Să fie cunoscut bunilor campioni și eroilor nevoinței rugăciunii minții, că nu este ușor și simplu, pe cât socotesc ei, să-și stăpânească nestăpânita minte. Și aceasta din felurite pricini.
Stăruiți în rugăciune!
Cum putem trăi în viața agitată din zilele noastre având în minte gândul la Dumnezeu?
Iată cum se folosește cugetarea la cele dumnezeiești. Dimineața, îndată după ce vă veniți în simțiri cu totul în urma somnului, cugetați la adevărurile de credință, începând cu ființarea cea mai înainte de veci a Dumnezeului întreit Ipostatic și sfârșind cu înfricoșata Judecată și soarta veșnică a tuturor – nu repede și nu încet, ci cu luare aminte. Asta se poate face și după Simbolul de credință.
Omul nu trebuie să caute vederile minunate
După vederea lui Hristos ca Dumnezeu adevărat şi după dobândirea cunoaşterii celei dumnezeieşti, părintele mărturiseşte că nu-L mai căuta pe Dumnezeu, ci căuta să se asemene lui Hristos şi să fie schimbat, prefăcut de către El, pe care Îl cunoştea personal şi duhovniceşte. Ce mare adevăr teologic este acesta! Nu căuta „nici un Dumnezeu necunoscut, nelimitat, impersonal sau veşnic, ci pe Hristos”, şi dorea să se asemene Lui şi să se prefacă sub puterea acestuia.”
ÎPS Athanasie de Limassol – Nicio rugăciune nu rămâne fără răspuns
Rugăciunea noastră se adună, se adună și se păstrează în mâinile Domnului. Iar Dumnezeu, ca un Părinte bun și iubitor, așteaptă plinirea vremii pentru a trimite această rugăciune, prin Duhul Sfânt, în sufletul celuilalt. Și acest lucru se petrece atunci când celălalt este pregătit, nu atunci când vrem noi.
Rugaciunea celui cuprins de deznădejde
Doamne, Dumnezeul meu, Tu care ai făcut cerurile şi pământul, care ai dat viață tuturor lucrărilor Tale, în acest ceas în care sufletul meu stă întristat şi plin de mânie, întinde mâna Ta cea atotputernică şi mă scoate din această întristare în care singur m-am afundat. Primește, Doamne, umilita mea rugăciune pe care o îndrept către Tine cu siguranța că mă vei ajuta.
Hristos nu a venit doar pentru unii, ci pentru toți oamenii
Cred că ceea ce trebuie să avem în vedere, împreună cu pocăința, este tocmai cuvântul „pregătiți”. Expresia „drepte faceți cărările Domnului” îndeamnă la a fi drepți, să fim sinceri înaintea lui Dumnezeu. El vrea să intre înlăuntrul nostru. Prin urmare, nu vom găti alte drumuri, alte cărări, ci sufletul nostru. Înlăuntrul lui toate să devină netede. Nu înseamnă nimic altceva decât sinceritate, să devenim sinceri cu Dumnezeu.
Cu cât te vei ruga mai mult, cu atât mai multe vor fi gândurile bune
Mi-a zis Părintele într-o zi aşa: „Tu eşti evlavios şi vrei să impui celor din jur credinţa şi evlavia ta, şi crezi că vei reuşi. Rău faci, fiindcă omul reacţionează taman invers: îi spui să facă ceva şi nu face, şi asta tocmai pentru că i-ai spus să o facă. Când te va vedea pe tine făcând acel lucru, poate că te va urma şi el, zicându-şi: «Dacă el face asta, hai să fac şi eu».
Sfânta Cuvioasa Parascheva cinstită la Mănăstirea Suruceni
Biserica Ortodoxă o cinstește în fiecare an la 14/27 octombrie pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, cea pe care o simțim și o considerăm «Ocrotitoarea Moldovei», devenită una dintre stelele strălucitoare de pe bolta cerească, care luminează viețile celor ce o cheamă cu credință.
Predică la Sfânta Cuvioasă Parascheva
Iubiţi.credincioşi,
Astăzi Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva, care a strălucit în lume cu viaţa sa sfântă, faptele cele bune, fiind de Dumnezeu ocrotitoare a Moldovei. Pentru nevoinţa şi petrecerea sa fără de prihană a binevoit Dumnezeu să o proslăvească pe pământ cu faceri de minuni şi să o pună ca o făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii Sale spre a lumina pe toţi şi a fi rugătoare, ajutătoare şi mângâiere tuturor celor ce aleargă la dânsa cu credinţă.
„Ieşit-a Semănătorul să semene sămânţa Sa…” Duminica XX-a după Cincizecime la Mănăstirea Suruceni
„Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neînserată a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frica de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul călcându-le, viață duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre.”
Parintele Cleopa: Ce persoane nu se pot trece pe pomelnic?
Pe pomelnic nu se pot trece în primul rând, niciodată, sectarii, căci ei s-au rupt definitiv de Biserica lui Hristos. Pe aceştia în veac nu-i poţi trece în pomelnic. În al doilea rând nu se trec sinucigaşii: ori s-au spânzurat, ori au murit din beţie, ori au murit în duel…
Evanghelia Semănătorului – Sfântul Nicolae Velimirovici
Lumea întreagă e o lungă pildă, alcătuită dintr-un şir fără număr de pilde. Lumea aceasta cu toate dintrînsa e trecătoare ca o poveste pe care o auzi şi se termină. Dar sâmburele de duh ascuns în tâlcul fiecărei pilde e nepieritor. Cei care-şi hrănesc numai ochii şi urechile cu pildele acestea rămân flămânzi duhovniceşte, pentru că duhul se hrăneşte cu miezul lor, la care ei nu pot ajunge. Omul trupesc ia frunzele verzi a multe pilde şi nu se satură cu ele, iar foamea nu-i dă odihnă. Iar omul duhovnicesc caută miezul mulţimii de pilde şi, hrănindu-se cu miez, e odihnit şi are pace. Toate câte sunt, sunt pilde, şi toate se înfăşoară, că frunzele şi coaja, în jurul unui miez ascuns. Tot ce se întâmplă e ţesătura pildei, haina inimii duhoviceşti, a miezului, a ceea ce hrăneşte.
Cine vrea să îi biruiască fără arme pe invidioşii lui şi să le fie superior
Cu blândeţea, cu răbdarea şi cu nerăutatea. Ele şi fără mânie îi înfricoşează pe ceilalţi, şi fără arme îi biruiesc, şi fără cete de luptători îi izgonesc pe vrăjmaşii lor!
Cu acestea şi Mântuitorul Hristos i-a biruit pe vrăjmaşii Lui; El „ca un miel spre junghiere S-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund” (Isaia 53,7).
De ce ne plac filmele „cu bătăi”. O explicaţie filocalică
„Când partea poftitoare a sufletului e împinsă spre patimile desfătărilor şi spre plăcerile vieţii, tot pe acestea le vede sufletul şi în vis. Iar când iuţimea sau mânia sufletului e înfuriată împotriva semenilor, visează atacuri, războaie şi lupte cu şerpi şi certuri ca la judecată cu duşmanii.
„Întreaga viață a Bisericii constă în preschimbarea iubirii egoiste în iubire dezinteresată”
Iubirea de sine este iubirea irațională a trupului, este rod al vieții căzute și este boală duhovnicească care trebuie preschimbată în iubirea de Dumnezeu și de oameni. Cu cât mai mult omul este mai iubitor de sine, cu atât mai mult nu poate să-L iubească pe Dumnezeu și pe semenul său.
Nimeni nu a venit pe pământ spre a trăi aici veşnic
Vom pleca. Aici nu vom rămâne pentru totdeauna şi trebuie neapărat să ne pregătim. Asta-i tot. Secretul este în ce chip, atunci când ne pregătim, suntem fericiţi. Nu ne este teamă.
„Cum să depăşim plictiseala pe care o încercăm datorită obişnuinţei cu slujbele?”
De ce nu simţim slujbele?
Intrebarea „cum să depăşim plictiseala pe care o încercăm datorită obişnuinţei cu slujbele?” Presupun că această întrebare are în vedere în primul rând Sfânta Liturghie, pentru că este întotdeauna aceeaşi si ne obişnuim cu ea. Intr-adevăr, un lucru cu care te obişnuieşti poate să îţi provoace puţină plictiseală şi nu îl mai aştepţi cu nerăbdare, nu-l mai doreşti atât de mult. Am putea să adăugăm aici şi Taina Spovedaniei.