Cumplită este patima aceasta și are multe capete. Din pricina slavei deșarte unii oameni iubesc cu înfocare slujbele înalte, alții banii și averile, alții puterea. Și tot așa mergînd înainte, slava deșartă îi face pe unii ca, tot de dragul ei, să dea milostenii.
Nu e de mirare că oamenii umblă după slava deșartă cînd sunt bogați, cînd sunt puternici. Grozăvia e că oamenii găsesc în stări cu totul contrarii pricini pentru a umbla după laudele lumii.
Acatistul Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina (Marian Moise)
Vrednicei de laudă muceniţei Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu şi cu învăţatura ei cea preaînaltă a uimit ştiinţa învăţaţilor de atunci şi a întrecut limba ritorilor păgâni prin buna ei cuvântare, să-i aducem mulţumire de biruiniţă, ca prin ale ei rugăciuni să ne izbăvim de ispitele vrăjmaşilor şi să-i cântăm : Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos!
Trebuie să luăm parte la Sfânta Liturghie?
«Ce întrebare fără rost! Dar crezi oare că, creștinii ar putea trăi fără Jertfa Liturghiei sau că Sfânta Liturghie se săvârșește fără creștini?». De aceea ne îndeamnă Sf. Maxim Mărturisitorul:
Cum se schimbă viaţa noastră după fiecare spovedanie? Şi care este pocăinţa noastră personală, de toată vremea?
Din cuvintele Domnului Hristos înţelegem că cine nu se pocăieşte cu adevărat, nu are ce căuta în Împărăţia lui Dumnezeu, căci acolo nu poate intra nimic din ce este necurat. Ca să putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu, chiar şi aceasta de pe pământ, la Sfânta Liturghie, trebuie o anumită învrednicire.
Păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, călcare voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul. Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştere şi vătămare adusă fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un sentiment egoist.
Păcatul este necredinţă şi neîncredere în Dumnezeu, în legea Lui şi prea multă credinţă şi încredere în sine, până acolo ca omul să-şi fie singur lege, pentru că de îndată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu ai urmat o altă Lege, fie a ta, fie a Diavolului.
Troparul Sfinţilor Apostoli Filimon, Arhip şi Onisim, glasul al 3-lea:
Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Celor neputincioși tu ești cu adevărat tărie, Preacurată Maica lui Dumnezeu, de aceea , smeriții prin tine ne înălțăm, de tine cea înaltă ne ținem, tuturor ne ești izbăvitoare și către Dumnezeu mijlocitoare.
Toți părinții trebuie să-și crească copiii pentru Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cea mai buna moștenire pe care pot să o dea părinții copiilor este buna creștere. Aceasta are mult mai mare valoare decât toate bogățiile și bunurile pământești… (Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir al Kievului)
Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeu şi ea va fi cinstită veşnic de către creştini. Sfântă prin credinţa ei, prin cinstea şi hărnicia ei, dar mai ales prin răbdarea cu care a primit cea mai mare durere din câte poate întâmpina o mamă, răstignirea Fiului său, ea rămâne veşnic mângâietoare a celor ce se află în nevoi şi în primejdii şi exemplu şi rugătoare fierbinte către Dumnezeu pentru împlinirea dorinţelor celor ce poartă în suflete floarea curată a credinţei.
Neavând la cine să-și plângă necazul, o mamă neajutorată cu câțiva copilași, plângea și se ruga cu lacrimi Măicuței Domnului, în fiecare zi!
„Măicuța mea, spunea ea, vezi că nu am pe nimeni care să mă mângâie, nu am pe nimeni care să mă ajute, doar tu Măicuța ești singura mea mângâiere!”
Crezi că te răzbuni asupra aproapelui, dar te chinuieşti pe tine însuţi. Te dai în braţele pornirii ca unui călău lăuntric care te împresură din toate părţile; şi-ţi sfâşii liniştea.Ce poate fi mai nefericit decât un om mereu stăpânit de mânie? Ca şi nebunul furios care nu se bucură niciodată de linişte; care e fără încetare în fierbere, zi de zi furtuna gândurilor lui se înteţeşte şi îşi aduce aminte vorbele şi faptele celui care l-a jignit, îi aude numele? Se umple de grea mânie, ca fiara – şi se frământă în sine fără încetare, îl zăreşte numai? Iată-l căzut pradă groazei, tremurului, ca şi cum ar suferi cele mai mari rele. Îi vede vecinii, un veşmânt, casa, strada? Toate aceste privelişti sunt un chin pentru el.
“Sfânta pravilă ne face cunoscut ca în ajunurile zilelor de sărbătoare creştinii să petreacă în rugăciune şi în cucernicie, pregătindu-se pentru a participa sau a asista la Sfânta Liturghie.
Maica Domnului dă definitiv sacralitate vieţii şi menirii feminine. Nimeni nu mai poate să nască a doua oară pe Domnul Iisus Hristos, dar orice femeie poate să-şi împodobească sufletul cu aceleaşi virtuţi care fac să strălucească chipul Sfintei Maici.
Fecioara Maria a schimbat sensul înrobitor al patimilor sub care era privită femeia ca urmaşă a Evei. Primele care au înţeles mesajul au fost apropiatele Maicii Domnului şi cele care l-au însoţit pe Iisus Hristos în călătoria Sa pe pământ.
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Intrării în Biserică a Maicii Domnului, glasul al 4-lea:
Bucurie mai dinainte ne dăruieşte astăzi Sfânta Ana, odrăslind Rod ce alungă întristarea, pe Singura pururea Fecioară, pe care o şi aduce astăzi cu bucurie, făgăduiţele rugăciuni împlinindu-şi în Templul Domnului, ca pe Ceea ce este Biserică a Cuvântului lui Dumnezeu şi Maică Curată.
„Faptele Apostolilor” istorisesc că în vremea când ucenicii Domnului erau prigoniţi de jidovi, de frică, nimeni nu îndrăznea să se alăture cetei lor. Un fenomen asemănător se observă şi în vremea noastră. Astăzi o mulţime de intelectuali refuză să intre în ceata creştinilor practicanţi, refuză să vină la picioarele amvonului şi să îngenuncheze înaintea altarului. Pierdut-au oamenii aceştia credinţa? Aflat-au împotriva religiei argumente şi obiecţii de nebiruit? Sau se îndoiesc de dovezile dumnezeiești ale Creştinismului? Unii poate că da, dar nu toţi. Mulţi se ţin departe de practicile religioase din timiditate: nu îndrăznesc să se manifeste creştini.
Spovedirea pornirilor către un anumit păcat, încă nesăvârșit, este cel puțin ciudată, cât timp nu credem în puterea și realitatea gândurilor. Este nevoie de smerenie pentru a putea să ne asumăm și ceea ce încă nu am săvârșit, cu fapta, dar suntem în stare să facem, având toata dispoziția interioară spre aceasta.
Lucrarea de căpetenie în ceea ce ne priveşte e lupta cu păcatul. Luptă-te, nu te da bătut, şi vei învinge, şi nu va fi păcat întru tine. Dacă şi ceilalţi vor face la fel, nici în ei nu va fi păcat, şi va fi pretutindeni împărăţie luminoasă a sfinţeniei şi dreptăţii.
Cel ce se luptă trebuie să aibă arme şi să ştie cum să le folosească, altfel spus, să ştie cum să lupte. V-am înfăţişat cu un alt prilej panoplia creştină şi v-am lămurit că este neapărată nevoie să vă înarmaţi cu ea.