“De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu” (Ioan 8, 43)
„Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi auzi cuvântul Meu”. Nu ignor, zice, că nu puteţi înţelege vorbirea sau învăţătura Mea, dar vă spun vouă cauza acestui fapt şi vă voi arăta clar ceea ce vă împiedică. Le spune „nu puteţi,” dând pe faţă neputinţa lor de a săvârşi deplin binele, fiindcă erau stăpâniţi de patimile lor. Căci iubirea de plăceri slăbeşte mintea şi întăreşte pornirea neînfrânată spre rău, mărgineşte tăria inimii, o face lipsită de bărbăţie şi prea puţin îndrăzneaţă în puterea de dobândire a virtuţii.
Slăbiţi deci mai înainte prin pornirile spre răutate şi tiranizaţi de patimile proprii, n-aţi putut asculta cuvintele Mele.
„Căci drepte sunt căile Mele, după cum s-a scris, şi drepţii vor umbla pe ele. Iar cei necredincioşi vor slăbi în ele” (Os. 14, 10). Înrudită cu acestea este şi spusa către farisei: „Cum puteţi crede când primiţi slavă unii de la alţii, şi slava de la unicul Dumnezeu n-o căutaţi?” (In 5, 44).
În neputinţa lor de-a crede arată slăbiciunea voită a minţii sau faptul de a-şi fi înrăit mintea prin iubirea de slavă. Adevărată este şi spusa lui Pavel despre iudei: „Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu. Căci sunt nebunie pentru el” (I Cor. 2, 14).
Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, în Colecția PSB, vol. 41