Sfinții părinți ne învață

Trebuie să faci ordine!

Tristeţea, după cum spun Părinţii, se apropie de monah mai ales în timpul amiezii. Îi provoacă o asemenea tulburare, încât nu mai suportă nici locaşul său, nici pe fraţii care-l înconjoară. Renunţă la studiu, cască des şi este cuprins de o puternică poftă de mâncare.
Demonul tristeţii, după săturarea pântecelui, îi şopteşte monahului să iasă din chilie şi să discute cu cineva, fiindcă doar aşa va scăpa de asta. Şi monahul, când este biruit, seamănă cu o frunză pălită care se linişteşte pentru puţin şi începe iar să se clatine într-o parte şi în alta.

Continuare …

Pofta trupească dispare prin dureri și suferință

Iubirea desăvârșită de Dumnezeu îi unește pe purtătorii acesteia cu Dumnezeu și între ei. Mintea celui care a dobândit iubirea nu cugetă la nimic care să fie în dezacord cu această iubire.
Liniștea, rugăciunea, dragostea și înfrânarea sunt cele patru arme cu ajutorul cărora se înalță sufletul la Cer.

Continuare …

Cea mai mare bucurie a vrăjmaşului este tulburarea păcii în familie

Chiar dacă nu am avut onoarea să vă cunosc personal, am auzit multe de la bieţii dumneavoastră consăteni despre cât de exemplară era viaţa familiei din care faceţi parte câtă vreme trăia tatăl dumneavoastră, şi ce duşmănie îngrozitoare vă desparte acum, încât mă văd nevoit să vă scriu, implorându-vă să vă veniţi în fire. Sunteţi fraţi! Încetaţi certurile, insultele şi acuzaţiile reciproce fără sfârşit! Nu daţi vrăjmaşului vostru această bucurie, căci el nu iubeşte nimic mai mult ca tulburarea păcii în familie.

Continuare …

Mândria nu lasă sufletul să o apuce pe calea credinței

Mândria nu lasă sufletul să o apuce pe calea credinței. Necredinciosului îi dau acest sfat: să zică „Doamne, dacă exiști, luminează-mă și-ți voi sluji din toată inima și din tot sufletul”. Și pentru acest gând smerit și dispoziție de a sluji lui Dumnezeu, Domnul îl va lumina negreșit. Dar să nu spună: „Dacă exiști, pedepsește-mă”, căci dacă vine pedeapsa se poate să nu ai puterea de a mulțumi lui Dumnezeu și să aduci pocăință.

Continuare …

Legătura incorectă cu Dumnezeu

Cel necuvios va cădea prin necuvioșia lui” (Pilde 11, 5). Necuvioșia este legătura incorectă cu Dumnezeu sau deplina uitare de Dumnezeu, de care ține și necredința în existența lui Dumnezeu, precum și în grija pe care El o poartă de zidirea Sa.
Unele suflete, strâmtorate fiind de năvala unor astfel de gânduri necuvioase, dar voind totuși să se arate oameni de ispravă, hotărăsc așa: „Voi fi drept, cinstit și uman fără să mă intereseze dacă există Cineva deasupra mea Care mă privește, îmi impune niște datorii și îmi va cere socoteală”.

Continuare …

„Blestemat este cel ce face lucrurile Domnului cu lenevire”

Ca să nu cazi în ticălosul viciu al lenevirii, care-ţi astupă calea desăvârşirii şi te-aruncă în mâinile vrăjmaşilor, trebuie să fugi de orice curiozitate, de orice ataşare pământească şi de orice afacere nepotrivită stării tale. Apoi, se cade a te sili să asculţi repede de orice povăţuire bună şi de orice poruncă a superiorilor şi părinţilor tăi duhovniceşti, făcând orice lucru la timpul cerut şi aşa cum le place lor.

Continuare …

Domnul nostru Iisus Hristos e milostiv, frumos şi negrăit de blând

Un frate de la noi de la Athos, din mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon, obişnuia să se roage neîncetat lui Dumnezeu să-i dea iertarea păcatelor lui. A început să cugete la Împărăţia Cerurilor şi gândea: „Mă voi mântui poate, dacă-L voi ruga pe Dumnezeu din inimă să-mi ierte păcatele, dar dacă în rai nu voi afla părinţii şi rudele mele, mă voi mâhni pentru ei, fiindcă îi iubesc. Ce fel de rai va fi însă pentru mine acesta, dacă acolo mă voi întrista pentru rudeniile mele ce se vor duce poate în iad?”

Continuare …

Cele mai multe necazuri și ispite se fac prin pierderea averilor

Vrăjmașul este biruit mai mult în cazul celui neagonisitor. Căci nu are cu ce-l vătăma. Cele mai multe necazuri și ispite se fac prin pierderea averilor. Dar ce poate să facă celor neagonisitori? Nimic. Să le ardă ogoarele? Nu le au. Să le strice animalele? Dar nu au nici din acestea. Să se atingă de cei dragi? Dar și de la aceștia și-au luat rămas bun de mult. Așadar, neagonisirea este cea mai mare pedeapsă împotriva vrăjmașului și comoară de mult preț a sufletului.

Continuare …

Ești smerit cu cugetul? Pune-te singur la încercare, și vezi de poți răbda nedreptatea

Cel ce este cu adevărat smerit, atunci când este nedreptățit, nu se tulbură, nici nu se apără în privința acestui lucru, de care a fost nedreptățit; ci primește clevetirile ca și cum ar fi adevărate și nu se îngrijește să-i convingă pe oameni că a fost clevetit, ci își cere iertare.

Continuare …

Vrăjmaşul diavol se străduieşte mai mult decât orice să-i răpună pe preoţi şi povăţuitori

În luptă există comandanţi şi căpitani care îi învaţă, îi povăţuiesc şi îi încurajează pe soldaţi pentru a purta lupta cea bună împotriva vrăjmaşului. Tot aşa şi în lupta duhovnicească, comandanţii sunt preoţii şi povăţuitorii care îi întrarmează pe creştini împotriva vrăjmaşului diavol cu cuvântul Domnului, îi învaţă şi îi povăţuiesc cum să-i stea împotrivă şi să se lupte. În luptă, inamicul se străduieşte mai întâi de toate să lovească şi să zdrobească pe comandanţii şi pe căpitanii părţii adverse pentru a aduce dezordine şi confuzie în toate trupele şi, astfel, să-i nimicească sau să-i captureze; de înţelepciunea comandanţilor şi căpitanilor depinde integritatea şi bunăstarea trupelor.

Continuare …

Nu zilele ne fac pe noi nenorocoşi, ci noi facem nenorocoase zilele?

Şi tatăl dumneavoastră ţinea marţea, spuneţi, ca pe o zi nenorocoasă, iar dumneavoastră faceţi la fel. Eu cred că atât dumneavoastră, cât şi tatăl dumneavoastră aţi păcătuit faţă de Sfântul Ioan Botezătorul socotind ziua lui drept zi nenorocoasă. Şi totuşi, „slava” voastră e chiar Sfântul Ioan. Sau nu ştiţi, poate, că Biserica a închinat marţea acestui mare şi minunat sfânt? Nu una singură, ci toate zilele de marţi de peste an. Mai înainte de toate, însă, îngăduiţi-mă să vă lămuresc pe scurt, cui este închinată fiecare zi a săptămânii.

Continuare …

Mereu grija unei zile – care nu e a noastră oricum – și încă o boală: tot timpul să avem dreptate!

Ava Apollo spune: „L-ai văzut pe aproapele tău, L-ai văzut pe Dumnezeu.” Iar Sfântul Antonie cel Mare zice că „de la aproapele tău îți vin și viața, și moartea”. Nu poți să fii într-atâta de sărac încât să nu poți dărui ceva. Măcar un zâmbet. Unii poate vor spune că ești cam într-o ureche, alții vor zice că ești fericit, dar celor mai mulți le vei face bine. Mai bine decât dacă ai sta ursuz.

Continuare …

„Puterea de a deosebi între plăcerea şi durerea trupului”

Că plăcerea şi durerea sunt rele se vede şi din felul în care strâmbă conştiinţa morală a omului căzut. Într-adevăr, acesta în chip „firesc” preţuieşte lucrurile după plăcerea sau durerea pe care i-o produc; şi judecata sa morală socoteşte plăcerea drept bine, iar durerea ca rău.
Omul căzut judecă valoarea lucrurilor nu aşa cum ar trebui, cu o minte în stare să deosebească realităţile inteligibile şi valorile spirituale, ci cu simţirea sa; iar aceasta nu e doar simpla şi deloc vinovata putere de a sesiza lucrurile sensibile, ci şi, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, „puterea de a deosebi între plăcerea şi durerea trupului”, şi, mai precis, „o putere a trupurilor însufleţite şi dotate cu senzaţii”, care „convinge pe om să îmbrăţişeze plăcerea şi să respingă durerea”.

Continuare …

O cale scurtă şi uşoară spre mântuire

Iată o cale scurtă şi uşoară spre mântuire: fii ascultător, înfrânat, nu osândi, păzeşte-ţi mintea şi inima de gândurile cele rele, şi gândeşte-te că toţi oamenii sunt buni şi Domnul îi iubeşte. Pentru acest gând smerit, Harul Duhul Sfânt va via întru tine şi vei zice: „Milostiv este Domnul!”

Continuare …