Sfinții părinți ne învață

Cei împrejmuiţi cu Sfânta Cruce sunt înfricoşători pentru vrăjmaşul

Sfântul Proroc David spune despre oamenii din prezent, că toţi se vor abate de la calea dreaptă. În pofida acestui fapt vă sfătuiesc, preaiubiţii mei, să păstraţi în voi, cu toate puterile, duhul bunei credinţe, adică să vă însemnaţi cu semnul Sfintei Cruci când mâncaţi şi când beţi, ieşind din casă şi intrând, şi la începutul oricărei lucrări;

Continuare …

Pacea se naşte din blândeţe

Iubirea vrăjmaşilor naşte în suflet mulţime de roade. „Cel ce iubeşte din simţire lăuntrică pe cei care-l vorbesc de rău sau îl nedreptăţesc sau îl urăsc şi-l păgubesc şi se roagă pentru ei ajunge în scurtă vreme la o mare sporire”, spune Sfântul Simeon Noul Teolog, care vede în iubirea de vrăjmaşi izvor de smerenie, de plâns duhovnicesc – treapta mai înaltă a străpungerii inimii, penthos -, al dezlipirii de lume, al nepătimirii şi cale către contemplaţie.

Continuare …

Tâlharul pe cruce prin cuvântul mărturisirii a devenit moștenitor al Raiului

O, omule, nu te îndoi în privința vindecării sufletului, apropiindu-te de Doctorul ceresc. Nu spune: „Cine va achita pe nelegiuit sau pe ucigaș sau pe curvar sau pe cel de alt neam, pe elin sau pe samaritean sau pe vameș în relele făptuite?”.
De vreme ce, printr-un singur cuvânt, prin pocăință, i-a vindecat pe toți, zicând: „Nu am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință” și nu trebuie să fie oamenii necredincioși prin deznădejde, avem loc de iertare de la Stăpânul.

Continuare …

Dumnezeu nu vrea ca cel ce I s-a afierosit cu toată inima să rămână fără grijă

De multe ori Dumnezeu îngăduie ca asceţii virtuoşi să fie încercaţi cu lipsirea de bunurile materiale şi să se ridice ispite asupra lor, să sufere boli trupeşti, precum Iov, să fie aruncaţi în sărăcie şi în primejdia de a fi ucişi de oamenii cei răi. Numai sufletele lor nu sunt vătămate. Căci nu este cu putinţă ca atunci când păşim pe calea lui Dumnezeu să nu întâlnim lucruri şi situaţii neplăcute, iar trupul să nu fie chinuit cu boli şi osteneli, desigur, atunci când iubim viaţa trăită în virtute. Omul care îşi petrece viaţa sa potrivit voii sale păcătoase, care este biruit de invidie sau de altă patimă de suflet-ucigătoare, va fi osândit de Dumnezeu.

Continuare …

Dacă mintea e simplă în suflet e lumină

„De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.”
Ochi” este numită aici mintea, iar „trup” – întreaga alcătuire a sufletului. Astfel, dacă mintea e simplă, în suflet e lumină; dacă mintea este vicleană, în suflet va fi întuneric. Dar ce este mintea simplă și ce este mintea vicleană?

Continuare …

„Voim să facem poruncile și nu putem, de păcat cu stăpânire ținuți fiind”

Unii însă se împiedică întru cuvintele lor și grăiesc: „Voim să facem poruncile și nu putem, de păcat cu stăpânire ținuți fiind”. Pentru aceasta se cuvine mai întâi să ne nevoim a șterge păcatul, ca așa să putem săvârși poruncile slobozeniei. Însă aceia nu înțeleg nici cele ce le grăiesc, nici cum pot fi adeverite; pentru că, dacă întru totul nu ai slobozenie, și de aici nu poți săvârși poruncile, apoi prin care lucruri și nevoințe zici că vrei să ștergi păcatul?

Continuare …

Să nu amânăm pocăinţa, ci „să ne răstignim împreună cu Hristos”

Mulţi păcătuiesc şi nădăjduiesc că se vor pocăi înainte de moarte, arătând spre pilda tâlharului înţelept. Dar cine este în stare de o nevoinţă asemenea lui?
Domnul l-a pomenit pe tâlhar în ultima clipă, pentru ca nimeni să nu deznădăjduiască. Dar numai pe unul singur, ca nimeni să nu nădăjduiască prea mult în milostivirea Sa.” (Fericitul Augustin)

Continuare …

Oamenii pot coexista înțelegându-se fără cel mai mare bine – însă fără cel mai mic nu pot exista

Multă lume crede că a trăi după credinţă şi a împlini voia lui Dumnezeu este foarte greu. De fapt, este foarte uşor. E suficient să dai atenţie la detalii şi să încerci să eviţi răul în cele mai mici lucruri, cele mai triviale. Este mijlocul cel mai simplu şi cel mai sigur pentru a intra în lumea duhului şi a te apropia de Dumnezeu. Omul crede adesea că Ziditorul cere de la el lucruri mari, că Evanghelia insistă asupra jertfei totale de sine, renunţarea la personalitate – ca o condiţie a credinţei.

Continuare …

Tot cel ce cere va lua, şi cel ce caută află, şi celuia ce bate i se va deschide

Ce trebuinţă ai, omule, să cauţi cărţi multe, care să te povăţuiască pe tine spre folos şi să întrebi pe toţi dascălii, zicând: „Spuneţi-mi, cum mă voi mântui?”. Iată, toate cărţile cele învăţătoare în două cuvinte încap, adică: întru frica lui Dumnezeu şi întru a avea pe Domnul înaintea ochilor, totdeauna. Să iei aminte la tine însuţi, precum se cade, şi vei înţelege toate poruncile lui Dumnezeu şi să le ţii pe ele.

Continuare …

Neputincios este omul!

Pe cel molipsit de „părere”, Domnul îl mustră în felul următor: „Tu zici: sunt bogat şi m-am îmbogăţit, şi de nimic nu am nevoie ! Şi nu ştii că tu eşti ticălos şi sărman şi orb şi gol”( Apocalipsa 3, 17). Domnul îl sfătuieşte pe cel înşelat să se pocăiască; îl îmbie să cumpere, de la nimeni altcineva decât de la Domnul Însuşi, cele ce sunt de neapărată trebuinţă, în care se alcătuieşte pocăinţa (Apocalipsa 3, 18). Aceste „cumpărături“ sunt cu adevărat trebuincioase: fără de ele nu este mântuire.

Continuare …

Postirea este darul cel mai de preț al lui Dumnezeu

Postirea este darul cel mai de preț al lui Dumnezeu, porunca cea mai veche, care s-a păstrat ca moștenire părintească și a ajuns până în zilele noastre. Așadar primiți-o cu bucurie, cei săraci ca pe tovarășul vostru, cei care slujiți ca pe odihna voastră, cei bogați ca pe cea care vă salvează de la primejdia îndestulării, și dă gust tuturor celor pe care desfătarea continuă le lipsește de gust.

Continuare …

Tineretul când află modestia, simplitatea, sinceritatea, atunci li se creează probleme de conştiinţă

Lucru bun este că oamenii însetează după simplitate şi au ajuns până acolo încât să facă din ea o modă, deşi lăuntric nu simt acest lucru. Vin unii în Sfântul Munte purtând haine decolorate. Mă întreb: „Aceştia nu lucrează pe ogoare, dar oare de ce sunt aşa?”. Unul vorbeşte ţărăneşte din fire şi te bucuri de el. Altul caută să vorbească ţărăneşte şi-ţi vine să vomiţi. Sunt şi alţii care vin cu cravate. Dintr-o extremă în alta. Unul avea vreo şase-şapte cravate cu el într-o dimineaţă, pe când se pregăteau de plecare, şi-a pus cravata, costumul etc.

Continuare …

Împărații și bogații toate câte le fac, le fac cu ajutorul banilor

Cei care nu au nimic, tocmai aceștia, mai cu seamă, pot să grăiască liberi de toate cele. Câți bogați nu erau în vremea lui Irod, câți puternici ai zilei? Dar cine a avut [curajul] să iasă în față și să-l certe pe tiran? Cine a apărat legile nedreptățite ale lui Dumnezeu? Niciunul dintre cei avuți. Ci săracul și sărmanul, cel care nu avea nici măcar pat, nici masă, nici acoperiș: cetățeanul pustiului ‒ Ioan Botezătorul.

Continuare …