Parastasul cel mai bun dintre toate pe care îl putem face pentru cei morţi este viaţa noastră petrecută cu luare aminte, nevoinţa pe care o facem pentru a ne tăia neputinţele şi a ne curăţa sufletul.
Cel mai bun parastas pentru cei adormiți
Sfinții părinți ne învață
Domnul ia aminte la cei ce rabdă încercările şi întristările pentru dragostea Sa
Ispitele sunt îngăduite ca să ni se descopere patimile ascunse, ca să ne luptăm cu ele şi să ne tămăduim sufletele. Sunt şi ele un semn al milei dumnezeieşti. Pentru aceasta, lasă-te cu încredere în mâinile lui Dumnezeu şi cere ajutorul Lui, ca să te întărească în nevoinţa ta.
„Lucrătorul nu are plată”
Scrieți că v-ați împăcat cu gândul că va trebui să purtați război cu propriile patimi până la sfârșitul vieții. Da, este nevoie neapărată: chiar și Sfinții Părinți, atâta timp cât nu ajunseseră la nepătimire și la pacea desăvârșită, aveau cu toții războiul lor; prin acest război ne cunoaștem neputința și așezarea sufletească rea, și ajungem, de nevoie, să ne smerim.
Rugăciunea este căutarea lui Dumnezeu
Rugăciunea este căutarea lui Dumnezeu, întâlnire a omului cu Dumnezeu, dar şi o depăşire a acestei întâlniri prin comuniune. Astfel, rugăciunea este o activitate, o stare şi o împrejurare, dar o împrejurare care-L priveşte atât pe Dumnezeu, cât şi lumea creată.
Sfinții îngeri și jertfele creștinilor
Ne-au povestit nouă, aşadar, unii dintre cei vechi din Ierusalim că, înaintea lui Zaharia (Patriarhul Zaharia al Ierusalimului (609-614), cel între sfinţi, care a fost patriarh înaintea cuviosului Modest, Sfânta Liturghie din Biserica Sfintei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, în fiecare Duminică era mai lungă.
Pentru nimic în lume să nu aveți neliniște. Neliniștea este a diavolului
Părinte, unii mireni ce trăiesc duhovnicește se îngreuiază seara, când se întorc obosiți de la lucru, să mai facă Pavecernița – și se mâhnesc…
Când se întorc seara târziu de la muncă și sunt obosiți, niciodată să nu se silească pe ei înșiși cu neliniște, ci totdeauna să își spună cu mărime de suflet:
Când simţi ispita să înjuri, gândeşte-te că eşti încercat
Te-a înjurat cineva? Tu spune-i cuvinte de laudă. Te-a lovit? Tu arată-i răbdare. Te-a scuipat şi te-a umilit? Tu gândeşte-te cine eşti, adică faptul că vii din pământ şi te întorci în pământ. Cine se va pregăti în acest mod va socoti mică orice jignire. Astfel, arătându-te pe tine indiferent la jigniri, nu numai că-l vei pune în încurcătură pe potrivnic, dar te vei arăta vrednic de o mare cunună. (…)
Cei ambiţioşi nu fac nimic pentru virtute ci numai pentru slavă
Ambiţia este dorinţa arzătoare a celui care iubeşte slava de a dobândi pentru sine glorie şi renume. Cel ambiţios vânează slavă; scopul faptelor şi acţiunilor sale este slava; o doreşte, folosind atât mijloacele permise, cât şi pe cele nepermise şi încearcă orice pentru a avea parte de slavă.
Dumnezeu vrea de la noi bunătate și milostivire faţă de oamenii nefericiţi
Dumnezeu vrea de la noi bunătate, milostivire faţă de oamenii nefericiţi, slabi, faţă de cei căzuţi şi dispreţuiţi, chiar şi faţă de cei pe care s-ar părea că avem depline drepturi de a-i socoti lepădaţi: faţă de hoţi, de bandiţi, de curve, de ucigaşi. „Cum aşa”, veţi întreba, „suntem datori să îi iubim şi pe ăştia?”. Da, tocmai cu ei trebuie să fim mai atenţi, tocmai faţă de ei trebuie să avem cât mai mult tact în cuvinte, fiindcă ei sunt grav bolnavi cu duhul.
Braţele Domnului sunt deja întinse spre tine. Tot ce-ţi rămâne de făcut este să alergi spre ele
S-a apropiat timpul de spovedanie şi după aceea clipa cea mai dulce a împărtăşirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos! Domnul să te binecuvânteze să le împlineşti pe amândouă cum se cuvine. Atât nevoinţele postului şi rugăciunii, cât şi tot ceea ce ai mai pregătit tu, duc către acest scop; aici ele sunt marcate cu semnul dumnezeiesc.
Nevoitor adevărat e acela care se străduiește să ocolească ispitele nu acela care le caută
Nevoitor adevărat e acela care se străduiește în fel și chip să ocolească ispitele, nu acela care le caută. Aducându-vă singuri ispită în casă, moarte vă aduceți; alungați-o numaidecât! Altfel, vă sunteți blestem vouă înșivă, blestem și celorlalți. Sloboziți-vă, așadar, pe voi înșivă și faceți-vă binecuvântare celorlalți!
Vestea locuirii laolaltă a monahilor și a monahiilor se răspândise peste tot.
Vai de cel ce invidiază că inima lui totdeauna în scârbe se slăbănogeşte
Cel ce invidiază biruit este; are şi duşmănia, are şi vrajbă, şi de sporirea altora se mâhneşte, iar cel ce nu are zavistie sau invidie, niciodată nu se scârbeşte de sporirea altora. […]
Cel ce are zavistia şi invidia, tuturor este împotrivitor, că nu voieşte ca altul să se cinstească mai înainte de el. Pe cei ce sporesc, îi micşorează şi celor ce bine călătoresc, sminteli le pune; pe cei ce drept vieţuiesc îi prihăneşte, şi pe cei cucernici îi urăşte. […]
Viaţa duhovnicească adevărată nu cunoaşte pierdere
Viaţa duhovnicească se confundă în zilele noastre cu o moralitate neinspirantă şi insipidă. Nu! Moralitatea este numai un prim pas, un prim pas primitiv de întoarcere la viaţa duhovnicească. Când citiţi Noul Testament vedeţi de câte ori Apostolii vorbesc de „noua viaţă în Hristos.” Este într-adevăr o viaţă în Duh. Viaţa duhovnicească este a trece de la viaţa noastră primitivă, biologică, pentru care nu am nici un cuvânt de prihană – dar este doar asta, că-i primitivă, şi se termină cu mormântul.
Trăieşti în lume ca o corabie pe mare şi te scufunzi ca Petru
„Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nicio îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu” (Iacov 1, 6-7); numai credinţa îi dă atât cât vrea. „Numai credinţă să ai, spune Sfântul Ambrozie, numai să crezi!”. Cine crede puţin, puțin primeşte; cine crede mult, mult primeşte.
Supunerea faţă de Voia lui Dumnezeu
Facă-se Voia Ta, precum în cer, aşa şi pre pământ (Matei 6:10).“Binecuvântat fie Sfântul Botezător Ioan în veci, căci a împlinit Vestea Cea Bună înaintea sosirii Veştii Celei Bune! Plecând în pustie, el s-a dăruit întreg voii lui Dumnezeu, cu trupul şi cu sufletul. Voia lui Dumnezeu a împlinit-o în trupul sau pe pământ, ca şi în cerul sufletului său.
Bucuria adevărată iese din mărimea de suflet
Astăzi cei mai mulţi oameni nu au gustat bucuria jertfirii şi nu iubesc osteneala. Au intrat în ei trândăvia, interesul personal şi multul confort. Lipseşte mărimea de suflet, jertfirea de sine. Consideră izbândă atunci când reuşesc ceva fără osteneală, când se aranjează materialiceşte, şi nu se bucură atunci când nu pot face aceasta. În timp ce, de ar fi înfruntat lucrurile duhovniceşte, ar fi trebuit atunci să se bucure, pentru că li se dă prilej de nevoință.
Să nu ne amăgim că ne rugăm mai mult acasă decât la Biserică
Să înviorăm credința în această Taină, să reînnoim frica de Dumnzeu, să însuflețim nădejdea de mântuire, avându-L în fața ochilor pe Domnul, Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască (1 Timotei 2,4) și la aceasta îi cheamă pe toți, și pe cel aspru, și pe cel multmilostiv.