Cum am putea începe pocăinţa dacă în lume nu am ştiut nici măcar că ea este necesară?
Dumnezeu are o singură slăbiciune: se pleacă înaintea unei inimi înfrânte şi smerite
Sfaturi duhovniceşti
Mântuirea nu este o idee abstractă…
Să vă împotriviți oricărui lucru aflat sub stăpânirea vrăjmașului și, dacă din greșeală se întâmplă să cădeți, să vă spovediți, ca să dați dovadă de smerenie.
Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului
Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în proorocie: Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Ioan boteza în pustie, propovăduia botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele în jurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă să-i dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”.
Liturghia: taina mulțumirii și a prezenței lui Dumnezeu
Ce este Liturghia? Adunarea sfinților. „Acolo sunt sfinții, Hristos. Uite, Cel pe care-L cauți, închină-I-te!” Ce imagine minunată! Asta este Liturghia! Lucrul după care însetează un suflet, pentru care ne-am botezat, pentru care ne-am miruns, pentru care am fost chemați în Biserica Ortodoxă, îl găsim la Liturghie. Ceea ce citești în cărțile noastre, în Sfânta Scriptură, ai acum la Liturghie înaintea ta.
Dar chiar dacă încă nu Îl vezi, Cel pe care-L cauți este aici. Închină-I-te!
Omul nu este făcut de Dumnezeu numai pentru această lume a pământului
Omul nu este făcut de Dumnezeu numai pentru această lume a pământului. Ci această lume este pentru noi numai un câmp de luptă, un stadion de încercare a puterilor sufletești și trupești, din care creștinul – făcând bine și răspândind lumină în jurul lui – încearcă să iasă biruitor pentru ca să merite premiul, adică fericirea vieții viitoare și nesfârșite.
Cum trebuie să te mărturiseşti?
Adesea sunt întrebat: cum trebuie să te mărturiseşti?… Răspunsul la aceasta, pe cât se poate de direct şi hotărât, este: mărturiseşte-te ca şi cum acest ceas ar fi cel din urmă, ca şi cum ar fi ultima oară aici pe pământ când poţi aduce pocăinţă pentru toată viaţa ta, înainte de a păşi în veşnicie şi a sta în faţa judecăţii lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi ultima clipă când poţi să arunci din spate povara unei îndelungi vieţi trăite în păcat şi nedreptate, pentru a intra liber în Împărăţia lui Dumnezeu.
Cuvântul iubitor nu enervează niciodată
A-i povăţui pe copii este o îndatorire a părinţilor − aşadar, şi a dumneavoastră. Şi de ce să vă temeţi? Cuvântul iubitor nu enervează niciodată, doar cel poruncitor n-aduce nici un fel de roadă. Pentru ca Domnul să-i binecuvânteze pe copii ca să scape de primejdii trebuie să vă rugaţi zi şi noapte. Dumnezeu este Milostiv!
Nici diavolul și niciun păcat nu ne pot lua dreptul de a fi fii ai lui Dumnezeu
Biserica lucrează mai întâi asupra noastră cu puterea tămăduirii. Participând la viața Bisericii, primim un tratament duhovnicesc, al cărui scop este să ne ajute să ne întoarcem la starea firească a omului, așa cum ne-a zidit Dumnezeu. Căderea în păcat a denaturat firea noastră. Din clipa în care omul, încălcând porunca lui Dumnezeu, a rupt legătura cu El, toate puterile sufletești și trupești s-au tulburat, iar mintea sa, în loc să-și împlinească menirea firească – aceea de a rămâne într-o neîncetată comuniune cu Dumnezeu – s-a afundat în lăcomie, în cele materiale, în patimi și păcat.
Hristos este Cel care îngrijește rănile noastre sufletești
Pentru a cunoaşte, chiar şi numai „prin oglindă, ca-n ghicitură” (cf. I Corinteni 13, 12), felul în care S-a chinuit Hristos Însuşi pentru a preface natura noastră fizică în rugăciune care să reflecte, fie şi măcar în chip palid, rugăciunea Sa din Ghetsimani în cea mai tragică noapte din istoria lumii, trebuie să acceptăm strâmtorarea.
Cu ce măsură ni se vor socoti păcatele?
Doi oameni nu pot avea niciodată acelaşi merit pentru aceeaşi faptă.
Cu cât Îl vei iubi mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai puțin vei păcătui
Ceea ce este mai înfricoșător astăzi este faptul că omul nu crede că are nevoie să se pocăiască. A devenit, din nefericire, nesimțit duhovnicește. Nu mai are simțirea cea bună și neliniștea. Uneori nici măcar nu bănuiește că trebuie să se pocăiască neîncetat. Această nesimțire grosolană este o cursă primejdioasă care duce la nepocăință, la autarhie, la comparația mereu cu cei mai răi, la un fariseism bolnav.
Inimă, bucură-te de harul Domnului
Cei ce s-au hotărât să slujească întru adevăr Domnului Dumnezeu, trebuie să se îndeletnicească neîncetat cu pomenirea de Dumnezeu, adică să se roage neîncetat către Domnul Iisus Hristos, zicând cu mintea fără încetare: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Iar în orele de după-amiază, această rugăciune se poate zice astfel: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” Sau poţi să chemi şi direct pe Preacurata Fecioară Maria, zicând:
Ne-a dat, într-un chip tainic, Trup și Sânge, ca să ne hrănim, în duh…
În Sfânta Împărtășanie mâncăm ce vede mintea a fi o bucățică de pâine și un strop de vin, ce văd ochii noștri pământești, ce miroase mirosul nostru pământesc, ce simt cele cinci simțuri: este pâine și vin. Dar, într-un chip tainic, acestor simțuri li se dezvăluie din ce în ce mai puternic și mai clar, mai limpede și mai concret, atunci când simțurile duhovnicești se dezvoltă; și începem să înțelegem cuvântul Mântuitorului Care zice că este nu numai pâine și vin, ci Însuși Trupul și Sângele Lui. Spune sfântul Pavel că deoarece copiii sunt părtași trupului și sângelui, și El – Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu, S-a făcut părtaș trupului și sângelui, S-a făcut asemenea nouă. Dar, într-un chip de neînchipuit omului, Se dă spre mâncare.
Frumusețea Sfântului Vasile cel Mare a fost virtutea
Sfântul Vasile a fost pentru toți un fel de lege a virtuții și a fost mai presus de trup, chiar înainte de a se muta din această viață; a preamărit virtutea și a urgisit viciul; avea farmec la povestit și știa să educe pe alții chiar când glumea!
Bun este Dumnezeu, dar este şi drept
Cum voi fi împreună cu Iov eu, care n-am primit cu mulţumire necazul ce mi s-a întâmplat? Cum voi fi împreună cu David eu, care n-am avut ca el îndelungă răbdare împotriva vrăjmaşului? Cum, iarăşi, voi fi cu Daniil eu, cel ce n-am căutat pe Dumnezeu cu înfrânarea cea de-a pururea şi cu rugăciunea cea iubitoare de osteneală? Cum voi fi cu fiecare dintre sfinţi eu, cel ce n-am umblat pe urmele lor?
. Omul poate trăi fără orice şi fără oricine – numai nu fără Dumnezeu
Nu te întrista din pricina singurătăţii pe care o ai de îndurat acolo unde trăieşti. Dacă, aşa cum scrii, te simţi ca în pustie, să ştii că foarte mulţi tocmai în pustie s-au mântuit. Dar toţi aceşti pustnici ai lui Dumnezeu s-au înălţat până în preaînalta tovărăşie a lui Dumnezeu şi a îngerilor lui Dumnezeu. Altfel n-ar fi putut îndura pustia. Au fost unii dintre ei care timp de cincizeci de ani n-au văzut faţă omenească, şi totuşi nu spuneau: „Suntem singuri! Ne plictisim!”.
„Răbdarea care aduce lumină”
Problema suferinței rămâne una dintre cele mai adânci și mai sensibile întrebări ale vieții omenești. De-a lungul istoriei, oamenii au încercat să-i afle cauza, rostul și finalitatea, însă niciun răspuns nu poate fi pe deplin satisfăcător. În lumina credinței creștine, suferința nu este doar o realitate dureroasă, ci și un loc al întâlnirii cu Dumnezeu, un spațiu al încercării, al curățirii și al maturizării duhovnicești.