Catavasiile Nașterii Domnului. Versuri de Sfântul Cosma. Interpretare: Corul Bizantin Grecesc
Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L popoare, că S-a preaslăvit.
Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci și mai pe urmă din Fecioară întrupat fără sămânță, lui Hristos-Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne!
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat, din muntele cel cu umbra deasă. Venitai, întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!
Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul sfatului Tău cel mare, dăruindu-ne pace; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, iubitorule de oameni.
Din pântece pe Ionà, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară sălășluindu-Se și trup luând, a ieșit lăsând-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.
Tinerii în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci înâ mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, binecuvântat ești.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Taină minunată și neobișnuită văd, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl slăvim.