Articole

Cununa nu este dată decât acelor luptători care sunt viteji și curajoși

Trebuie să jertfești totul lui Dumnezeu și să faci numai voia Lui. Dar tu vei întâlni în tine însuți atâtea vreri câte puteri și nevoi ai, care toate cer să le împlinești, fără a ține socoteală dacă ele sunt sau nu după voia lui Dumnezeu. De aceea, pentru a atinge țelul dorit de tine, trebuie la început să-ți înăbuși voile tale proprii, iar la sfârșit să le defaimi și să le stârpești cu totul. Iar pentru a reuși, trebuie mereu să te lupți cu tine însuți și cu tot ceea ce îți satisface voile, le stârnește și le susține.

Continuare …

Puțină fericire, puțină nefericire și moartea fac cu putință această viață

Viața omenească nici nu s-ar putea închipui fără de trei lucruri: fericire, nefericire și moarte. Puțină fericire, puțină nefericire și moartea fac cu putință această viață.
Chimia morală a acestei lumi este mult mai interesantă decât chimia fizică.
Fericirea este darul lui Dumnezeu, nefericirea este îngăduința dumnezeiască, iar moartea este biruința lui Dumnezeu.

Continuare …

Cine trăieşte după porunci, acela simte în fiecare ceas şi minut harul în sufletul său

Nu toate sufletele sunt la fel de puternice: unele sunt tari ca piatra, altele slabe ca fumul. Asemenea fumului sunt sufletele celor mândri; aşa cum vântul poartă fumul încotro bate el, tot aşa şi pe ele vrăjmaşul le trage unde vrea el, pentru că sau n-au în ele răbdare, sau vrăjmaşul le amăgeşte uşor. Dar sufletele smerite păzesc poruncile Domnului şi stau în ele neclintite ca în mare o stâncă de care se sparg valurile. Ele s-au predat voii lui Dumnezeu şi cu mintea lor îl văd pe Dumnezeu şi Domnul le dă harul Duhului Sfânt.

Continuare …

Gândurile distrag atenţia minţii de la rugăciune şi contemplaţie

Lucrarea trezviei îl conduce pe trezvitor la vederea duhovnicească, de aici la înţelepciune, apoi la dragoste şi din dragoste izvorăşte erosul divin. Curăţia a fost o consecinţă firească a acestei lucrări a trezviei. Atât curăţia sufletească cât şi cea trupească au venit ca rod al trezviei. În timp ce asceza trupească Părinţii se străduiau până la moarte şi sufereau enorm, lucrarea trezviei a înlăturat aproape toată truda şi nevoinţa.

Continuare …

Orice întâlnire este o întâlnire cu Dumnezeu şi aceasta se petrece sub ochii Săi

Ziua în sine este binecuvântată de Dumnezeu. Oare nu înseamnă aceasta că tot ceea ce conţine ea, tot ceea ce s-a petrecut cu noi în decursul ei este după voia lui Dumnezeu? Dacă crezi că lucrurile se întâmplă datorită sorţii înseamnă că nu crezi în Dumnezeu. Iar dacă primim tot ceea ce se întâmplă şi pe tot omul care vine la noi în acest duh, vom vedea că suntem chemaţi să facem lucrarea Domnului în orice moment şi în orice împrejurare a vieţii noastre.

Continuare …

„Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”

Petru, ucenic autentic după alegere al lui Hristos, care a primit pretutindeni cel dintâi premiu, și în onoruri și în fapte, bărbatul acela foarte renumit, a cărui faimă a umplut toată lumea, când i s-a poruncit să spună ce părere are despre Dumnezeul și Mântuitorul nostru, n-a început printr-o lungă și abilă introducere, înconjurându-se cu o grămadă de silogisme și dovezi, nici n-a răspuns la întrebare, cum obișnuiesc să facă sofiștii iscusiți și tehnologii credinței, ci, în simplitatea inimii, a expus pe scurt adevărul.

Continuare …

Dumnezeu îl umple pe om, diavolul îl goleşte

Un ucenic nu simţea puterea rugăciunii şi voia să vadă o minune. Stareţul, după ce a petrecut trei zile în post şi rugăciune, i-a spus: Ia, copilul meu, acest coş şi mergi sus la izvor să aduci apă!
Gheronda, nu sunt nebun. Pot să aduc apă cu coşul?
Nu vrei să vezi o minune? Spune rugăciunea! Umple coşul cu apă de la izvor şi adu-l la colibă!
S-a dus tânărul, spunând «Doamne Iisuse Hristoase…». A umplut coşul până sus. «Doamne Iisuse Hristoase…» spunea şi stareţul din chilie. «Doamne Iisuse Hristoase…», şi călugărul pe drum. Insă cum mergea, iată, i-a apărut diavolul în chip de om. Ce voia? Să-i golească coşul.

Continuare …

Prin credință sufletul nostru se ridică până la Dumnezeu

Prin credință înțelegem tainele care depășesc puterile minții: „Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd” (Evrei 11, 3).
Prin credință, sufletul nostru se ridică până la Dumnezeu, cu Care unindu-ne, ne putem mântui.

Continuare …

Cuvânt la Naşterea Maicii Domnului

Începutul oricărui fruct este floarea și aceasta în chipul cel mai limpede. Dar începutul mântuirii noastre este nașterea de Dumnezeu dăruită și de Dumnezeu aleasă a preacuratei și preanevinovatei Maria, pururea Fecioara și aceasta în modul cel mai limpede. Pe care lăudând-o o și prăznuim astăzi după datorie. Pentru ca întregul ciclu al anului să fie binecuvântat prin ea s-a născut în această lună, cea dintâi a anului, dar a adormit în ultima cu somnul nemuririi pentru ca asumându-și cele zece luni dintre acestea ciclic să le binecuvinteze prin nașterea ei și prin adormirea ei purtătoare de viață. Despre care nu este vremea a vorbi acum, ci când este vremea sfintei Adormiri aceleia. Dar acum suntem aduși să filosofăm pe scurt despre Sfânta Naștere a ei, și atâta avem a spune despre ea, cât ne va insufla cuvânt harul ei.

Continuare …

Ridicarea Harului

Această stare nu este, însă, una care să dureze mult. Răstimpul rămânerii Harului după cea dintâi cercetare a sa diferă de la om la om, depinzând de diferiţi factori: râvna omului, modul său de viaţă, iconomia lui Dumnezeu etc. In orice caz, după o anumită perioadă de timp, Harul se împuţinează.

Continuare …

Vai de noi de ne va afla Dumnezeu împovărați cu grijile și întristările acestei vieți

Cât de mare este compătimirea lui Dumnezeu față de starea noastră nenorocită, adică față de neatenția noastră pentru purtarea Lui de grijă, când Dumnezeu spune: Iată, stau la ușă și bat!, înțelegând prin ușă cursul vieții noastre, încă neînchisă de moarte…

Continuare …

Noi recunoaștem pe Hristos ca fiind Adevărul Absolut

În creștinism, experiența, în sensul final, nu atârnă de om, căci esența experienței creștine este în dumnezeiasca împărtășire, în împărtășirea Dumnezeieștii ființări, iar Dumnezeu este absolut slobod și nesilit de nici un mijloc omenesc spre o astfel de împărtășire.

Continuare …

Spovedania nu este tratament psihologic

O problemă a omului modern este abordarea fie prea rațională, fie prea psihologică a spovedaniei. Și observăm cum mulți merg la preot ca la psiholog sau nu merg deloc, zicând că preotul e un om ca și el… Într-adevăr, oamenii au astăzi multe probleme psihologice și psihice, dar spovedania e altceva și ea începe cu simțul responsabilității pentru mine însumi. Pot fi bolnav, necăjit, înjosit de alții etc., dar trebuie să încep spovedania cu faptele și vorbele concrete cu care am păcătuit, fără să mă îndreptățesc sau să mă ascund după niște stări ale sufletului.

Continuare …

„Este bine, părinte, le-ai aşezat bine!”

Într-o mănăstire trăia un preot foarte evlavios (întâmplarea mi-a relatat-o fericitul părinte Gavriil, care a fost mulţi ani stareţul sfintei mănăstirii Dionisiu, din Muntele Athos). Acesta era puţin învăţat, dar avea o credinţă puternică, virtute pe măsură şi multe nevoinţe duhovniceşti.

Continuare …