Mulți Sfinți ai vremurilor noastre, de la Sfântul Gheorghe (Karlslidis), Sfântul Iacov (Țalikis), Cuviosul Paisie, Cuviosul Porfirie, Sfântul Iosif Isihastul și până la părintele Efrem din Arizona, au absolvit doar câteva clase. Iar noi, care am studiat zeci de ani, ajungem tot la un părinte simplu și îi spunem: „Părinte, roagă-te pentru mine! Pune un cuvânt bun pentru sufletul meu, ca să mă mântuiesc!”
De ce? Pentru că adevărata cunoaștere, aceea care duce la mântuire, ține de viața noastră, nu de diplome. Dacă mântuirea ar depinde de studii superioare, profesorii universitari ar avea cu toții nimb! Dar mântuirea este chestiune de viață, de felul în care trăim. Dacă nu ne schimbăm viața, nu vom cunoaște ce este mântuirea.
Alekos Galanos, un mare dramaturg, a aflat pe neașteptate că are cancer. Cutremurat, a venit la Muntele Athos și repeta mereu printre lacrimi:
– Să mergem la părintele Paisie… să mergem la părintele Paisie…
L-am dus la Stareț. Alekos i-a spus durerile, a plâns, iar când a terminat, părintele Paisie l-a scuturat și i-a zis:
– Gata, ajunge! Lasă-i pe doctori să spună ce vor!
Și a adăugat ceea ce stărețul repeta adesea:
– Noi avem doctorii noștri.
Înainte de a veni la el, Alekos fusese în Anglia, unde i s-a spus: „Mai ai opt luni de trăit.”
A mers în America: „Mai ai șase luni.”
Pe Athos însă, părintele Paisie i-a spus cu liniște:
– Să spună doctorii ce vor. Domnul îți va da timp. Viața ta se va lungi. Numai ai grijă: trăiește bine, trăiește drept, și te vei mântui.
Și lunile au trecut… dar Alekos nu a murit. Au trecut opt luni, un an, doi, cinci, zece. Împotriva oricărei logici, a trăit mai departe. Au trecut cincisprezece ani. Au trecut douăzeci. Alekos Galanos a murit abia la 80 de ani.
Prin aceasta înțelegem că Sfinții lucrează minuni dincolo de puterea noastră de a le înțelege. Dumnezeu, prin ei, săvârșește minuni care depășesc orice înțelegere omenească.
Credința noastră nu este filosofie sau speculație intelectuală, ci viață. Dacă nu o trăim, nu o vom cunoaște niciodată. Dacă Alekos Galanos nu ar fi venit pe Athos, nu ar fi plâns, nu s-ar fi smerit și nu ar fi cerut ajutor, nu ar fi cunoscut această minune. Și nici noi, împreună cu el.
Gheron Nikon de la Nea Skiti