Să luăm aminte foarte mult la greşelile intenţionate, pentru că ceea ce va cerceta Dumnezeu este intenţia noastră. Greşelile pe care le facem din neatenţie sunt mai uşoare. Unele păcate sunt păcate, dar au circumstanţe atenuante.
Apoi, dacă greşim fără să vrem, Dumnezeu va rândui astfel lucrurile, încât greşeala noastră să fie folosită spre bine. Adică nu că trebuia să greşim ca să se facă acest bine, ci, deoarece am greşit fără să vrem, Dumnezeu pune în valoare greşeala noastră şi iese binele. Dar atunci când facem o greşeală întru cunoştinţă şi apoi ne pocăim, să ne rugăm să nu iasă vreun rău din urmările greşelii noastre.
Unul poate avea intenție bună, dar dacă nu este ajutat de mic și este atras la rău, după aceea este greu să se ridice. Face o încercare, cade, se ridică din nou, iarăși cade; adică se luptă. Dumnezeu nu îl va lăsa pe omul acesta, deoarece face și el, sărmanul, mica sa încercare, cere ajutorul dumnezeiesc și nu păcătuiește “cu sânge rece”. Cineva, de pildă, pornește să meargă undeva fără să aibă scopul de a păcătui, ci mergând i se întâmplă o ispită și cade într-un oarecare păcat. Se pocăiește, încearcă să-și revină, i se întinde iarăși o cursă și, deși nu are intenție să faca rău, sărmanul cade din nou și iarăși se pocăiește. Unul ca acesta are circumstanțe atenuante, pentru că nu vrea să facă răul, ci este atras laă și după aceea se pocăiește.
Însă cel care spune: “Ca să reușesc lucrul acela, trebuie să fac această nedreptate; ca să reușesc celalalt lucru, trebuie să fac cutare viclenie” etc., unul ca acesta păcătuiește cu chibzuială și întru cunoștință. Adică acela își pregătește planul său păcătos și programează împreună cu diavolul ce păcat să facă. Aceasta este ceva foarte rau, deoarece este premeditat. Acesta nu cade în ispită fără să vrea, ci pornește să facă ceva împreună cu ispititorul. De aceea un astfel de om niciodată nu va putea fi ajutat, pentru că nu i se justifică ajutorul dumnezeiesc, și în cele din urmă moare nepocăit.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 127)