Cine se roagă devine un centru de iradiere în care este prezent Dumnezeu. El poate avea o influenţă spirituală asupra celorlalţi, nu numai asupra duhului, ci şi a trupului.
Toate problemele se rezolvă prin rugăciune
Sfaturi duhovniceşti
Aceasta este relația noastră cu Dumnezeu: prietenie și încredere…
Am avut odată un caz îngrozitor; vă mărturisesc, am să vi-l povestesc. Era imediat după sosirea mea aici (în Anglia n.tr). Epitropul bisericii îmi spune: «Să știi că la spovedanie va veni la tine o doamnă; la prima vedere face o impresie extraordinară, dar este un om îngrozitor. Și nu știu dacă îți va spune adevărul sau nu; eu îți voi spune despre ea tot ce trebuie să știi». Și mi-a spus totul despre ea.
Fericirea noastră stă într-una din cele două lumi, nu în amândouă
Noi, cei ce ne numim creştini, nu trebuie să aşteptăm nimic altceva decât să fim răstigniţi. Căci a fi creştin înseamnă a te răstigni în aceste vremuri şi-n oricare alte vremuri, de când Hristos a venit întâia dată. Trebuie să fim răstigniţi individual, mistic, căci răstignirea deplină este singura cale către Înviere. Dacă vom învia cu Hristos, trebuie ca mai întâi să ne smerim împreună cu El – chiar până la umilinţa cea din urmă, cea de a fi devoraţi şi scuipaţi afară de lumea care nu ne înţelege. (…)
Dumnezeu te iartă pe deplin!
Dumnezeu nu iartă „cu țârâita”: „și te iert, și nu te iert”, ci te iartă pe deplin. Când te știi iertat de Dumnezeu, nu trebuie să te mai gândești că ai făcut, cine-știe-când, cine-știe-ce. Dumnezeu are puterea să șteargă totul și trebuie să ștergem și noi, din mintea noastră, lucrurile care nu ne favorizează. Și aceasta, pentru că știm că Dumnezeu este Tatăl nostru.
Noi nu trebuie numai să iertăm, ci să și uităm
Noi nu trebuie numai să iertăm, ci să și uităm; că așa, întreaga rană a sufletului nostru trebuie vindecată. Precum turbatul niciodată nu simte odihnă, așa și acela, care nu uită vătămarea suferită, ci totdeauna o amintește, niciodată nu va putea avea pacea cea adevărată, pe cât el adeseori pomenește cuvintele sau faptele vătămătorului său.
Avem nevoie unii de alții…
Nu putem trăi de unii singuri. Și trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu și să prețuim lucrul acesta, și anume că depindem într-un fel de alții. Adică avem nevoie de alții și alții au nevoie de noi. Copilul are nevoie de mama și de tata, oricât ar crede el că, dacă ajunge la 14–15 ani, de-acum poate trăi singur. Nu poate trăi singur, nu se poate descurca singur. Și nu mă gândesc doar la faptul că nu are un salariu consistent și constant din care să trăiască. Tot are nevoie de mama și de tata care să-i ofere spațiu de locuit și mâncare, dar nu doar atât. Se amăgește acel tânăr care crede că poate să ia viața în piept de unul singur la o vârstă atât de fragedă.
Războiul pe care îl duce omul toată viaţa
Un monah lipsit de experienţă suferea din partea demonilor, şi când îl năpădeau, el fugea de ei, dar ei îl urmăreau.
Dreptul nu va acționa în interesul său, ci pentru viața aproapelui său
Noi trebuie să ne ocrotim unul pe celălalt, pentru că suntem frați, mai cu seamă acei care sunt de aceeași credință. Avem pilda Sfântului Ioanichie cel Mare. El a fost ostaș vreme de 20 de ani. A săvârșit multe minuni și în toate războaiele a biruit, nefiind niciodată învins. Nu s-a gândit niciodată la viața sa, ci și-a pus întotdeauna viața pentru aproapele său.
Cele mai necesare cuvinte: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
A te ruga cu adevărat înseamnă a sta cu mintea în inimă în prezența Domnului, adică a fi pe deplin deschis lui Hristos, fiind în comuniune cu El din adâncurile ființei noastre.
Dumnezeu îl respectă şi nu-l constrânge pe om
Sub forma împrejurărilor potrivnice, a bolilor, a morţii unei persoane iubite, nenorocirile îi împing adeseori pe oameni să se roage. Dar atunci când situaţia se ameliorează, nu numai că pornirea lor spre rugăciune slăbeşte, dar rugăciunea însăşi pare a fi lipsită de sens.
Singura forţă stabilă în stare să menţină în inimă o armonie este rugăciunea
A ne educa inima este departe de a fi un fapt simplu. În schimb educarea intelectului este relativ mai uşoară – în funcţie de capacităţi, fiecare dintre noi poate să-şi dezvolte darurile sale intelectuale. Intelectul primeşte şi reţine tot ceea ce lasă asupra lui o anumită pecete. În privinţa aceasta inima este un organ duhovnicesc mult mai complex.
Ești chemat să lucrezi mântuirea. Nu acolo unde ai visat, ci aici unde te-a așezat Dumnezeu…
Spunea cineva, cu durere în inimă: am visat să-mi întemeiez o familie și pe acest drum să mă mântuiesc, dar nu s-a împlinit… m-am căsătorit și căsnicia a eșuat, m-am căsătorit și n-am avut copii, nu m-am căsătorit deloc, am fost înșelat, trădat, rănit… planurile mele s-au risipit și viața nu a ieșit așa cum mi-am dorit. Atunci omul ajunge să întrebe: ce fac acum? Răspunsul e simplu și greu în același timp: privesc realitatea așa cum este. Sunt aici, în locul acesta, cu oamenii aceștia, cu puterile acestea, cu datele pe care le am, și cu ele trebuie să lucrez mântuirea mea. Pentru că voia lui Dumnezeu nu este una sau alta dintre variantele vieții, ci mântuirea sufletului meu.
Dumnezeu are o singură slăbiciune: se pleacă înaintea unei inimi înfrânte şi smerite
Cum am putea începe pocăinţa dacă în lume nu am ştiut nici măcar că ea este necesară?
Mântuirea nu este o idee abstractă…
Să vă împotriviți oricărui lucru aflat sub stăpânirea vrăjmașului și, dacă din greșeală se întâmplă să cădeți, să vă spovediți, ca să dați dovadă de smerenie.
Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului
Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în proorocie: Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Ioan boteza în pustie, propovăduia botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele în jurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă să-i dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”.
Liturghia: taina mulțumirii și a prezenței lui Dumnezeu
Ce este Liturghia? Adunarea sfinților. „Acolo sunt sfinții, Hristos. Uite, Cel pe care-L cauți, închină-I-te!” Ce imagine minunată! Asta este Liturghia! Lucrul după care însetează un suflet, pentru care ne-am botezat, pentru care ne-am miruns, pentru care am fost chemați în Biserica Ortodoxă, îl găsim la Liturghie. Ceea ce citești în cărțile noastre, în Sfânta Scriptură, ai acum la Liturghie înaintea ta.
Dar chiar dacă încă nu Îl vezi, Cel pe care-L cauți este aici. Închină-I-te!
Omul nu este făcut de Dumnezeu numai pentru această lume a pământului
Omul nu este făcut de Dumnezeu numai pentru această lume a pământului. Ci această lume este pentru noi numai un câmp de luptă, un stadion de încercare a puterilor sufletești și trupești, din care creștinul – făcând bine și răspândind lumină în jurul lui – încearcă să iasă biruitor pentru ca să merite premiul, adică fericirea vieții viitoare și nesfârșite.