De-ți vine la vremea rugăciunii silă, lene, vlăguire, cunoaște că-s de la draci, și o veche ispită. Căiește-te și roagă-L pe Domnul să te ierte pentru neputința ta.
Fără osteneală nu e rugăciune
Articole
Și totuși, Domnul stăruie!
Domnul a zis: „Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Μatei 22, 36‑40).
Oare împlinim noi această poruncă? Și totuși, Domnul stăruie! Evreii aveau în toată Palestina un singur templu, în Ierusalim. Să ne închipuim că și în Grecia ar exista o singură biserică, în Atena. Iar tu pornești din Alexandroupoli, ca să duci darul tău la altarul bisericii.
Puterea recunoștinței
Un nevoitor din Sfântul Munte Athos povestea despre o perioadă din viața sa când trăia singur în pustie. Era puternic ispitit de deznădejde, iar sufletul îi era copleșit de întuneric. Totul i se părea lipsit de sens. Trecea prin acele stări despre care vorbește și Sfântul Siluan Athonitul, iar harul lui Dumnezeu încă nu lucra în inima lui cu putere, astfel încât întreaga lume i se părea apăsătoare și lipsită de lumină.
Ce n-ar fi putut face vrăjmaşul nostru, diavolul, de nu era Domnul cu noi?
La fel spunem şi noi acum: „De n-ar fi fost Domnul cu noi… de vii ne-ar fi înghiţit pe noi…” (Psalmul 123, 1-3).
Dumnezeu ştie mai bine ce este de folos pentru noi
Dacă aţi fi fost întotdeauna sănătos, mulţumit de toate, liniştit şi bucuros, atunci, cine ştie, poate că şi voi, ca şi alţi oameni, v-aţi fi abătut spre o trăire împrăştiată şi aţi fi dus o viaţă după gustul acestui veac.
Rugăciunea este însăşi înfăţişarea mea înaintea Lui Dumnezeu
Rugăciunea este însăşi înfăţişarea (prezenţa) raţiunii (minţii) mele înaintea Lui Dumnezeu, fiindcă, chiar dacă trupul meu este prezent, adevărata mea existenţă este reprezentată de mintea-raţiunea mea. Ea trebuie să se înfăţişeze înaintea Lui Dumnezeu, de vreme ce El este Cel care mă însufleţeşte. Marea problemă este dacă va putea să se smerească şi să se înfăţişeze înaintea Lui Dumnezeu.
Cercetează bine toate lucrurile care-ți vin în inimă a le vorbi
Cu cel ce nu te ascultă cu poftă nu te întinde la convorbiri lungi, ca să nu-l dezguști și să nu-l faci a te urî, cum e scris: „Cel ce înmulțește cuvinte va fi urât” (Sirah 20, 7).
Nu vorbi aspru și cu glas tare, pentru că amândouă sunt foarte urâte și produc suspiciunea că ești gol și prezumțios. Nu vorbi de tine, de afacerile tale ori de relațiile tale, decât la mare trebuință; iar atunci, cât mai scurt și mai concis posibil.
Boala la care ai ajuns îţi este necesară pentru mântuire
– Părinte Teofil, referitor la bolile trupeşti sau la bolile sensibile pe care noi le sesizăm şi le înţelegem ca atare, mai ales la cazurile grave, incurabile, la boli chinuitoare (cancer, SIDA), ce atitudine trebuie să aibă un creştin autentic?
„Cu cât Îl vei iubi mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai puțin vei păcătui”
Ceea ce este mai înfricoșător astăzi este faptul că omul nu crede că are nevoie să se pocăiască. A devenit, din nefericire, nesimțit duhovnicește. Nu mai are simțirea cea bună și neliniștea. Uneori nici măcar nu bănuiește că trebuie să se pocăiască neîncetat. Această nesimțire grosolană este o cursă primejdioasă care duce la nepocăință, la autarhie, la comparația mereu cu cei mai răi, la un fariseism bolnav.
Când veți zice această rugăciune, nimic și nimeni nu vă va putea pune piedici
Gheronda, rugăciunea inimi înlătură fiecare gând, dacă-ți faci semnul Sfintei Cruci și spui rugăciunea aceasta din tot sufletul? Le risipește pe toate?
„Nu întârzia să te întorci la Domnul şi nu amâna de pe o zi pe alta”
De aceea şi tu, frate, dacă ai căzut din pricina necazurilor sau a slăbiciunii, nu te lăsa înşelat spunându-ţi: am mai căzut şi altă dată, mai cad şi acum, ce înseamnă un păcat mai mult?
Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă
Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata Sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. (Matei 5, 22)
Acum, deci, lepădaţi şi voi toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră. (Coloseni 3, 8)
Omilie la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Stâlpii cei sfinţi ai Bisericii
Sfânta noastră Biserică pomeneşte cu evlavie suferinţele sfinţilor, slăviţilor şi întrutot lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Să te obișnuiești pe tine la rugăciune și la convorbirea cu Dumnezeu
Pentru ca să se roage cineva așa cum se cuvine, trebuie multă osteneală, luptă multă. Nu este cu putință imediat sau în scurt timp să-ți îndrepți mintea și inima către Dumnezeu. Dar ce se dobândește în lume atât de ușor, de repede și fără osteneală? Ce artă, ce știință, ce mângâiere duhovnicească? De aceea, să te rogi. Chiar dacă vezi în rugăciune multă osteneală, și nicio mulțumire, să te rogi [în continuare] cu râvnă și grijă.
Mulțumește când ești necinstit
– Multe sunt poruncile lui Hristos, și mintea mi se întunecă, fiindcă nu pot să le păzesc pe toate. Spune-mi dar, ce să fac?
– Frate, nu te teme de aceasta, numai adu-ți aminte și silește-te din toată puterea să suferi cu mulțumită, orice ți s-ar întâmpla, că prin aceasta vei împlini cu lesnire toate poruncile.
Peste tot se cere aşteptare şi răbdare
El a vorbit cu ei despre treptele înalte ale drumului duhovnicesc, despre faptul că „pentru toate e nevoie de osteneală”.
Când se pune masa şi vă vine mirosul mâncării gustoase, vreţi să mâncaţi dar, cu toate acestea, lingura nu vă aduce singură mâncarea. Trebuie să vă siliţi, să vă ridicaţi, să mergeţi să luaţi lingura şi abia atunci puteţi să mâncaţi. Nici un lucru nu se face dintr-o dată – peste tot se cere aşteptare şi răbdare.
Sfântul este omul dăruit lui Dumnezeu
Omul, având o îndoită natură, nu merge întotdeauna pe calea care urcă. Dimpotrivă, calea care coboară fiind mult mai ușoară, este mai la îndemână și deci mult mai bătută. De aici a venit credința că așa e firesc, că așa trebuie să fie. Natura omului a fost pecetluită cu semnele păcatului.