– Rugăciunea este legătura între om şi Dumnezeu. Legătura a fost de la început între Dumnezeu şi om, s-a rupt această legătură şi, atunci, religia înseamnă relegarea legăturii cu Dumnezeu prin rugăciune.
– Şi cum să facă cel care nu se poate ruga, e furat de alte griji…
Din vremea călătoriei în Sfântul Munte, Sandu Tudor avea convingerea că neamul său poate fi salvat printr-o transformare duhovnicească profundă, prin trăirea credinţei şi a rugăciunii, prin refacerea legăturii între om şi Dumnezeu.
Ieroschimonahul Daniil moare, se pare, în noaptea de 17 noiembrie 1960 în spitalul penitenciarului Aiud, arzându-se orice urma înapoia lui.
Să-mi trag gluga aspră de rugă peste faţă pentru călătoria cea mare de peste viaţă (Sandu Tudor, Spre marea călătorie, 1928)
Dacă ne gândim la semnificaţia Rugului Aprins dată grupului de cătra călugărul Ioan cel Străin, semnificaţie cu rădăcini profunde în predania isihastă a trăitorilor din Rusia, ne dăm seama care a fost temeiul rezistenţei celor închişi în temniţele exterminatoare ca cele de la Aiud sau Piteşti. Să urmărim aşadar cel de-al patrulea episod din serialul dedicat Grupului de la Antim.
Hristos Domnul atunci iubeşte mai mult Biserica-Mireasa Sa, când picură sânge din ea. S-a jertfit pentru ea din iubire, a întemeiat-o prin jertfă şi suferinţă, de aceea Biserica renaşte prin suferinţă şi Îi întoarece lui Dumnezeu dragostea tot prin jertfă şi suferinţă.
În iconomia Sa, Iubitor de oameni fiind, dar şi Drept Judecător, Dumnezeu a îngăduit ca Biserica în vremurile ’’fericirii roşii’’ să fie încercată şi prigonită. Întreaga istorie a Bisericii nu este altceva decât un şir de lungi suferinţe prin care ea a reînviat, a devenit mai puternică, mai măreaţă şi purificată.
Actul de acuzare a lotului „Alexandru Teodorescu şi ceilalţi” consemna faptul că Daniil Sandu Tudor și complicii săi au iniţiat o mişcare cu caracter legionar numită „Rugul Aprins”.
La fel ca şi în 1955, acuzaţia de „legionarism” este inventată de la un capăt la altul. Părintele Daniil este ameninţat de acuzatorul său „Ai vrut să dai foc la comunism cu Rugul (tău) Aprins”. Să urmărim aşadar cel de-al treilea episod din serialul dedicat acestui fenomen.
Atât bunătatea, cât şi răutatea au o forţă iradiantă.
Ispitele semănate de draci îndeamnă la păcate care la început par dulci, dar pe urmă lasă o amărăciune care devine de nesuportat prin dezvoltarea lor în patimi. Omul are o dulceaţă în sine şi o răspândeşte în afară. Dimpotrivă, în omul pătimaş se aşează o drojdie de amărăciune, care, prin faţa lui întunecată, se răspândeşte şi în afară. Omul bun îi îndulceşte pe toţi pe măsura bunătăţii lui. De aceea sfinţii comunică o dulceaţă sufletească.
Oraşul este ambianţa propice în care proliferează mentalitatea individualistă. Dacă în satul tradiţional românesc era ruşine să comiţi anumite fapte care contraveneau bunului-simţ şi legii morale sădite în om de Dumnezeu, oraşul îţi sugerează că nu există acte reprobabile din punct de vedere moral, ci doar fapte penale. Dacă faci un lucru rău în spaţiul tău privat sau unul care trece neobservat de ochiul vigilent al legii, nu e nici o problemă: „hoţul neprins e negustor cinstit“. Orăşeanul este un individualist, în primul rând pentru că s-a obişnuit să se întemeieze în sine. Îşi este reper unic.
Troparul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, glasul 1:
Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Spiridon, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui Ce te-a preamărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Fără credință, fără Dumnezeu, omul devine un animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri.
Am avut revelația că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esență, sediul lui nu e în știință, nici în filozofie, nici în artă. Și când un filozof, un om de știință sau artist sînt religioși, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.
Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină ortodoxă. Ea poate fi utilizată, copiată şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei. Scanare: Apologeticum.
Editura BUNAVESTIRE, Galaţi, 2003. Tradus după originalul: Orthodox faith and Life in Christ Institute for Byzantine and Modern Greek Studies, Massachusetts.
Rugul Aprins, ep. 2, În ilegalitate (Universul Credinţei, TVR)
Antimul şi „Rugul Aprins” au intrat în atenţia Securităţii încă din anul 1947, din cauza atitudinii protectoare şi ocrotitoare manifestată faţă de refugiaţii ruşi, în general, şi faţă de Părintele Ioan Kulîghin, în mod special. La aceasta se adauga şi temerea organelor represive în legatură cu apropierea dintre Biserică şi intelectuali. Vă invităm să urmăriţi cel de-al doilea episod dedicat Rugul Aprins, semnat de Cristina Chirvasie.
În icoanele ortodoxe, stâlpnicii apar desenați ireal, de la brâu în sus, îmbrăcați în haine călugărești, și neapărat suiți pe o coloană înaltă, de lemn.
Sfinții Deșertului sunt uimitori prin felul lor de a trăi (în văzul lumii, doar cu cerul drept acoperiș) și prin durata vieții (mulți au depășit 90 de ani)
Troparul Sfântului Cuvios Daniil Stâlpnicul, glasul 1:
Stâlp al răbdării ai fost râvnind strămoşilor, cuvioase: Dreptului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite; şi în trup viaţa celor fără de trup având, Sfinte Preacuvioase Daniil, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Am fost foarte impresionat de răspunsul unui copil de la casa de copii care a fost întrebat „Cine te iubeşte pe tine?” Şi a zis: „Nu mă iubeşte nimeni”.
Noi nu suntem în situaţia de a nu fi iubiţi de nimeni, dar trebuie să ne punem o întrebare firească, acum, în post, pentru cei care vor să se îmbunătăţească.
RUGUL APRINS ep. 1 Aprinderea Rugului (Universul Credinţei, TVR)
Mişcarea „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, comunitate de călugări, profesori universitari, studenţi cu pregătiri in filosofie, arte frumoase, litere, muzica şi ştiinte exacte a fost, pentru Bucureştiul anilor ’40-’50, locul unde se plămădea autentica cultură spirituală, aceea care se naşte şi creşte odată cu întrebările mântuitoare ale credinţei. Vă invităm să urmăriţi primul episod al acestui serial, semnat de Cristina Chirvasie.
Dumnezeu numai în cele cu neputinţă lucrează, în cele cu putinţă facem şi noi. Dumnezeu nu învârte la mămăliga ta. Dar dacă este vorba de poruncile lui Dumnezeu numai Duhul lui Dumnezeu în tine va putea lucra.
Vrei să te păzeşti de gânduri? Dumnezeu să te ajute şi faci asta. De câte ori vezi un gând rău în inima ta spune: Doamne uite ce este în mine! Şi cere lui Dumnezeu. Poate ai nedumeriri, întreabă-L pe Domnul, leagă şi dezlează în Duh.
„Am atâtea lucruri de făcut, atâtea probleme de rezolvat pentru ziua de mâine; copiii, serviciul, telefoane de dat, de făcut aprovizionarea casei etc., simt că-mi plesneşte capul!“
De câte ori nu am auzit şi nu am rostit aceste cuvinte, aproape fără a conştientiza că acest lucru este de fapt o nesocotire a îndemnului Mântuitorului de a nu ne îngriji de ziua de mâine (cf. Matei 6, 34).