Este pârghia care-l mișcă pe om și locul pe care se sprijină și face ce vrea. „Dați-mi un punct de sprijin și voi mișca pământul”, a spus Arhimede. Omul mișcă și cerul, și pământul.
Înfricoșător lucru este voia omului!
Pr. Varnava Iankos – Fără dragoste suntem creștini închipuiți
Pr. Varnava Iankos: Cât de sărăciți suntem! S-a pierdut calitatea vieții și de aceea vânăm cantitatea. S-a pierdut contactul cu inima noastră, cu esența și umblăm după imagine. Cel care se neliniștește pentru imaginea sa, nu e liber, nu e echilibrat. Are lipsuri. El va avea cerințe, va cârti, va interpreta greșit, va fi bănuitor… se va chinui pe sine, se va umple de aceste lucruri…
Să nu ne mâhnim dacă, cerând ceva Domnului, rămânem multă vreme fără răspuns
Oricâte rugăciuni am înălţa Domnului, este posibil ca El să nu îngăduie slobozirea noastră de vreuna dintre patimi, pentru ca să gustăm nepătimirea doar în parte: „Să nu ne mâhnim dacă, cerând ceva Domnului, rămânem multă vreme fără răspuns. Domnul a voit ca toţi oamenii să devină neîmpătimiţi.
Puteri de dimensiuni cosmice se unesc împotriva rugăciunii
Puteri de dimensiuni cosmice se unesc împotriva rugăciunii (Efeseni 6, 12), și lor li se adaugă însăși firea omului căzut. Când însă împotrivirea față de aceste puteri nimicitoare se întețește și darul de Sus al rugăciunii se înmulțește, atunci răsare și bucuria nădejdii în biruința cea mai presus de lume a lui Hristos.
„Of, Doamne, iartă-mă!”
„Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua, asta mă interesa!” Asta Îl interesează și pe Dumnezeu: „O, dacă ar ști cine sunt Eu! Eu, care v-am făcut! V-am dat chip îngeresc, și peste îngeri chiar. Vă stau îngerii de vă slujesc. Îngeri vă veți numi și voi întru împărăția Mea. V-am dat înțelepciune, pricepere, discernământ. De ce nu v-ați gândit la Mine?”. Și auziți, numai să ne gândim la El! Asta este o mare lucrare. Deci, este un canon bun.
Pastorală la sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos a Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir
„Eu spre aceasta M-am născut
și pentru aceasta am venit în lume,
ca să dau mărturie pentru adevăr;
oricine este din adevăr ascultă glasul Meu”
(Ioan 18, 37)
Doamne, Tu învaţă-mă. Tu înţelepţeşte-mă. Tu luminează-mă, Tu întăreşte-mă, ca să nu Te părăsesc!
Primul sfat pe care vi-l dau: să nu bravaţi! Să nu ţineţi crucile afară! Să nu faceţi ca Sfântul Petru: „Dacă toţi Te vor părăsi, eu nuuu!”
Lupta cu patimile nu e uşoară şi se duce după o înţeleaptă rânduială
– Maică Siluana, cum ne putem bucura în lupta cu patimile?
Trebuie să ne cunoaştem propria credinţă, cea adevărată
Privind în jurul nostru, ce vedem? Regăsim toate vechile erezii. Ele sunt aceleaşi, îmbrăcate în altă formă. Noi însă suntem mult mai neştiutori şi mult mai nepăsători faţă de propria noastră credinţă. De aceea, am considerat necesar să aruncăm o privire de ansamblu asupra ereziilor trecute, pentru a vedea că toate abaterile de la dreapta credinţă din zilele noastre nu sunt altceva decât o redeşteptare a vechilor erezii combătute şi anatemizate de Biserică. Sunt zeci şi zeci de secte. Fiecare pretinde că deţine adevărul. În realitate repetă vechile erezii.
Să vină toate, numai să dobândesc pe Hristos!
Aș dori ca fiarele să-mi fie pregătite și mă rog să-mi fie îndată gata.
Am să le lingușesc, ca să mă mănânce iute, nu precum se tem unii, și nu se ating de ele. Iar dacă nu vor voi de bună voie, eu le voi sili.
„Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam…” Duminica dinaintea Nașterii Domnului, a Sfinților Părinți, la Mănăstirea Suruceni
Atunci când Dumnezeu S-a făcut om, viaţa dumnezeiască a devenit viaţă omenească, puterea dumnezeiască a devenit putere omenească, adevărul dumnezeiesc a devenit adevăr omenesc, iar credincioşia divină a devenit credincioşie omenească: tot ceea ce este al lui Dumnezeu a devenit al omului. (Sfântul Iustin Popovici)
Hristos a venit pe pământ ca să ne dăruiască Cerul
După Avraam un alt strămoș este Isaac. Acesta a primit de voie să fie jertfit, cum i-a spus Dumnezeu tatălui lui, de aceea a și fost binecuvântat. Același lucru l-a primit și Hristos, să Se jertfească din ascultare față de Tatăl.
Este o luptă interioară foarte mare: să nu vorbeşti de rău şi să iubeşti!
Măi, fraţilor, ne întrebăm de ce oare nu iubim. De ce? Stăm aşa întâmplător? Mergem în virtutea inerţiei? Adică a venit ziua de azi, vine şi ziua de mâine… Dar, auziţi: veţi fi obligaţi şi certaţi şi judecaţi – şi eu şi toţi -, dacă vorbim de rău în loc sa binecuvântăm pe fraţii noştri. Iată, acesta este lucrul de mare importanţă: a nu vorbi de rău!
Nu toate încercările sunt de la diavol, ci și de la Dumnezeu
Mă bucur tare mult că ne-am întâlnit. Nu în toate zilele poți merge la stareț. Nu în toate zilele poți merge la un episcop, la un duhovnic. Dar ai lângă tine, permanent, un duhovnic. Cum se cheamă acest duhovnic? Propria ta conștiință este cel dintâi duhovnic al tău.
„Uite, am înțeles, nu poţi. Dar vrei?”
– În lupta cu gândurile, Biserica ne pune la dispoziție nişte mijloace harice. Avem mărturisirea gândurilor la duhovnic, şi chiar la cel de lângă tine, mai este Sfânta Împărtăşanie și, desigur, este rugăciunea. Aș vrea să discutăm puţin despre rolul acestora în păzirea minţii…
Dacă nu există smerenie, nu putem să-L iubim pe Hristos
Hristos stă afară de uşa sufletului nostru şi bate ca să-I deschidem, nu intră înăuntru. Nu vrea să ne siluiască libertatea pe care El Însuşi ne-a dat-o.
Toate rugăciunile noastre adevărate rodesc la vremea lor
Sunteţi supărată că Dumnezeu nu vă ascultă rugăciunile? Nu vă supăraţi pe Cel de la care avem şi fiinţa, şi viaţa, şi suflarea, şi înţelegerea, şi totul. Vă rog: nu vă plângeţi de Cel ce are de mii de ori mai multă dreptate decât să se plângă de noi înaintea îngerilor şi sfinţilor Săi. Chiar dacă Domnul nu împlineşte întocmai rugăciunile noastre, ele tot aduc roadă în sufletele noastre, făcându-le mai bogate şi mai mature. Aceasta e o taină de care şi-au dat seama cei ce s-au cercetat pe sine duhovniceşte.