În predica Lui de pe munte, Domnul i-a mustrat pe acei lucrători ai Evangheliei care, prin felul de a practica lucrarea lor, cred că sunt credincioşi şi devotaţi misiunii lor, dar, în realitate, ei sunt lucrători ai fărădelegii.
„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au, nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi: Depărtaţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea!“

Continuare …

Întrebă cineva pe Sfântul Paisie Aghioritul: “Părinte, de ce nu găsesc oamenii leac pentru cancer?” Iar părintele i-a răspuns: “Dacă ar găsi leac pentru cancer, atunci ar apărea o altă boală, care nu ar avea leac”. Asta s-ar întâmpla deoarece bolile apar datorită păcatelor, iar în starea de păcat în care trăieşte lumea, este imposibil să nu existe boli grele. A încerca să vindeci unele boli fără a dezrădăcina păcatul este echivalent cu a acoperi o rană cu puroi, să o faci frumoasă pe deasupra şi să spui că totul este bine. Asta ar însemna să vindeci trupul, iar sufletul nu. Este o nebunie: întreţinem corpul, spunem că este frumos, iar pe dinăuntru este stricat.

Continuare …

Într-o duminică, după Sfânta Liturghie, m-a vizitat la biserică un tânăr. Voia neapărat să-mi vorbească în acel moment. Deci şi-a deschis inima şi s-a destăinuit: „Am probleme cu preoţii, nu mă înţeleg! M-am dus la unul, dar n-am găsit înţelegere, m-am dus la altul, dar nici acela nu m-a înţeles. M-am dus şi la al treilea şi la al patrulea, dar la fel. Şi am rămas singur, am căzut în deznădejde!”

Continuare …

Acestea nu sunt cuvinte goale. Amintiți-vă angajamentul  pe care acestea le implică.
Viața pământească este trecătoare: suntem prea puțin conștienți de rapiditatea cu care ea se scurge. Cu toate acestea, această viață trecătoare ne determină destinul sufletului pentru veșnicie. Nu uitați aceasta nici măcar pentru o clipă!
Încercați să duceți o viață evlavioasă. Rugați-vă lui Dumnezeu la biserică, rugați-vă lui Dumnezeu acasă, cu râvnă, cu credință, și încredințați-vă voii Lui. Împliniţi-i poruncile sfinte și mântuitoare. În afara Bisericii, în afara ascultării pe care I-o datorăm, nu există mântuire.

Continuare …

Fericit este omul ce are dragostea lui Dumnezeu, căci îl poartă pe Dumnezeu întru sine! Căci Dumnezeu este dragoste şi cel ce petrece întru dragoste petrece întru Dumnezeu. Cel ce are dragoste îi biruieşte pe toţi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Cel ce are dragoste nu se teme, căci dragostea goneşte afară frica. Cel ce are dragoste nu urăşte pe nimeni niciodată – nici pe cel mare, nici pe cel slăvit, nici pe cel ne slăvit, nici pe sărac, nici pe bogat – ci se face lepădătură a tuturor. Toate le suferă, toate le rabdă. Cel ce are dragoste nu se înalţă asupra cuiva, nu se trufeşte; pe nimeni nu grăieşte de rău, ci se şi întoarce despre cei ce grăiesc de rău.

Continuare …

Adevărul îl poate vedea şi rosti numai omul liber. Omul liber este cel desprins de lume. Cel care nu este legat de o parte a lumii, ci care poate îmbrăţişa lumea întreagă.
Omul liber nu este târât de sentimentele lui, de simpatii şi antipatii, de interes. Pe toţi îi vede cu aceeaşi dispoziţie. Dispoziţia iubirii întru Hristos. Străinii sunt ai noştri şi ai noştri sunt străini. În felul acesta vine echilibrul.

Continuare …