Catavasiile Nașterii Domnului. Versuri de Sfântul Cosma. Interpretare: Corul Bizantin Grecesc
Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L popoare, că S-a preaslăvit.
Hristos rezumă întreaga Sa învăţătură şi lucrare în persoana Sa teandrică şi o interpretează prin Sine. Datorită acestui lucru, Biserica Ortodoxă Apostolicească a lui Hristos rezumă întregul creştinism în persoana de viaţă dătătoare a Dumnezeu-omului Hristos: educaţie, adevăr, dreptate, bunătate şi viaţă.
Ca să ne dăm seama de semnificația cosmică pe care o are Nașterea din Betleem, o integrăm între marile referințe ale lui Dumnezeu la întreaga creație.
Patru mari intervenții ale lui Dumnezeu fac lumea să aibă o noimă, o explicație și un Sens. Acestea sunt următoarele:
Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Rugăciunea asigură libertatea (…)
Troparul Sfintei Muceniţe Anisia, glasul al 4-lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anisia strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Spăimântatu-s-a Irod văzând bună credinţa magilor şi de mânie a fost biruit, a cercetat cu de-amănuntul de la dânşii vremea în care s-a arătat steaua.Maicile au fost lipsite de fii şi pruncii, cei de vârstă prea fragedă, amarnic au fost seceraţi. Sânii secau şi izvoarele laptelui se opreau. Mare era răutatea! Pentru aceasta, cu cucernicie adunându-ne, credincioşilor, să ne închinăm naşterii lui Hristos.
În fiecare zi strigăm la Dumnezeu: „Doamne, uşurează suferinţa!” Şi în loc de răspuns, de uşurarea suferinţei, aveam o suferinţă şi mai mare. Aşa ani de zile. Şi vedeam că toţi mureau în jurul nostru şi ne gândeam că mâine murim şi noi. Dar am ieşit afară.
“Obișnuința noastră, foarte greșită, este de a despărți viața aceasta de viața veșnică, de a disocia cele două vieți. Și, astfel, noi uităm să trăim! Noi am uitat să trăim frumos, am uitat că suntem veșnici! Lăsăm pentru după moarte veșnicia și transformăm viața noastră într-o loterie: “Ce va fi, va fi…”. Ne ducem viața ca și cum ne-am scrie-o zilnic pe o ciornă și amânăm pentru nu-se știe-când trecerea pe curat!
Evanghelia după Matei consemnează evenimentul astfel: „Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt” (Matei 2, 16-18).
Troparul Sfinţilor paisprezece mii de prunci ucişi de Irod, glasul 1:
Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Bucuria Sărbătorilor se prelungeşte, a treia zi după Crăciun, cu sărbătoarea Sf. Arhidiacon Ştefan. Deşi multora li se pare că avem încă un prilej de ghiftuială stomacală şi de petrecere cu distracţie, lucrurile sunt mult mai profunde.
Cinstim pe primul martir, ucis în lupta sa cu nedreptatea acestei lumi, ceea ce ne învaţă că libertatea interioară se câştigă uneori chiar cu preţul vieţii. Căci creştinism fără martiraj, nu prea se poate.
„Emisiunea SEMNE – Mucenicul dintâi” de Rafael Udrişte, Mucenicul dintâi Sfântul Mare Mucenic și Arhidiacon Ştefan, prăznuit la 27 decembrie / 9 ianuarie, este cel dintâi martir creştin.
Ales de Sfinţii Apostoli între cei 7 diaconi care rosteau rugăciunile si care frângeau pâinea la Sfânta Împărtăşanie, cade victimă unui proces mincinos şi este ucis cu pietre, situaţie provocată de climatul politic şi religios frământat de numeroase crize, al Ierusalimului din primul secol creştin.
Astăzi e Soborul Maicii Domnului.
Care a fost pricina pentru care Biserica lui Iisus Hristos, mireasa Mielului, a pus a doua zi de Crăciun să se serbeze Soborul Maicii Domnului? Îndată după Naşterea Domnului, avem Soborul Maicii Domnului, pentru că în ea se cinstesc mai ales persoanele legate de Naşterea Lui: Maica Domnului, fericitul Iosif logodnicul, Sfântul Iacov (fratele Domnului), Sfântul Prooroc David şi ceilalţi.
Troparul Sfântului şi Dreptului Iosif, Logodnicul Sfintei Fecioare Maria, glasul al 2-lea:
Binevesteşte Iosif lui David, Dumnezeiescului părinte, minunile: văzut-ai pe Fecioara născând; cu magii te-ai închinat; cu păstorii ai Slăvit şi prin îngeri înştiinţare ai primit. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
„Cine L-ar putea iubi pe Acesta [Dumnezeu] mai mult decât Mama Lui, care L-a născut nu numai ca Unul-Născut, dar L-a născut singură fără însoţire cu cineva, ca astfel afecţiunea ei să fie dublă, neîmpărtăşită cu un părtaş? Şi cine ar putea fi iubit mai mult decât mama Lui de Unul-Născut Care a ieşit numai din Ea în chip negrăit în veacurile de pe urmă, aşa cum a ieşit înainte de veacuri numai din Tatăl?”
Iubiți frați și surori întru Hristos,
„Sărbătoarea recreării noastre” revarsă în suflet lumină, iubire și bucuria prezenței neântrerupte a lui Dumnezeu în noi și cu noi. Nașterea Domnului este singura noastră speranță de viață, pentu că Hristos S-a făcut leac cu putere multă pentru mântuirea neamului omenesc.
În acest moment sublim și „unic nou sub soare”, să ne apropiem cu sufletul curat, cu inima smerită și cu mintea înnoită să ne închinăm „Soarelui Dreptății” și să-I aducem și noi, aidoma magilor, în loc de aur – sufletul nostru curat în care Mântuitorul să-Și facă sălaș, în loc de smirnă – credința noastră neclintită și sinceră în Dumnezeirea Lui, iar în loc de tămâie – faptele noastre cele bune, rod al credinței lucrătoare prin iubire.
Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos să ne facă bineplăcuți Lui Dumnezeu și casnici ai Lui, împlinind pururea voia Sa cea Sfântă.
Vă dorim din suflet, Sărbători fericite, bucurii duhovnicești!
Cu dragoste și multă prețuire,
egumena Epistemia împreună cu obștea monahală
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; Bucură-te, cea prin care piere blestemul; Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut; Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei; Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești; Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești; Bucură-te, că ești scaun Împăratului; Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate; Bucură-te, steaua, care arăți Soarele; Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări; Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura; Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul; Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!