Mâhnită, acesta este cuvântul care descrie cel mai bine ceea ce simt acum. Mă uit în jur și în propria ogradă și constat, cu gust amar, că uităm mult prea ușor să trăim. Să trăim frumos. Iertați-mă dacă nu faceți parte din categoria pluralului la care scriu, dar știu sigur că nu sunt singura.
Alergăm, suntem într-o goană nebună după ceva sau cineva, o diplomă nouă, o mașină hibrid, un…, o…, un…, o…, până când și oamenii intră în aceeași categorie, un altul, o alta. Tot ce a fost poartă titlul de apăsător, bine c-am scăpat, a trecut și ziua de azi, uneori nici prin cap nu ne trece să mulțumim.
