ca stare – în același timp – a iubirii. Oamenii mai întâi se împrietenesc, după aceea se iubesc. Există și un gen anume de iubire – precedată de un fel anume de prietenie.

Așadar, în lume, când nu avem pe Hristos strigând și urlând în viața noastră, în existența noastră, ci trăim absența lui Hristos, trebuie să arătăm dragoste față de aproapele, să facem milostenie, ca să putem să ne întărim cumva viața noastră.
Prin aceste virtuți ne lepădăm în parte de noi înșine și trăim pentru Hristos. Dar în mănăstire nu trăim pentru Hristos, ci Îl trăim pe Hristos, trăim în Hristos. De aceea Biserica noastră spune mirenilor: „Ai? Să dai”. În timp ce monahilor le zice:„Să nu ai nimic al tău”.

Interpretare psaltică – Fragment din Paraclisul Maicii Domnului
De multe ispite fiind cuprins alerg către tine, căutând mântuirea mea.
O, Maica Cuvântului Fecioară, de supărări şi nevoi mântuieşte-mă.

Sunt gândurile păcătoase un fragment din ființa noastră? Cum se nasc și cum pot fi alungate? Cum trebuie să trateze omul aceste produse ale răului și cum poate să le învingă?
Cunoscuta revistă rusească “Slavianka” a publicat un interviu cu arhimandritul Efrem, egumenul Sfintei Mari Mănăstiri a Vatopedului, pe tema “Gândurile păcătoase”. Gheronda Efrem, care este cunoscut tuturor datorită profunzimii cuvântului său duhovnicesc şi clarităţii cu care descrie cele mai subtile sensuri spirituale, încearcă să ne ofere o imagine cât mai limpede a ceea ce numim gânduri păcătoase, subliniind faptul că uneori anumite gânduri ne întăresc duhovniceşte.

Canonul Sfântului Apostol Iacob
Cântarea I
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.

După cum știți, Sfântul Iacob a fost fiul tâmplarului Iosif și prin urmare, frate cu Hristos. Era atât de ales, atât de drept și de sfânt încât iudeii se simțeau inferiori, nefericiți că nu exista altul în neamul lor, precum Iacob. Astfel, pentru că acesta îi critica aspru deoarece nu L-au primit pe Hristos ca Messia, din revoltă și invidie, l-au urcat pe aripa templului și l-au aruncat de acolo, însă el nu a murit. Au alergat atunci cu răutate și l-au ucis.
Pentru noi are importanță nu numai faptul că era superior pentru credința sa, pentru virtutea și realizările sale jertfelnice, ci și faptul că era de o mare noblețe.

Fiecare trebuie să aibă mintea lui la Dumnezeu, să se roage, căci altfel va avea gânduri rele și tulburătoare.
Iar tulburarea care este în oameni apare din cauza că nu au mintea lor la Dumnezeu. Să avem și gândul nostru, și inima noastră la Dumnezeu și atunci nu vom mai avea tulburare, în orice greutate ne-am găsi. E nevoie de credință că Hristos ne va face ce e mai bine pentru noi și, desigur, e nevoie de multă dragoste către Domnul.

Sunt gândurile păcătoase un fragment din ființa noastră? Cum se nasc și cum pot fi alungate? Cum trebuie să trateze omul aceste produse ale răului și cum poate să le învingă?
Cunoscuta revistă rusească “Slavianka” a publicat un interviu cu arhimandritul Efrem, egumenul Sfintei Mari Mănăstiri a Vatopedului, pe tema “Gândurile păcătoase”. Gheronda Efrem, care este cunoscut tuturor datorită profunzimii cuvântului său duhovnicesc şi clarităţii cu care descrie cele mai subtile sensuri spirituale, încearcă să ne ofere o imagine cât mai limpede a ceea ce numim gânduri păcătoase, subliniind faptul că uneori anumite gânduri ne întăresc duhovniceşte.
În cele ce urmează, vă prezentăm un fragment din acest interviu, aşa cum a fost publicat el în revista “Slavianka”:

Multe dintre bisericile emblematice ale Italiei, unele vechi de sute de ani, au căzut în dizgraţie, iar clădirile au fost transformate în magazine, bănci sau spaţii de recreaţie.
Acest lucru s-a petrecut în special în perioada recesiunii, când economia Italiei a fost grav lovită, iar clădirile care găzduiau credincioşii au fost vândute privaţilor, potrivit Russia Today.