Rari sunt cei care cunosc taina ascultării. Cel ce ascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El Îl imită pe Hristos, Care ne-a dat El însuși pilda ascultării. Domnul iubește sufletul ascultător și-i dă pacea Lui și atunci totul este bine și sufletul simte iubire pentru toți.
Cel ce ascultă și-a pus toată nădejdea în Dumnezeu și de aceea sufletul său este totodeauna în Dumnezeu, și Domnul îi dă harul Său și acest har învață sufletul tot binele și-i dă puterea de a rămâne în bine. El vede răul, dar acest rău n-are nici o putere asupra sufletului, pentru că e cu el harul Sfântului Duh, care-l păzește de orice păcat, și el se roagă lui Dumnezeu în pace și ușor.
Duhul Sfânt iubește sufletul celui ce ascultă și, de aceea, el cunoaște degrabă pe Domnul și primește darul rugaciunii inimii.
Cel ce ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu și, pentru aceasta, îi sunt dăruite libertatea și odihna în Dumnezeu și se roagă cu minte curată; dar cei mândri și neascultători nu se pot ruga curat chiar dacă se nevoiesc mult. Ei nu știu cum lucrează harul, nici dacă Domnul le-a iertat păcatele.
Adevăratul ascultător urăște voia sa proprie și îl iubește pe părintele lui duhovnicesc, și pentru aceasta primește libertatea de a se ruga lui Dumnezeu cu minte curată și sufletul său vede liber, fără gânduri, pe Dumnezeu și se odihnește întru El.
Viața noastră e simplă dar înțeleaptă. Maica Domnului a spus Cuviosului Serafim din Sarov: „ Dă-le lor monahiilor o ascultare, și cine va păzi ascultarea și înțelepciunea va fi cu tine și aproape de mine”. Vedeți cât de simplă e mântuirea. Dar înțelepciunea trebuie învățată printr-o îndelungată experiență. Ea este dată de la Dumnezeu pentru ascultare. Domnul iubește sufletul ascultător și, dacă îl iubește, îi dă ceea ce sufletul a cerut de la Dumnezeu.
De ce Sfinții Părinți au pus ascultarea mai presus de post și rugăciune?
Pentru că din nevoințe ascetice făcute fără ascultare se naște slava deșartă, dar cel ce ascultă face totul așa cum i se spune și nu are de ce să se trufească. Pe lângă aceasta cel ce ascultă și-a tăiat întru toate voia sa proprie și-l ascultă pe părintele său duhovnicesc și de aceea mintea lui e liberă de orice griji și primește darul rugăciunii curate.
Prin ascultare omul se păzește de mândrie; pentru ascultare se dă rugaciunea; pentru ascultare se dă și harul Duhului Sfânt. Iată de ce ascultare e mai presus decât postul și rugăciunea. Dacă îngerii căzuți ar fi păzit ascultarea, ar fi rămas în ceruri și ar fi cântat întru slava Domnului. Și dacă Adam ar fi păzit ascultarea, atunci el și neamul lui ar fi rămas în rai.
Dar chiar și acum e cu putință să aflăm iarași raiul prin pocăință. Domnul ne iubește mult în ciuda păcatelor noastre, numai să ne smerim și să-i iubim pe vrăjmași. Dar cine nu iubește pe vrăjmași, acela nu poate avea pace, chiar dacă ar fi așezat in rai.
Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 2001, pp. 202-204