„Ce înseamnă să agonisești bani înțelegeți? La fel și cu agonisirea Sfântului Duh.”
Batiușka spunea că toți sfinții pe care îi proslăvește Biserica lui Hristos ne-au lăsat ca pildă de urmat, după ce au adormit în Domnul, viața lor, și că ei toți erau oameni pătimași asemenea nouă, însă prin împlinirea cu de-amănuntul și din tot sufletul a poruncilor lui Hristos au ajuns la desăvârșire și mântuire, au dobândit har și s-au învrednicit de felurite daruri ale Sfântului Duh.
Iar împlinirea poruncilor lui Hristos este pentru fiecare creștin o povară ușoară, precum a zis Însuși Mântuitorul nostru, numai că trebuie să avem întotdeauna în minte și în gură „rugăciunea lui Iisus”, iar înaintea ochilor minții noastre – viața și pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, Care din dragoste față de neamul omenesc a pătimit până la moartea pe cruce. Totodată, trebuie să ne curățim conștiința prin mărturisirea păcatelor noastre și prin împărtășirea cu Preacuratele Taine: Trupul și Sângele lui Hristos. Prin această dulce împreună-vorbire, Bătrânul mă pregătea pe nebăgate de seamă pentru ceva mai înalt.
După ce a grăit toate acestea, m-a îmbrățișat părintește și a zis: „Bucuria mea! Te rog, agonisește duh de pace!” Și îndată a început să-mi dea lămuriri despre agonisirea duhului de pace. După spusele lui, asta înseamnă să te aduci în starea la care duhul nostru nu se mai tulbură de nimic. În toate necazurile, clevetirile, defăimările și prigoanele care vin negreșit asupra celor care doresc să meargă pe mântuitoarele cărări ale lui Hristos (căci prin multe necazuri se cuvine nouă a intra întru Împărăția Cerurilor), trebuie să fim asemenea unui mort sau unui om cu desăvârșire surd și mut… Pentru a da duhului nostru libertatea de a se înălța acolo și a se hrăni din preadulcea împreună-vorbire cu Domnul, trebuie să ne smerim prin priveghere necontenită, prin rugăciune și prin pomenirea Domnului.
„Eu, sărmanul Serafim, în acest scop citesc zilnic o Evanghelie: lunea citesc de la Matei, de la un cap la altul; marțea – de la Marcu; miercurea – de la Luca; joia – de la Ioan, iar în zilele următoare – Faptele și Epistolele apostolești, și nu las să treacă nicio zi fără să citesc Evanghelia și Apostolul zilei și ale sfântului zilei. Prin aceasta, nu numai sufletul meu, ci și întreg trupul se îndulcește și prinde viață, fiindcă vorbesc cu Domnul, păstrez în pomenirea mea viața și pătimirile Lui, zi și noapte Îl slavoslovesc pe Răscumpărătorul meu, Îl laud și-I dau mulțumită pentru toate milele Lui cele revărsate către neamul omenesc și către mine, nevrednicul!”
După aceea, Bătrânul mi-a zis din nou: „Bucuria mea! Rogu-te, agonisește duh de pace, și atunci o mie de suflete se vor mântui în jurul tău.” Aș vrea ca și dumneavoastră să agonisiți acest izvor care niciodată nu seacă al harului dumnezeiesc și întotdeauna drept să socotiți dacă vă aflați sau nu în Duhul lui Dumnezeu; și dacă vă aflați în Duhul lui Dumnezeu, bine este cuvântat Dumnezeu: pentru nimic să nu vă amărâți, chiar dacă ar veni acum înfricoșata Judecată a lui Hristos.
Căci Dumnezeu a zis: „în ce te voi afla, întru aceea te voi judeca”. Iar dacă nu, trebuie să aflați de ce și din ce pricină Domnul Dumnezeu Duhul Sfânt a voit să vă părăsească, și iarăși să-L căutați, și să nu vă lăsați până când Cel căutat, Domnul Dumnezeu Duhul Sfânt, nu Se va lăsa aflat și nu va fi iarăși cu dumneavoastră prin harul Său. Iar asupra vrăjmașilor ce ne alungă de la El trebuie să năvăliți în așa chip ca praful să se aleagă de ei, precum a zis Proorocul David: „goni-i-voi pre vrăjmașii mei, și-i voi prinde pre dânșii, și nu mă voi întoarce până ce se vor sfârși; necăji-i-voi pre dânșii, și nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele (Ps. 17, 42-43).Harul lui Dumnezeu trebuie să locuiască înlăuntrul nostru, în inima noastră, pentru că Domnul a zis: împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este, iar prin împărăția lui Dumnezeu Domnul a înțeles harul Duhului Sfânt”.
Din „Rânduieli de viață creștină” – Sf. Serafim de Sarov, Editura: Sophia, Anul apariției: 2007