La citirile de la dumnezeieștile slujbe nu scăpați prilejul, fraților, de a vă îmboldi unii pe alții spre ascultare. Căci așa cum la o masă sensibilă îi îndemnăm și îi poftim pe vecinii noștri să mănânce, și pe cei pe care-i iubim mai mult decât pe alții îi silim să mănânce, tot așa și la masa aceasta hrănitoare de suflete trebuie să fim cu băgare de seamă și să-i îndemnăm pe vecinii noștri, ca să nu fim osândiți ca unii ce nu ne iubim unii pe alții și să pierdem faptul de a fi ucenici ai lui Hristos; fiindcă El spune: “Din aceasta vor cunoaște toți că sunteti ucenici ai Mei, de vă veți iubi unii pe alții” [In 13, 34].
Deci cel ce la masa sensibilă nu-l silește pe prietenul său să mănânce, i-a făcut adeseori mai mare serviciu; dar dacă face aceasta la masa cea duhovnicească, adică la ascultarea dumnezeieștilor cuvinte, pricinuiește vecinilor lui pagubă. Fiindcă ghiftuirea de acele mâncăruri obișnuiește de multe ori să strice și să vatăme și sufletul și trupul, dar cele spuse aici de către sfinți luminează mintea, sfințesc sufletul și, prin el, împărtășesc negreșit și trupului sfințire, făcându-l mai sănătos și mai viguros.
Sfântul Simoen Noul Teolog, Cateheze, Scrieri. II, Editura Deisis, Sibiu