Oamenii lumii acesteia niciodată nu se lasă de sfadă, dacă nu-şi iau lucrurile cu un câştig. Că iau camătă ca preț al adevărului, ca şi când începătura de răutate şi de asupreală este dreptul lor. Deci, pentru aceasta, cei ce iau camătă, necurați şi aspri se numesc şi sunt urâți înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Drept aceea, la creştini, gândul şi chivernisirea din camătă este lucru cu totul de lepădat şi de defăimare, precum a zis Prorocul despre cetatea cea nedreaptă, din mijlocul căreia nu lipseşte camăta şi vicleşugul.
