Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a îmbrăcat straie de sărbătoare, cinstindu-şi ocrotitorul. La ceas de aleasă bucurie duhovnicească, în mijlocul credincioşilor s-a aflat Preacuviosul Părinte Arhimandrit Siluan (Șalari), Starețul Sfintei Mănăstiri Curchi, Protopop de Orhei și Exarh al mănăstirilor din cuprinsul Mitropoliei Moldovei.
Numeroşi credincioşi veniți din Chișinău şi din împrejurimi au luat parte la hramul Mănăstirii în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Iubește-i pe toți! Iubirea bătrânului nu cunoștea margini. Ea se revărsa asupra tuturor fiiilor lui Dumnezeu, prieteni și dușmani. Îmi spunea:
-Iubirea noastră pentru prieteni este adesea amestecată cu lucruri străine – interesul, răsplata, slava deșartă, slăbiciunea sentimentală, simpatia pătimașă, – în timp ce iubirea pentru dușmani este curată.
Cu cât omul e mai aproape de Dumnezeu cu atât vede pe Dumnezeu mai mare și pe sine mai mic. Cu cât omul este mai departe de Dumnezeu se vede pe sine mai mare și pe Dumnezeu mai mic.
Părintele Arsenie Boca, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, p. 102
Viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Producător Elpis Film, Grecia.
Încărcat pe canalul Youtube.com a Portalului http://www.ortodoxism.com
Troparul, glasul al 4-lea:
Ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, conducătorilor ajutător, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Iubiți frați întru Domnul, dragi prieteni,
HRISTOS A ÎNVIAT!
Avem bucuria duhovnicească de a vă anunța și de a vă invita la Hramul Mănăstirii noastre – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care va fi sărbătorit în ziua de Miercuri, 6 Mai 2015 prin săvârșirea Sfintei Liturghii.
Vă aşteptăm cu mult drag să împărtăşim împreună bucuria sărbătorii la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie praznicală, care va începe la ora 08.30 şi va fi oficiată de un sobor de preoţi.
CU DRAGOSTE ÎN HRISTOS CEL ÎNVIAT,
EGUMENA EPISTEMIA CU OBȘTEA MONAHALĂ
““Mănăstirea nu trebuie gândită nici de cei care trăiesc în ea, nici de cei care vin la mănăstire ca o prelungire a pământului.
Dacă este prelungire a pământului, n-are rost să existe. Pământul e destul. Părinţii cei duhovniceşti de odinioară, care au făcut mănăstiri în pustie, de exemplu Sfântul Pahomie, au înconjurat mănăstirea cu zid. De ce? Să se ştie până unde ţine lumea – şi de unde începe mănăstirea. Este un lucru extraordinar! Să ştii că dacă eşti în mănăstire nu mai eşti în lumea largă, ci eşti într-un loc anume al lui Dumnezeu. Lumea cealaltă este în afară de mănăstire.
Student: Care este poziţia sfinţiei voastre în legătură cu acest subiect (dialogul cu romano-catolicii)?
Stareţul Efrem: Este adevărat că astăzi există o aplecare spre dialog cu romano-catolicii, însă nu este interzisă această dispoziţie de comunicare dacă noi păstrăm în mod autentic ceea ce am dobândit prin experienţă duhovnicească. Noi nu ne temem de romano-catolici. Iar dacă, de multe ori, Sfântul Munte nu este de acord, asta nu înseamnă că nu este de acord din cauză că există comunicare, ci nu este de acord pentru că nu există premize eclesiologice corecte. Acesta este motivul pentru care nu suntem de acord. Nu suntem împotriva comunicării.
Ce atitudine ar trebui să avem fată de masonerie?
– Să ne facem datoria crestină până la capăt! Masoneria este o miscare universală care are mijloace de a te obliga să taci. Si întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credinta si să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vietii noastre. Căci va veni Antihrist si desigur că el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii ca să-i însele pe oameni.
Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, glasul al 3-lea:
Apostole Sfinte şi Evangheliste Luca, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Tăiat pe cea Netăiată…
„Pentru mine, viața celorlalți prețuiește mai mult decât propria-mi viață.” Nu vor mai exista între voi neînțelegeri când veți fi înțeles aceasta. Dezlegarea unei probleme sau a unei neînțelegeri nu ține de nicio organizație, de niciun anumit mod de conduită, ci de hotărârea de a suporta totul.
Fiecare dintre noi trebuie să aibă pentru ceilalți o inimă de mamă. Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă.
Vrednicul de pomenire Bartolomeu Valeriu Anania – arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
Anul 2000. Predică rostită de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu Anania în Duminica IV-a după Paști (a Slăbănogului)
Ce este orbirea duhovnicească? Este boală de care suferă majoritatea oamenilor. Sunt orbi cei care nu văd lumina – această orbire este trupească. De orbire duhovnicească suferă cei care nu vor să vadă lumina adevărată. Dar unde este această lumină adevărată?
Ne răspunde la această întrebare Sfântul Apostol Ioan Teologul: „Lumina cea adevărată, Care luminează pe tot omul care vine în lume. În lume era și lumea printr-Însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 9-11).
Să nu fim influenţaţi de lucrurile pe care le simţim. Nu sunt atât de înfricoşătoare cum le simţim noi. Să nu ne înspăimântăm, să nu intrăm în panică, să nu ne comparăm pe noi cu ceilalţi şi să dăm naştere la stări şi mai rele. În vremurile de demult oamenii nu intrau în concurenţă cum se întâmplă astăzi. Nu exista motiv de concurenţă. Nu se crea complexul de inferioritate. Astăzi omul se simte imediat inferior: „Ei au fost aleşi, eu n-am fost ales; ei au reuşit, eu n-am reuşit!”. Din câte îmi aduc eu aminte, acest lucru nu exista sau dacă exista, se manifesta într-o măsură foarte mică.
Dumnezeu nu se mânie atât pe cel care a păcătuit cât pe cel care după ce a săvârşit păcatul nu se sârguieşte a se pocăi şi nu voieşte să se îndrepte. Oare este vreun pic de minte la cel ce îşi împodobeşte cu mare grijă trupul, iar sufletul îl lasă să se tăvălească în tina patimilor necurate şi strică templul lui Dumnezeu, fără a se gândi la zisa: „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el” (I Cor. 3, 17)? Vrednic de lacrimi este cel ce din mădularele lui Hristos face mormânt plin de necurăţie.
Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 44
Condacul 1
Din scutece de Duhul lui Dumnezeu fiind aleasă, fericită maică Matrona, orbirea și neputința trupească pentru curăția duhovnicească de la Dumnezeu primind, cu darul înainte-vederii și al minunilor te-ai îmbogățit. Pentru aceasta și noi, cu mulțumire, cunună de laudă îți aducem, cântând: Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi!
Sfântul Nil Sinaitul răspunde: „Grija de multe este o istovire a sufletului.” Ea este o stare de plictiseală, tristeţe, apăsare duhovnicească, o împuţinare a inimii însoţită, uneori de o mare scârbă. Grija de multe este înainte mergătoare a deznădejdii. Aşa cum zilele de toamnă întunecate şi ceţoase sunt prevestitoare ale iernii, tot astfel grija de multe cea de nebiruit, dacă prinde putere conduce către deznădejdea cea ucigătoare.