La începutul vieții mele la Athos îmi amintesc că am rugat pe un pustnic să-mi vorbească despre rugăciune. Observând în rugămintea mea dorința de a auzi despre rugăciunea cea înaltă, mi-a răspuns:
Hristos este calea noastră…
Articole
Adevărata pocăință
Adevărata pocăință constă nu numai în a-ți mărturisi sincer păcatele tale părintelui duhovnic, ci și în a nu te mai întoarce la ele. Și nu numai să nu te întorci la păcate, dar să și plângi cu inima zdrobită pentru acelea pe care le-ai făcut înainte; și nu numai să plângi pentru ele, dar să le și îndreptezi prin nevoințele pocăinței, nevoințe care nu numai că ar fi pe măsura păcatelor făcute de noi, dar le-ar și întrece pe acestea.
Aman, aman! La Hagi-efendi să nu mergeţi să furaţi!
Ştefan Zaharopulos a povestit că altădată au mers patru kurzi la Hagi-efendi ca să-l prade. În acea vreme părintele stătea pe piele şi citea. I-a văzut pe hoţi cum au deschis uşa sa, dar nu le-a vorbit deloc. Aceia au intrat în chilie şi căutau în dreapta şi în stânga, crezând că vor găsi lire. Părintele Arsenie îşi continua citirea sa, fără să le vorbească. După ce în cele din urmă n-au găsit nimic, hoţii au vrut să plece şi unul din kurzi a luat cele două ţoale pe care le avea părintele împăturite într-un colţ.
Îți plac istorioarele duhovnicești!
Îți plac istorioarele duhovnicești! O să-ți citesc îndată ceva asemănător. Am aici, la mine, o carte pe care o socot drept tovarășul meu de drum. Se numește „Agapia” sau „Mântuirea păcătoșilor”. În ea se află descrise multe întâmplări minunate.
O scoase din buzunar și începu să citească o prea frumoasă istorioară, despre un oarecare om evlavios, Agatonie. Acesta fusese învățat încă din copilărie de pioșii săi părinți să rostească în fiecare zi, în fața icoanei Maicii Domnului, rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te….” și celelalte. O spunea zilnic.
Diavolul ne trimite gânduri de deznădejde ca să ne lipsească de nădejdea în Domnul
Diavolul ne trimite gânduri de deznădejde ca să ne lipsească de nădejdea în Domnul, adică de această ancoră şi temelie a vieţii noastre, de această călăuză care ne arată drumul drept ce duce la Cer, ca şi de mântuirea sufletelor, pe care omul ar pierde-o. „Căci prin nădejde ne-am mântuit” (Romani 8, 24).
Aruncă grija ta spre Domnul
Trebuie să te ostenești și să fii osârduitor, nu să îți faci griji. Ostenește-te și fii osârduitor pentru adevărul și sfințenia lui Dumnezeu, și aruncă grija ta spre Domnul. El vrea de la noi ceea ce este în puterea noastră, nu ceea ce este doar într-a Lui. Mântuitorul a zis: „Cine dintre voi poate, îngrijorându-se, să adauge staturii sale un cot?” Așadar, cu deplină încredere în Făcătorul nostru să săvârșim lucrarea dată nouă și să nu ne îngrijim de tot ce va veni și de tot ce poate veni.
Să nu-ți înmulțeşti bogăția ta din camătă şi din dobândă
Oamenii lumii acesteia niciodată nu se lasă de sfadă, dacă nu-şi iau lucrurile cu un câştig. Că iau camătă ca preț al adevărului, ca şi când începătura de răutate şi de asupreală este dreptul lor. Deci, pentru aceasta, cei ce iau camătă, necurați şi aspri se numesc şi sunt urâți înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Drept aceea, la creştini, gândul şi chivernisirea din camătă este lucru cu totul de lepădat şi de defăimare, precum a zis Prorocul despre cetatea cea nedreaptă, din mijlocul căreia nu lipseşte camăta şi vicleşugul.
Ascultarea – întâia bunătate dintre toate faptele bune
Ascultarea s-a cunoscut a fi întâia bunătate dintre toate faptele bune cele începătoare pe care cineva trebuie să o aibă, ca una care leapădă părerea de sine și astfel născând nouă smerita cugetare. Drept aceea, celor ce o suferă pe ea cu dulceață, ea li se face ușă a dragostei către Dumnezeu.
De ce unii cer ani la rând ceva și Dumnezeu nu le răspunde?
Ceea ce ni se întâmplă sufleteşte şi trupeşte putem să întâmpinăm fie într-un mod bun, fie într-un mod rău, fie cu indiferenţă. Am văzut trei fraţi care pătimeau de aceeaşi suferinţă: primul s-a supărat, al doilea s-a arătat nepăsător, în timp ce al treilea s-a bucurat.
Să nu te înfricoșezi de vei cădea în fiecare zi și nici să nu încetezi lupta
De am căzut în groapa nelegiuirilor, nu vom putea ieși dintr-însa până ce nu vom coborî în prăpastia umilinței celor ce se pocăiesc.
Doreşti liniştea gândului şi a inimii şi nu o poţi găsi?
Avva Isaac spune că atunci când omul se smereşte din suflet, el este înfăşurat de harul lui Dumnezeu.
Doreşti liniştea gândului şi a inimii şi nu o poţi găsi? Dar Însuşi Domnul ne spune unde şi cum trebuie să căutăm această pace, care este mereu o răsplată şi un mare dar al Său pentru cei care-I urmează: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29).
Cu noi este Dumnezeul părinților noștri
Prin rugăciune se poate dobândi de la Dumnezeu orice Îi cerem. Numai să fie vrednice de Dumnezeu rugăciunile noastre.
Trebuie ca rugăciunea să fie făcută cu inimă curată, cu stăruință și cu smerenie. Însuși Mântuitorul Iisus Hristos ne făgăduiește împlinirea rugăminților noastre, atunci când zice: „Toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi”. Și iarăși: „Cereți și vi se va da”.
Păcatul te smerește, arătându-ți cât ești de neputincios
De ce a îngăduit Domnul existența săracilor? Pentru binele tău, pentru a-ți putea ispăși păcatele și a te curăța de ele, fiindcă „milostenia va curăța păcatele” (Sirah 3, 29). Pentru a ți-i face pe săraci rugători pentru tine, pentru ca Domnul să se milostivească de tine, fiindcă „cei milostivi se vor milui” (Matei 5, 7). De ce a îngăduit Domnul să existe în lume săraci? Printre altele, fiindcă nici pe tine nu te poate face drept, chiar dacă asta ți-i dorința.
„Iar am supărat pe Dumnezeu!”
Părintele Paisie, zăcând ultimii săi ani în pat, cu un picior rupt, fără vedere, din cauza unei duble cataracte la ochi, și aproape surd, la vârsta lui de peste 90 de ani, ori de câte ori avea câte o tulburare sau durere sau mâhnire, el se ruga și plângea, zicând în taină: „Iar am supărat pe Dumnezeu!”.
Hrana sufletului este smerenia
Hrana care întreține viața duhovnicească sunt faptele săvârșite în numele lui Dumnezeu, cu adâncă smerenie, nu pentru a fi văzuți. Hrana sufletului este chiar smerenia. Ea înlocuiește și faptele, după învățătura Sfinților Părinți, cea ridicată pe cuvântul lui Dumnezeu. Spre zidirea noastră, Mântuitorul ne-a istorisit pilda plină de înaltă învățătură a Vameșului și a Fariseului, care ne învață smerenia.
Domnul vorbea cu poporul într-o limbă simplă
Domnul, câtă vreme a fost cu noi pe pământ, vorbea cu poporul într-o limbă simplă, plină de chipuri luate din viaţa de zi cu zi, pentru ca şi cei mai simpli să Îl poată înţelege. Astfel, explica apostolilor: „Vouă este dată a cunoaşte tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dară celorlalţi în pilde”.
Hristos știe cum și când să acționeze pentru binele nostru
Părinte, uneori pornim să facem o treabă și apar o mulțime de piedici. Cum vom putea pricepe dacă piedicile sunt de la Dumnezeu?