Condacul 1
Celei alese dintre toate neamurile, Aparatoarei neamului crestinesc, cantare de multumire aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, pentru sfanta ta icoana. Iar tu, ca o milostiva si ajutatoare a celor ce alearga spre tine, apara-ne pe noi de tot necazul si de toata nevoia, ca sa strigam tie: Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie, glasul al 8-lea:
Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credinţa părintească cea rea şi slujbele cele orânduite; şi râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli şi răni. Şi primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
O impresionantă „icoană“ a luptei monahului cu patimile, din muzeul Mănăstirii Buciumeni, Arhiepiscopia Dunării de Jos, judeţul Galaţi, mărturiseşte mai convingător decât orice despre verticala nevoirii. Despre urcuş şi adâncire în sine şi în taină. Despre luptă continuă şi lumină. Pace şi Adevăr. Privind-o, înţelegem mai bine de ce, chiar şi atunci, sau poate mai ales atunci când nu se mai află printre noi, ei, nevoitorii cu inima, ne sunt atât de aproape. Maica Agata Ciuciu, care şi-a început urcuşul nevoirii la Buciumeni, ne luminează prezentul cu exemplul nevoirii sale, din paginile Patericului românesc.
În dimineața acestei zile, Arhierii Bisericii Ortodoxe din Moldova, stareții și starețele de mănăstiri și protopopii din Eparhia de Centru, precum și mulțime de credincioși, s-au reunit la Catedrala „Naşterea Domnului” din Chişinău, pentru a prăznui prin rugăciune cei douăzeci şi cinci de ani de arhipăstorie ai Înaltpreasfinţitului Mitropolit Vladimir.
Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost marcată de rugăciuni de bucurie şi recunoştinţă faţă de Bunul Dumnezeu, pentru ocrotirea cerească a binecredinciosului nostru popor în frunte cu Întâistătătorul său.
Cuviosul Sisoe, iubind din tinereţe pe Dumnezeu, a luat asupra sa jugul crucii şi cu osârdie a urmat lui Hristos, petrecând cu postniceşti nevoinţe în pustiile Egiptului, unde, prin smerenie şi prin rugăciuni, în viaţa cea asemenea cu îngerii, biruia taberele vrăjmaşilor celor nevăzuţi. Petrecerea lui era în pustiul muntelui în care s-a nevoit Cuviosul Antonie cel Mare, şi fericitul Sisoe era următor vieţii lui Antonie. El a luat atâta dar de la Dumnezeu, pentru smerita lui cugetare, încât a înviat şi morţi, precum este arătat în Pateric, unde se află scris aceasta:
Un om oarecare, mirean, a mers pentru binecuvântare la Părintele Sisoe, în muntele lui Antonie, având cu el pe fiul lui – un copil mic.
Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Serghie, egumenul Radonejului
Cuviosul Serghie de RadonejCuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Serghie a fost născut în cetatea Rostovului, din părinţi binecredincioşi, Kiril şi Maria. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci intrînd oarecînd mama lui, după obiceiul său, în Biserică la Sfînta Liturghie şi avînd în pîntece pe acest prunc, cînd au vrut să înceapă a citi Sfînta Evanghelie, pruncul a glăsuit, încît au auzit toţi cei ce erau aproape de maica sa. Dease-menea, în vremea cîntării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul.
Troparul Sfântului Cuvios Atanasie Atonitul, glasul al 3-lea:
De viaţa ta cea în trup s-au minunat cetele îngereşti, cum, cu trupul, la luptele cele nevăzute ai ieşit, pururea mărite şi ai rănit cetele demonice. Pentru care, Sfinte Atanasie, Hristos ţi-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Parintele Ieromonah SERAPHIM ROSE (13 August, 1934 – 2 Septembrie, 1982)
*Death to the World este un fanzin american creştin ortodox, iniţiat în 1994 de nişte monahi (foşti punkeri) ai Mănăstirii Sfântului Gherman al Alaskăi din Platina, California, ca o modalitate de propovăduire către tinerii punk. Revista a avut un succes neaşteptat, atingând la un moment dat un tiraj de 50.000 de exemplare.
Troparul
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Andrei, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Noi, creştinii, avem datoria morală de a citi Sfintele Scripturi şi de a medita la cuvintele dumnezeieşti cuprinse în paginile lor. Biblia este Cartea cărţilor, care ne învaţă să trăim în adevăr şi nu în iluzie şi înşelăciune, drept pentru care trebuie să o privim ca pe „Cuvântul lui Dumnezeu care lucrează în cei ce cred” (cf. I Tes. 2, 13). Citind-o cu evlavie, inimile noastre vor înţelege bine ce vrea să ne spună Dumnezeu şi vor fi mişcate de har pentru a îndeplini cuvântul Său dumnezeiesc.
Pe când Traian împărăţea în Roma, se făcuse prigoană mare împotriva creştinilor, pentru că era dată poruncă împărătească, ca toţi cei ce sunt sub stăpânirea lui să aducă jertfa zeilor; iar cei ce nu vor voi să facă aceasta să fie daţi la munci. În acea vreme era în palatele împărăteşti un tânăr ales, anume Iachint, de neam din Cezareea Capadociei, având vârsta de 20 de ani. Acesta stătea totdeauna înaintea feţei împăratului, fiind cu dregătoria postelnic. El era cu viaţă şi credinţă întreg înţeleaptă, creştin adevărat, slujind în taină lui Hristos Dumnezeu şi împodobindu-se cu curăţia, cu înfrânarea, cu blândeţea şi cu toate lucrurile cele bune.
Monahismul este slava Bisericii, iar monahii, așa cum învață Sfântul Grigorie de Nyssa, coama trupului Bisericii, cu adevărat podoabă a capului, pentru că monahii, la fel ca firele părului, sunt morți pentru lume și strălucesc și iradiază lumina lui Hristos. Viața monahală este, în realitate, viața profetică, apostolică și martirică, și în această dimensiune se încadrează monahismul autentic, ortodox. Dacă citim faptele Apostolilor și Epistolele Apostolilor, ne încredințăm de faptul că primii creștini, următori ai cetei Apostolilor, trăiau în rugăciune, viață comună, insuflare, sărăcie de bunăvoie, așteptând venirea Împărăției lui Dumnezeu, pe care o trăiau ca pe o arvună duhovnicească.
Iubiți frați întru Hristos, avem bucuria duhovnicească de a vă anunța și de a vă invita Duminică, 20 iulie 2014, pentru a-i cinsti pe Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion.
Mănăstirea Suruceni păstrează cu sfințenie părticele din cele mai vechi moaşte (peste 1700 ani) din spaţiul danubiano-pontic care aparţin Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion. Acestea au fost transmise în dar mănăstirii în anul 2006 de către ÎPS Teodosie, Arhipescopul Tomisului.
Răzvrătirea nihilistă este un război împotriva lui Dumnezeu şi împotriva Adevărului; dar prea puţini nihilişti sunt conştienţi de acest lucru. Nihilismul teologic şi filosofic explicit este rezervat numai câtorva suflete singulare; pentru majoritatea celorlalţi, răzvrătirea nihilistă ia forma imediată a unui război împotriva autorităţii. Multe persoane a căror atitudine faţă de Dumnezeu şi faţă de Adevăr poate părea ambiguă îşi dezvăluie foarte clar nihilismul prin atitudinea lor faţă de „principiul blestemat şi fatal al autorităţii”, ca să folosim cuvintele lui Bakunin.
Titlu: Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie, DESCARCĂ CARTEA ÎN FORMAT PDF
Autor: Dionysios Farasiotis, editura: Egumenita. Traducere din limba greaca de Ieromonah Evloghie Munteanu. Anul aparitiei: 2005
Viaţa de familie are trei aspecte: cel biologic („relaţiile conjugale”), cel social şi cel duhovnicesc. Dacă unul dintre aspecte este „în regulă”, dar celelalte fíe că lipsesc de-a dreptul, fie că sunt „lăsate în paragină”, criza familiei va fi inevitabilă.
Lăsăm deoparte cazurile când oamenii se însoară ori se mărită pentru foloase materiale, unde pe primul plan este pus aspectul social – nu este nimic de mirare în faptul că aceste căsnicii „din interes” (în afară de rarele cazuri când în urma convieţuirii se dezvoltă, totuşi, relaţii familiale sănătoase) duc, din păcate, în mod constant la infidelitate conjugală.
Părticele din cinstitele moaște ale Sfinţilor Mucenici Cosma şi Damian se află la mănăstirea Suruceni.
După răsărirea cea trupească a Domnului nostru Iisus Hristos, pretutindeni se auzea, ca un lucru oarecare de mirare, de viaţa tuturor sfinţilor mucenici ai lui Hristos, pentru că puterea Mîntuitorului s-a făcut minunată întru ei. Asemenea este de mirare tuturor îndrăzneala cu care ei se împotriveau ighemonilor.