Destrămarea identitară prin ideologizare. Anticreștinismul „corect politic”
Video
Starețul Iosif Vatopedinul – Năvălirile ispitelor sunt prilejuri de mărturisire
„Pocăinţa pe toate le vindecă, de vreme ce ne vom ruga împreună.”
Starețul Iosif Vatopedinul – Oare nu vom răbda încercările pentru dragostea lui Hristos?!
„Există şi schimbări pe care le provoacă greşelile noastre personale de câte ori încălcăm poruncile şi suntem lipsiţi de harul dumnezeiesc, pe care l-am întristat prin vinovăţia noastră. Pentru aceste schimbări este nevoie de pocăinţă şi de smerenie pentru ca să se vindece. Este nevoie de curaj şi de atenţie – iar nu de frică – pentru ca să nu se întrerupă strădania cea demnă de laudă şi râvna nevoitorilor.”
Starețul Efrem Vatopedinul – Monahii din Muntele Athos sunt alături de întreaga lume
Vă invităm să vizionați o conferință susținută de Starețul Efrem de la Mănăstirea Vatopedi, în Volos, Grecia. Mesajul principal este că monahii deși departe de lume sunt alături de ea în toate căderile ei, iar mănăstirile sunt cuiburi de sfințenie, izvoare ale Harului pentru întreaga lume
Prezența Bisericii în problemele societății contemporane
„Nimănui cu nimic nu fiți datori, decât cu iubirea unuia față de altul.” (Rom. 13, 8)
Calea monahismului ortodox
Monahismul (din termenul grec: μοναχος— care înseamnă persoană singură/însingurată) este vechea practică a creștinilor de a părăsi lumea pentru a se închina trup și suflet unei vieți conforme cu Evanghelia, urmărind unirea cu Iisus Hristos.
Scopul monahismului este îndumnezeirea omului (în greacă, theosis), lucrare la care sunt chemați toți creștinii. Căutarea voii lui Dumnezeu mai presus de orice altceva este o idee care apare peste tot în scrierile ortodoxe, ca de exemplu în Filocalia, o carte care cuprinde scrieri ale monahilor.
Starețul Efrem Vatopedinul – „Părintele Sofronie Saharov – un om plin de har”
Arhim. Efrem Vatopedinul este Egumenul Sfintei și Marii Mănăstiri Vatopedi din Muntele Athos.
Avva Iosif Vatopedinul: Nu uita niciodată cine ești cu adevărat
Părintele Iosif Vatopedinul este unul dintre cei mai credincioși ucenici ai lui Gheron Iosif Isihastul, un mare părinte purtător de har al veacului nostru. Părintele Iosif Vatopedinul și-a petrecut ultimii ani ai vieții sale în Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, în curtea căreia este și înmormântat.
Acasă la Sfântul Serafim de Sarov – Mănăstirea Diveevo
Istoria mănăstirii începe la mijlocul secolului al XVI-lea, când în satul Diveevo a venit o aristocrată bogată, Agatha Semenovna Melgunova, ea devenind ctitorul mănăstirii de maici de la Diveevo. Atunci când a devenit călugăriţă, aceasta a primit numele de Alexandra. În anul 1767 a început construcţia la biserica din piatră închinată icoanei Maicii Domnului din Kazan.
A nu-ți fi milă de tine
Pr. Andrei Lemeshonok, duhovnicul Mănăstirii de maici Sfânta Elisabeta din Minsk – Belarus.
Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC
Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC
Cuviosul Paisie Aghioritul. Panaguda
După 11 ani de nevoinţă şi de jertfire pentru aproapele la Coliba „Cinstitei Cruci”, în anul 1979 Cuviosul Paisie s-a hotărât să se mute, dintr-un motiv duhovnicesc, la o altă chilie.
La 27 februarie, ziua în care i s-a arătat Sfânta Eufimia, la îndemnul bătrânului Ioachim, a aflat Coliba Panaguda, care până atunci fusese casa în care stătea cel responsabil cu vița de vie a Sfintei Mănăstiri Kutlumuş. Aceasta a considerat-o ca pe o binecuvântare a Sfintei Eufimia şi, plin de recunoştinţă, i-a mulţumit pentru purtarea ei de grijă. Părinţii mănăstirii au primit cererea Cuviosului cu multă bucurie.
Pr. Constantin Necula: Despre viaţa în cuplu
Despre viaţa în cuplu (Pr. Constantin Necula)
Din Ierusalim, în Vinerea Mare
Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC
Postul Mare (despre împătimire)
Diavolul sârguiește, sârguiește ceva de necrezut să-l vâneze pe om ca să-l piardă pe vecie, iar oamenii dormitează, stau în nelucrare și dorm în deșertăciunea lor lumească (…).
Sârguiți, dar, sârguiți creștinilor să mântuiți sufletele voastre, cât mai aveți vreme, cât mai așteaptă și îndelung rabdă Domnul, cât nu s-au zăvorât porțile Împărăției Cerurilor! (Sf. Ioan de Kronstadt)
Postul Mare (despre mândrie)
Cel ce se mândreşte cu darurile naturale, adică cu mintea ascuţită, cu uşurinţa priceperii, cu iuţeala judecăţii şi cu alte capacităţi căpătate fără muncă, acela nu va primi niciodată bunătăţile supranaturale. Căci cel ce este necredincios în cele puţine va fi necredincios şi plin de slavă deşartă şi în cele multe. (Sf. Ioan Scărarul)
Cuviosul Paisie Aghioritul (Ultimii Ani din Viața Pământească)
Starețul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei și Dreptei Ana, din părinți evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos și era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Konița, o strigau Evlampia)
Părintele Asenie Papacioc – despre POST
“Cei mai mulţi dintre cei cinstiţi pun mare preţ pentru un post de mâncare… dar asta nu-i destul. … Adevăratul post este sufletesc: reţinerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rău – un lucru atât de grav şi care se face atât de uşor. Am îndrăznit să afirm că cei mai mulţi în iad sunt cei care vorbesc de rău… Biserica îi încadrează la UCIDERE MORALĂ. A desfiinţat un om pe care Hristos l-a restaurat prin sânge…