Rugăciune către Sfintele Cuvioase Xenia, Matroana și Maria pentru vindecarea de depresie și boli psihice

Sfântă Cuvioasă Xenia, primind de la Hristos vindecare și întărire după cumplita întristare și deznădejde ce te-a cuprins după moartea celui care ți-a fost soț, ai hotărât să dăruiești din ceea ce nu ai, trăind pentru aproapele aflat în sărăcie, necaz și strâmtorare, răbdând foamea și setea, gerul și arșița, defăimările și prigonirile „nebuniei” de dragul lui Hristos și astfel ai dobândit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni. Iar tu, Sfântă Matrona, cea care din pruncie ai fost aleasă, nevederea și nemișcarea trupească făcându-ți-se prilej de vedere a lui Dumnezeu și de zbor spre înaltul cerului duhovnicesc.

Continuare …

Necazurile şi bolile dacă le vom îndura „pentru Hristos Iisus”, vor fi socotite în ziua Judecăţii drept „martiriu”

 – Aţi spus că şi necazurile noastre sunt un martiriu înaintea lui Dumnezeu…
– Bineînţeles! Sfântul Ioan Gură de Aur, adresându-se ucenicei sale Olimpiada, care avusese atâtea de îndurat, mulţi ani din viaţă petrecându-i în stare de boală: „Dacă vei răbda până la capăt starea aceasta, în împărăţia cerurilor vei merge dimpreună cu mucenicii. O să fii încununată asemenea unui martir”, făcea dovada afirmaţiilor sale: „Căci tu înduri lucruri mai grele decât cei târâţi de călăi la moarte, având boala cea peste măsură drept călău şi tovarăş neîncetat”.

Continuare …

Aş vrea să-i dăruiesc sufletul meu doar lui Dumnezeu

Părinte, am început cu o voce joasă, în ultima vreme mă simt cuprins de o dorinţă puternică, sădită de Dumnezeu, cred, de a fi curăţit. Văd patimile luptându-se înlăuntrul meu, văd cum inima mea este ca o junglă ce hrăneşte multe fiare, stăpânită de diavol, care-şi face toate poftele. Vreau să mă eliberez de această stare înspăimântătoare. Aş vrea să-i dăruiesc sufletul meu doar lui Dumnezeu, aş dori să mă lumineze. Vicleanul diavol l-a chinuit destulă vreme. Aşa că vreau să fiu curăţit dar nu ştiu cum. Mă auzi, Gheron? Vreau să fiu curăţit! Arată-mi cum! Sunt gata să ascult fără crâcnire orice mi-ai spune! 

Continuare …

Să nu vă speriaţi când auziţi de recăpătarea vederii duhovniceşti

Vă voi aminti o istorisire evanghelică aducătoare de mângâiere. Domnul Se apropie de Ierihon. Acolo, lângă drum, şedea un orb. Auzind ca Domnul este aproape, el a început să strige: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! (Lc. 18, 38). Ceilalţi voiau să îl oprească, însă el, de neoprit datorită credinţei sale puternice, striga: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Domnul a luat aminte la strigarea lui şi l-a vindecat.

Continuare …

Îngerii și rugăciunea Sfântului Anastasie Persul

Cuviosul Mucenic Anastasie în temniţă fiind, nu înceta ziua şi noaptea a preamări pe Atotputernicul Dumnezeu. Şi avea cu sine legat şi pe altul, pe un tânăr din slugile lui Marzavan, osândit pentru o faptă rea, cu care împreună era legat cu un lanţ de grumaz şi cu altul de picioare. Deci, îi era foarte greu sfântului, de vreme ce, când se scula la rugăciune la miezul nopţii, era nevoie ca să deştepte, chiar nevrând, pe împreună legatul său, care-l socotea ca păcat făcut împotriva aproapelui – căci pe cel obosit cu aceeaşi greutate prin cărarea pietrelor şi adormit îl deştepta.

Continuare …

Când renunţăm la rugăciune, renunţăm la luptă

După cum adesea se întâmplă ca atunci când, după multe căutări şi luptă singuratică, noi deodată ne adresăm cu strigăt lui Dumnezeu, o mulţime de glasuri, de dinafară şi dinăuntru, încearcă să ne curme rugăciunea noastră. De câţi ani te lupţi, iar Dumnezeu nici nu se uită la aceasta? Se va uita oare acum? De ce să te mai rogi? Întoarce-te iară la disperarea ta, tu eşti orb şi orb pentru totdeauna. Însă cu cât e mai puternică rezistenţa, cu atât mai clar e faptul că ajutorul e foarte aproape.

Continuare …

Să iubim în toate adevărul, mintea dreaptă, bunătatea sfântă și traiul cu evlavie

Eu sunt [făcut după] chipul lui Dumnezeu. Potrivit cu aceasta, noi trebuie să fim și înțelepți pentru a dobândi bunătățile cele din început. Să știi că tu trebuie să te porți potrivit cu Hristosul tău, cu Care trebuie să ai și asemănare adevărată.

Continuare …

Cele ce ni se întâmplă ni se întâmplă spre îndrumarea noastră

Acestea sunt semnele îndelungii răbdări. Dar nu numai acestea, ci propriu îndelungii răbdări mai este şi a se socoti pe sine pricina încercării. Și poate că aşa şi este de fapt.
Fiindcă multe dintre cele ce ni se întâmplă ni se întâmplă spre îndrumarea noastră sau spre stingerea păcatelor trecute, sau spre îndreptarea neatenţiei prezente, sau spre ocolirea păcatelor viitoare.

Continuare …