Din experienţa mea personală aş da următorul sfat: când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar, dacă ai ajuns în vârful muntelui, să nu ameţeşti.
Să ştiţi că această a doua primejdie este mai mare decât prima: să ameţeşti când ajungi sus.
Puterea rugăciunii nu trebuie să fie subapreciată. Adesea ne gândim la rugăciune ca la o activitate individuală. Dar pentru creştinii ortodocşi rugăciunea implică întreaga comunitate. Acest lucru ar trebui să se aplice şi în viaţa de familie. O familie trebuie să se roage împreună. Dacă aveţi o familie de 2 persoane este uşor să vă rugaţi împreună. Asta e situaţia mea şi a soţiei mele, care ne rugăm împreună atât dimineaţă cât şi seara. Dar când ai o familie de 4 persoane cu vârste diferite este un pic mai greu să vă rugaţi împreună.
– Care credeţi că sunt urmările intrării în Uniunea Europeană?
Dragă, în Uniunea Europeană o să se intre, pentru că cei care s-ar opune sunt foarte puţini şi nu au autoritate, nu au ce face. Uite că şi Grecia, care este o ţară eminamente ortodoxă, şi totuşi a intrat şi o să intrăm şi noi şi o să fie ce va putea fi în condiţiile acelea.
Smerenia este cel mai important mijloc cu ajutorul căruia şi noi putem lucra mântuirea noastră. Iată de ce, în cuvântul lui Dumnezeu se spune: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (Iacov 4, 6; vezi şi Proverbe 3,3 4 ; I Petru 5,5). Cât de importantă este smerenia în lucrarea mântuirii noastre mărturisesc Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care spun că fără smerenie nici o virtute nu are pentru noi putere mântuitoare.
Numai prin smerenie sunt posibile bunăstarea şi fericirea pământească. „Dacă noi – ne învaţă marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul- am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiţi, deoarece toate relele şi necazurile ni se întâmplă pentru înălţarea noastră”.
Dar să nu creadă cineva că toţi cei care merg la mănăstire se şi mântuiesc, numai datorită faptului că au devenit monahi. Fiecare om va da socoteală lui Dumnezeu dacă şi-a sfinţit viaţa pe care şi-a ales-o.
Peste tot este trebuinţă de mărime de suflet. Dumnezeu nu face oameni procopsiţi sau neprocopsiţi, dar cel care nu are mărime de suflet, neprocopsit va rămâne orice viaţă şi-ar alege. În timp ce acela care are mărime de suflet se procopseşte oriunde s-ar afla, deoarece harul dumnezeiesc se află cu el.
Mânia o potolim cu smerenia şi cu tăcerea. Dacă cineva îţi spune vreun cuvânt şi te jigneşte, să nu-i răspunzi. Dacă taci, îl dezarmezi pe celălalt.
– Gheronda, cum poate cineva să-şi potolească mânia?
Mila este contrariul contabilității, care-i treaba demonului. Acela socotește întruna, cântărește, drămuiește, nu iartă, nu șterge, nu uită nimic. Hristos milostivnic – Cel căruia Îi este a ne milui – cu un singur cuvânt și dintr-odată anulează păcatele unei vieți întregi: ale femeii păcătoase, ale femeii adultere, ale vameșului Zaheu, ale tâlharului celui bun.
Contabilitatea, adevărata mașină de calculat, e mecanică, neînduplecată, spăimântătoare; de vreme ce într-un registru contabil nu se poate schimba nicio singură cifră.
Cei slabi în credinţă, care au cerut vreodată ajutorul vrăjitorilor, dacă vor să se mântuiască, mai întâi să se spovedească de acest păcat şi să ceară canon.
– Cum pot creştinii să se izbăbească de vrăjitorii şi de tot felul de farmece izvodite de diavolul?
Faţă de această poruncă greşesc bărbatul sau femeia, dacă s-au sulemenit, ori s-au împodobit peste măsură, ori au folosit vopsele sau miresme într-un scop ticălos şi au pricinuit sminteală altuia.
Faţă de această poruncă greşesc nu numai cei ce desfrânează cu femeia măritată a aproapelui, ci şi cei care desfrânează cu o femeie necăsătorită. Fiindcă, după cel de al patrulea canon al Sfântului Grigorie al Nisei şi desfrânarea se socoteşte preadesfrânare.
Antonie Plămădeală, un ctitor cu vocaţie brâncovenească
Se împlinesc astăzi, de sărbătoarea Tăierii cinstitului cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, nouă ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală al Ardealului. Slujirea chiriarhală a ierarhului cărturar de la Buzău (1980-1982) şi Sibiu (1982-2005) a stat sub semnul restaurării a două monumente brâncoveneşti de referinţă: Palatul episcopal al Eparhiei de la Curbura Carpaţilor şi Mănăstirea Sâmbăta de la poalele Munţilor Făgăraş.
Tropar, glasul 1:
Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.
Condac, glasul al 2-lea:
Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni și ajutor neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul și moartea nu o au ținut, căci ca pe Maica Vieții a mutat-o la viață Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.
Un fost pastor penticostal, Chuck Powell, din orăşelul Woodstock, o suburbie a Atlantei (statul american Georgia), s-a convertit la Ortodoxie primind numele de Barnabas. Împreună cu el au trecut la Ortodoxie 20 de familii din cele 250 pe care le păstorea. În 2010, Barnabas a terminat Seminarul Ortodox „Sfânta Cruce” din oraşul Brookline şi a fost hirotonit preot.
Începuturile convertirii au fost puse în 1992 când,împreună cu cel mai bun prieten, Rod Loudermilk, au făcut „greşeala fatală” de a se interesa mai îndeaproape de istoria Bisericii. Atunci a aflat despre Ortodoxie. Aceasta este mărturia lui, preluată de pehttp://ancientfaith.com.
1. Dragostea este o dispozitie buna si afectuoasa a sufletului datorita careia el nu cinsteste nici unul dintre lucruri mai mult decat cunostinta lui Dumnezeu. Dar este cu neputinta sa ajunga la deprinderea dragostei cel ce e impatimit de ceva din cele pamantesti.
2. Dragostea este nascuta de nepatimire; nepatimirea, de nadejdea in Dumnezeu; nadejdea de rabdare si indelunga rabdare; iar pe acestea le naste infranarea cea atot-cuprinzatoare; infranarea la randul ei, e nascuta de frica lui Dumnezeu, in sfarsit frica de credinta in Domnul.
La 24 august, după încheierea Liturghiei la mănăstirea „Sfântul Nicolae” de pe Peșnoșka, Preafericitul Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii Chiril a povestit despre tragedia îngrozitoare care s-a întâmplat în ajun în or. Kirovsk, regiunea Donetsk, Ucraina, unde în rezultatul unui atac de artilerie a fost distrusă o biserică ortodoxă.
„La 23 august, în timpul unui atac de artilerie un proiectil a nimerit în biserica cu hramul sfântului dreptului Ioan de Kronștadt. Biserica este complet distrusă, trei persoane au fost ucise. Alte câteva persoane au fost transportate cu leziuni grave la spital.
A doua baie, deopotrivă cu Botezul, este Taina Sfintei Spovedanii, care spală şi curăţă păcatele oamenilor. Despre aceasta spune Sfântul Isaac Sirul: “Dar după dar, s-a dat de Dumnezeu oamenilor după Botez, Taina Pocăinţei, că pocăinţa este numită şi a doua naştere” (Filocalia vol. X, Cuvântul 72).
– Care este baia duhovnicească care spală, dezleagă şi scoate din rădăcină păcatele omului?
As vrea sã mai iasã o turã din cartea aceea a lui Homiakov („Biserica este una”), de care m-am bucurat foarte mult, cã acum doi ani a iesit aici, la „Reîntregirea”. Homiakov zice: „Omul din Bisericã nu poate judeca în afara Bisericii. Tot ce lucreazã Dumnezeu în afara Bisericii este subiect de iconomie dumnezeiascã”. Ce putem judeca noi, la o adicã, dacã putem judeca, sunt cele dinlãuntrul Bisericii. Dacã sunt moaste si sfinti în afara Bisericii? Am întâlnit multi oameni „vii”, si am citit câteva vieti ale celor din trecut, care mã uimesc prin apropierea lor de cele pe care le pot judeca, în mãsura în care pot, în Bisericã. Dar nu m-as aventura sã mã pronunt cã sunt sfinti si moaste, si nu m-as aventura sã spun nici cã nu sunt. Sunt de competenta Unuia, Dumnezeu.
Sfântul Matia, al cărui nume înseamnă „dar al lui Iahweh”, a fost unul dintre cei şaptezeci de ucenici ai Domnului Hristos şi apoi ales în rândul celor 12 Apostoli pentru a prelua apostolia din care a căzut Iuda Iscarioteanul. După istoricul Nichifor, Matia ar fi predicat în Iudeea şi apoi în Etiopia, iar potrivit unei altei tradiţii, a predicat şi în Macedonia.
Sfântul Apostol Matia era din seminţia lui Iuda. Din copilărie a învăţat în Ierusalim scripturile şi înţelegerea Legii sub povăţuirea Sfântului Simeon, primitorul de Dumnezeu.