Sfinții părinți ne învață

Pe cei mândri Singur Dumnezeu îi tămăduiește

Pe cei mândri, Singur Dumnezeu îi tămăduieşte. Asta înseamnă că scârbele lăuntrice (prin care se tămăduieşte mândria) sunt trimise de la Dumnezeu, pentru că, de-ar veni de la oameni, cel mândru nu le-ar putea duce. Iar cel smerit le poartă pe toate de la oameni şi toată lumea zice: vrednic este de acestea.

Continuare …

Şi unde vom fugi fraţilor de la faţa Lui Dumnezeu

Şi unde ne vom duce sau unde vom fugi, fraţilor, de la faţa Lui Dumnezeu (Psalmi 138, 7)? Căci dacă urcăm la Cer, Îl vom găsi acolo; iar de vom coborî la iad, El este şi acolo (Psalmi 138, 8); de vom ajunge la capătul mării, nu vom fugi de mâna Lui, ci dreapta Lui va ţine sufletele şi trupurile noastre (Psalmi 138, 9-10).

Continuare …

Rugăciunea în biserică este mai presus decât rugăciunea săvârşită acasă

Despre rugăciunea în biserică să ştiţi că ea este mai presus decât rugăciunea săvârşită acasă, căci este înălţată de o adunare întreagă de oameni, în cadrul căreia, poate, există multe rugăciuni foarte curate, aduse din inimi smerite către Dumnezeu, pe care El le primeşte ca pe o tămâie binemirositoare şi alături de care sunt primite şi ale noastre, măcar că sunt neputincioase şi neînsemnate.

Continuare …

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui

Mă mai întrebi dacă te îndrepți spre ținta cuvenită. Ținta noastră trebuie să fie: căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui (Matei 6, 33), adică împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, care ne curățește de patimi și ne dăruiește odihnă și nădejdea mântuirii din negrăita iubire de oameni dumnezeiască, nu din faptele noastre, deoarece chiar dacă am săvârși toate cele poruncite nouă, trebuie să ne socotim slugi netrebnice (v. Luca 17, 10).

Continuare …

Amărăciunea înșelăciunii și deznădejdea pricinuită de aceasta sunt de nesuferit

Ucenicul: Nu ți s-a întâmplat vreodată să vezi pe cineva venit în stare de înșelare drăcească din pricina zburdării închipuirii în vremea rugăciunii?
Starețul: Ba mi s-a întâmplat. Un oarecare funcționar care trăia în Petersburg, se nevoia cu asprime la rugăciune, fapt pentru care a ajuns într-o stare neobișnuită. Despre nevoința lui și urmările sale el i-a făcut cunoscut protoiereului bisericii cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, care este în Kolomno.

Continuare …

Harul Duhului Sfânt intră uşor în sufletul celui ascultător

Ascultarea este de trebuinţă nu numai monahului, ci şi fiecărui om. Chiar şi Domnul a fost ascultător.
Cei mândri şi cei care trăiesc după rânduială-de-sine [în idioritmie] nu lasă harul să vieze în ei şi, de aceea, n-au niciodată pace sufletească; dar harul Duhului Sfânt intră uşor în sufletul celui ascultător, şi-i dă bucurie şi odihnă.

Continuare …

Fiule, păzeşte-ţi privirile care duc pe mulţi la pieire

Întoarce-ţi, aşadar, sufletul, de la iubirile josnice şi îndreaptă orice dragoste spre frumuseţea lui Hristos, ca astfel, razele strălucirii Lui să-ţi lumineze inima şi orice urmă de întuneric să fugă de la tine. Fiule, trebuie să iubeşti acea frumuseţe care aduce bucuria duhovnicească în suflete. Trebuie să îmbrăţişăm sub toate aspectele acea frumuseţe care ne aduce mulţumire, seninătatea şi liniştea.

Continuare …

Nu fi mândru și răzbunător ca să nu-L mânii pe Dumnezeu cu inima ta împietrită

Dacă te jignește cineva, nu-i purta gând rău. Dacă cel ce te-a jignit îți va arăta apoi o față prietenoasă și îți va vorbi, nu-ți întoarce inima spre rău, ci vorbește cu el politicos și cu blândețe, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic între voi; învață să învingi răul cu binele, răutatea cu bunătatea, cu blândețea, cu smerenia.

Continuare …

Diavolul se năpusteşte asupra noastră atunci când ne vede singuri şi îndepărtaţi de lume

Fii atent şi la ce-ţi voi spune acum. Unde L-a luat şi unde L-a purtat Duhul pe Hristos? Nu în cetate, nici în piaţă, ci în pustie, voind a-l atrage pe diavol şi a-i da prilej să-L ispitească pe Domnul nu numai prin foame, ci şi prin pustietatea locului.

Continuare …

Te plângi că te chinuieşte lenea?

Te plângi că te chinuieşte o lene pe care nu poţi s-o dezrădăcinezi cu nici un chip. Ispita aceasta îi atacă pe cei care îşi asumă lupta duhovnicească. Pentru a scăpa de lene, Părinţii ne recomandă să cultivăm în noi amintirea morţii şi a Judecăţii – cu cele două părţi ale sale: iadul veşnic şi fericirea veşnică.

Continuare …

Duhul cel viclean este amar, nemilos și tulburător

Cel ce păzește pe drumul trezviei nu trebuie să se încreadă doar în inima lui. Trebuie să adapteze mișcările inimii și întreaga lui viață după legea lui Dumnezeu și după trăirea practică a nevoitorilor care au umblat pe același drum. Astfel va putea mai ușor, pe de o parte, să se elibereze de cel viclean, iar pe de altă parte, să vadă mai limpede adevărul.

Continuare …

Ce minunată îmbunătățire!

Prima oară, se simte apropierea lui Dumnezeu atunci când duhul începe să-și ceară drepturile prin mișcările fricii de Dumnezeu și ale conștiinței; iar atunci când și conștiința împreună cu libertatea înclină în această parte, Dumnezeu intră în comuniune cu omul și începe să locuiască în el.

Continuare …

A sta fără clintire şi fără cădere este cu neputinţă

Slavă lui Dumnezeu, Care te înţelepţeşte şi-ţi dăruieşte odihnă în recunoaşterea neputinţelor tale, prin care ajungi la smerenie! Având buna dorinţă de a împlini voia lui Dumnezeu, avem nevoie şi de ajutorul Lui; pe lângă asta, nu trebuie să uităm următoarea poruncă dumnezeiască: „Când veţi săvârşi toate cele poruncite vouă, să spuneţi: «Slugi netrebnice suntem, ceea ce eram datori să facem am făcut»” (Luca 17, 10). Aceasta este smerenie.

Continuare …

Omul este liber prin fire

Omul, fiind plăsmuit de Dumnezeu ca să întruchipeze la scară mică pe pământ nesfârşita măreţie a chipului dumnezeiesc al Creatorului, trebuia să poarte întru sine trăsăturile lui Dumnezeu, în strânsă legătură cu El. Aşadar, ca chip al lui Dumnezeu, omul este o fiinţă liberă şi independentă, înzestrată cu conştiinţă de sine. Dacă omul nu ar avea conştiinţă de sine, nu ar putea fi nici liber, nici independent, nevrednic fiind de o asemenea înaltă cinste.

Continuare …

Sfântul Ioan Gură de Aur învaţă ce este păcatul şi care este acest mare rău

Aici sunt arătate pricinile pentru care păcatul este cel mai mare rău.
Cea dintâi este că prin orice păcat este jignită măreţia lui Dumnezeu.
A doua este că omul, când greşeşte, cinsteşte mai mult patima şi pofta sa decât legea lui Dumnezeu şi, de aceea, Îl mânie pe Însuşi Cel fără de sfârşit, pe preabunul, dreptul şi veşnicul Dumnezeu: fiecare poate vedea cât este de grav acest lucru.

Continuare …

Cum să trăim în Postul Sfintelor Paşti

Ajungi, aşadar, acasă. Ce faci acasă? Te lupţi cu toată puterea ta să păstrezi atenţia minţii şi a inimii către Domnul. Îndată după biserică, aleargă în cămara ta şi fă destule metanii, cerând cu evlavie de la Dumnezeu să te ajute, ca să valorifici timpul şederii acasă într-un chip folositor pentru sufletul tău. Apoi şezi şi te odihneşte puţin.
Alungând orice gând, repetă cu mintea rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”.

Continuare …

Care este însemnătatea postului?

Care este însemnătatea postului? Încă din Vechiul Testament, în cartea prorocului Iona citim că Domnul Dumnezeu a osândit la nimicire străvechiul, uriaşul şi vestitul oraş Ninive – dar înainte de înfăptuirea osândei l-a trimis acolo pe prorocul Iona ca s-o vestească locuitorilor Ninivei şi să îi cheme la pocăinţă.

Continuare …