Sf. Nicodim Aghioritul

Virtuosul se supune uşor voinţei lui Dumnezeu

Află că-n acest război duhovnicesc sunt două voinţe în noi, una contrară alteia. Una a părţii raţionale, şi de aceea se numeşte Raţionalul şi voinţă superioară. Cealaltă a simţurilor, şi de aceea este numită sensibilă, voinţă inferioară. Ultima de obicei mai este numită voinţa iraţională, voinţa poftelor şi a pasiunilor corporale.
Cu voinţa superioară, raţională, dorim numai lucrurile bune, iar cu cea inferioară, iraţională, dorim numai lucrurile rele.

Continuare …

Diavolul ridică asupră-ne diferite pofte ca să ne facă a cădea din calea virtuţii

Diavolul mai are o amăgire contra noastră când vede că mergem spre virtute. El ridică asupră-ne diferite pofte ca să ne facă a cădea din calea virtuţii. Să ne arunce în vicii. De pildă, când un bolnav şi-ar suferi cu voinţă răbdătoare boala lui, vrăjmaşul, văzând că prin aceasta ar câştiga deprinderea răbdării, îi pune înainte multe lucruri bune ce le-ar fi putut face dacă era în altă stare şi se sileşte a-l convinge că, dacă n-ar fi fost bolnav, ar fi slujit mai bine lui Dumnezeu şi ar fi folosit atât el cât si ceilalţi.

Continuare …

Trăim o luptă zilnică, în care Hristos ne ajută să biruim

Când te scoli dimineața și te-ai rugat puțină vreme, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”, primul lucru de care trebuie să-ți dai seama este acesta, că tu ești într-un loc, numit stadion [stadion însemnează locul unde se dau luptele atletice], care nu-i altceva decât inima ta și tot omul dinăuntru.

Continuare …

Smerește-te cu toți și sub toți, dacă voiești a slăvi pe Dumnezeu

Acesta-i fundamentul tuturor virtuților, Dumnezeu ne-a făcut din nimic și acum, fiindcă suntem ceea ce suntem prin Dânsul, voiește a întemeia toată ființa noastră duhovnicească pe această cunoștință că de la noi înșine nu suntem nimic. Cu cât ne vom adânci mai mult în această observare, cu atât vom vedea mai clar neajunsurile și ticăloșiile noastre, iar Dumnezeu va pune pietre mai tari ca să se ridice duhovniceasca noastră zidire.

Continuare …

Nu este cineva care să o cheme cu credință și să nu fie ascultat cu milostivire

Dacă cele nouă cete ale îngerilor ar cădea din Cer și ar deveni demoni, dacă toți oamenii ar deveni răi, dacă toate făpturile, cerul, luminătorii, preoții, animalele s-ar lepăda de Dumnezeu – toate aceste rele ale făpturilor, comparate cu plinătatea sfințeniei Născătoarei de Dumnezeu, nu ar fi posibil să-L întristeze pe Dumnezeu. Deoarece numai Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu a fost în măsură să-L mulțumească pe Dumnezeu în toate. Numai aceasta, stând între Dumnezeu și oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fii ai lui Dumnezeu.

Continuare …

„Slavă lui Dumnezeu pentru toate”

Pentru a te putea feri de aceste loviri ale amărăciunilor și necazurilor, două lucruri ai să faci: primul, a socoti cui sunt potrivnice acele fapte: Duhului și sufletului; egoismului și poftelor noastre. Pentru că, de sunt contrare apetiturilor și egoismului (care-i universal și primul tău dușman), să nu le numești potrivnice, ci socotește-le ca binefaceri și ajutoare ale Preaînaltului Dumnezeu.

Continuare …

„Blestemat este cel ce face lucrurile Domnului cu lenevire”

Ca să nu cazi în ticălosul viciu al lenevirii, care-ţi astupă calea desăvârşirii şi te-aruncă în mâinile vrăjmaşilor, trebuie să fugi de orice curiozitate, de orice ataşare pământească şi de orice afacere nepotrivită stării tale. Apoi, se cade a te sili să asculţi repede de orice povăţuire bună şi de orice poruncă a superiorilor şi părinţilor tăi duhovniceşti, făcând orice lucru la timpul cerut şi aşa cum le place lor.

Continuare …

Imaginaţia şi memoria sunt treptele înşelăciunii vrăjmaşului

Frate, de doreşti a te elibera degrabă de aceste răutăţi și pasiuni, de voieşti a fugi de diferite curse şi meşteşugiri ale diavolului și de iubeşti a te uni cu Dumnezeu și a dobândi dumnezeească luminare, luptă, bate război din toate puterile tale a-ţi goli mintea de orice formă, culoare şi distanţă în scurt, de orice imaginaţie şi aducere amintea lucrurilor bune ori rele, pentru că toate sunt nişte necuraţii şi întinăciuni care întunecă curăţenia, nobleţea și strălucirea minții.

Continuare …

„Ai căzut? Scoală-te!”

Să nu te amăgească pe tine, frate, tâlcuirea Părinţilor care au hotărât: „Ai căzut? Scoală-te!”, adică de câte ori vei cădea, scoală-te, şi te vei mântui. Oare aceasta este pocăinţa, a cădea şi iarăşi a te scula, a te scula şi iarăşi a cădea? Rea şi amăgitoare este înţelegerea aceasta ce o faci tu la zicerea Părinţilor, căci Părinţii au zis această ca să scoată din oameni frica deznădejdii, şi nu ca să-i facă pe ei să păcătuiască cu nădejdea mărturisirii şi a pocăinţei. Nicidecum!

Continuare …

Fără Împărtăşirea frecventă n-am putea să ne eliberăm de patimi şi să urcăm spre înălţimea nepătimirii…

Şi înainte de a se împărtăşi, şi atunci când se împărtăşeşte şi după ce se împărtăşeşte, creştinul primeşte un mare folos de la dumnezeieştile Taine atât în şuflet, cât şi în trup. Înainte de a se împărtăşi cineva trebuie să facă cuvenita pregătire, adică să se mărturisească duhovnicului, să-şi zdrobească şi străpungă inima, să se îndrepte, să ia seama la el însuşi; să se păzească, pe cât e cu putinţă, de gândurile pătimaşe şi de orice altă răutate.

Continuare …