Articole

„Puterea de a deosebi între plăcerea şi durerea trupului”

Că plăcerea şi durerea sunt rele se vede şi din felul în care strâmbă conştiinţa morală a omului căzut. Într-adevăr, acesta în chip „firesc” preţuieşte lucrurile după plăcerea sau durerea pe care i-o produc; şi judecata sa morală socoteşte plăcerea drept bine, iar durerea ca rău.
Omul căzut judecă valoarea lucrurilor nu aşa cum ar trebui, cu o minte în stare să deosebească realităţile inteligibile şi valorile spirituale, ci cu simţirea sa; iar aceasta nu e doar simpla şi deloc vinovata putere de a sesiza lucrurile sensibile, ci şi, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, „puterea de a deosebi între plăcerea şi durerea trupului”, şi, mai precis, „o putere a trupurilor însufleţite şi dotate cu senzaţii”, care „convinge pe om să îmbrăţişeze plăcerea şi să respingă durerea”.

Continuare …

O cale scurtă şi uşoară spre mântuire

Iată o cale scurtă şi uşoară spre mântuire: fii ascultător, înfrânat, nu osândi, păzeşte-ţi mintea şi inima de gândurile cele rele, şi gândeşte-te că toţi oamenii sunt buni şi Domnul îi iubeşte. Pentru acest gând smerit, Harul Duhul Sfânt va via întru tine şi vei zice: „Milostiv este Domnul!”

Continuare …

Biruinţa împotriva oricărei ispite stă în smerenie şi răbdare

Îmi scrii despre ciocnirea neaşteptată cu sora… în Scriptură se spune: „şi cei mai de aproape ai mei, departe au stat” (Psalmi 37,12). De altfel, şi fără Scriptură, viaţa arată că orgoliul rănit îi îndepărtează unul de altul şi pe cei mai apropiaţi oameni.

Străduiește-te să te smerești și rugăciunea se va prinde de tine

Deocamdată ține-te de rugăciune și nu o lăsa. În timpul rugăciunii, osândește-te, ca nevrednică să rostești numele cel slavoslovit neîncetat în Cer și pe pământ de îngeri și de oameni. Iar necazurile adună-le ca pe un tezaur, căci înlesnesc Rugăciunea lui Iisus.

Continuare …

„Puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune”

Trebuie să cunoaștem experiențial ce înseamnă să fii slab, dacă dorim să cunoaștem tăria lui Dumnezeu, așa cum Hristos și exemplifică, și afirmă: „Puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (II Corinteni 12, 9).
Sfântul Irineu trimite la cazul lui Iona ca analogie pentru înțelegerea înțelepciunii lui Dumnezeu în aceste chestiuni. Prin lucrarea lui Dumnezeu, o balenă l-a înghițit pe Iona, nu pentru a-l ucide, ci pentru ca lui Iona să i se ofere un prilej de a învăța.

Continuare …

Omul nu poate nimic singur, fără ajutorul lui Dumnezeu

Omul nu poate nimic singur, fără ajutorul lui Dumnezeu. Crede că știe ceva. Firea căzută! Totul i se descoperă din veșnicie. Pretutindenea sânt taine ale lui Dumnezeu. Sântem înconjurați de taine. Sântem o taină uriașă și pentru noi înșine. Nu știm ce sântem. De unde am venit? Încotro ne îndreptăm?

Continuare …

Iată menirea ta, omule!

Fericit omul creştin ce va pricepe asta şi cu toată inima se va lipi de Dumnezeu, Ziditorul şi Răscumpărătorul său, şi va răbda toate ispitele întru dragoste şi dăruire față de El, precum Iov cel din Vechiul Testament, precum apostolii, ierarhii, mucenicii şi toţi cuvioşii, care bine au plăcut lui Dumnezeu şi s-au învrednicit de cereasca cetăţenie, pentru credinţa şi dăruirea lor.

Continuare …

Trei însușiri teologice ale Sfântului Paisie Aghioritul

Nu este cu putință ca într-un text atât scurt să fie consemnate toate însușirile teologice care defineau personalitatea lui sfințită. Îndeobște pot să spun că Cuviosul Paisie era un om îndumnezeit, adică se afla pe calea către îndumnezeirea după har, trăind în Biserică prin Sfintele Taine și nevoință.

Continuare …

Harismele, înfățișarea și caracterul Sfântului Paisie Aghioritul

Înfăţişarea exterioară a Stareţului era cea a unui monah obişnuit. Era de talie mijlocie, aproximativ 1,60 metri înălţime. Era foarte slab, din pricina ascezei de mulţi ani, având trăsăturile feţei frumoase, armonioase şi fine. Toată înfăţişarea lui inspira bună­tate şi simpatie. Privirea sa era vioaie, foarte expresivă, pătrunză­toare şi scânteietoare. Mişcările lui erau însoţite de pace, siguranţă şi nobleţe. Chipul său era luminos şi plin de har.

Continuare …

Să nu fiți prea siguri că fratele vostru se înșală. Nu îl judecați

Trebuie să murim nouă înșine pentru ca ceilalți să trăiască. Hristos a spus-o: „Nu vă temeți a vă pierde sufletul în această slujire”. Cel ce slujește aproapelui își mântuiește sufletul pentru viața veșnică.
Care este arma vrăjmașului împotriva mântuirii noastre? Zavistia. În Evanghelie Pilat știe că iudeii vor să-L omoare pe Hristos din zavistie. Zavistia este cea mai puternică armă a vrăjmașului. De aceea, trebuie mai înainte de toate, să ocolim gândul de zavistie.

Continuare …

A dobândi rugăciunea înseamnă a dobândi veşnicia

Când contemplaţia Luminii Necreate se leagă de invocarea Numelui lui Hristos, semnificaţia acestui nume ca „împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere” (Marcu 9, 1) devine deosebit de limpede şi duhul omului aude glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit” (Marcu 9, 7). Hristos ne-a arătat în El Însuşi pe Tatăl: „Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14, 9). Acum cunoaştem pe Tatăl în aceeaşi măsură în care L-am cunoscut pe Fiul.

Continuare …

„Doamne, mulţumescu-ţi Ţie, Doamne, că m-ai adus să stau de vorbă cu Tine… ”

Nu știm cum arată, căci – așa cum găsim la Ioan I cu 18 – „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată”. Adevărat lucru este acesta, dar ne putem întâlni cu El în rugăciune. Du-te în camera ta, în cămara ta, în inima ta și, întâi de toate, gândește-te bine cu cine stai de vorbă și spune apoi cum te-nvăţ eu, om bătrân:

Continuare …

Mintea, unindu-se cu rugăciunea, înviază sufletul

Cel care se linişteşte cu adevărat pentru Hristos are întotdeauna lacrimi, îşi plânge păcatele sale şi se îngrijeşte de toată virtutea. Apoi, cu credinţă fierbinte se dăruieşte nevoinţelor până la moarte. Şi coborând mintea în inimă, se sileşte ca, prin inspiraţie, să spună rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” şi să-şi adune mintea după îndrumările Sfinţilor Părinţi niptici.

Continuare …