Se pare că și Sfântul Apostol Pavel era slab trupește, de aceea se spune aici că „judecați lucrurile după înfățișare”. Se pare că era slab, era bolnăvicios. Și, după cum el însuși spune, avea o boală care îl smerea. Era o persoană bolnăvicioasă.
Cu toate că l-a rugat de trei ori pe Hristos să-l vindece de acea boală – gândiți-vă că un Apostol, să ajungă într-o asemenea situație grea, încât să-L roage pe Hristos, să-l vindece; chiar de trei ori L-a rugat -, înseamnă că era vorba de o boală foarte gravă. Iar Sfinții Părinți spun că era vorba de o boală care-l deranja foarte tare, îl chinuia și îl împiedica de la propovăduirea Evangheliei. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a spus: „Îți e de ajuns harul Meu, căci puterea Mea în slăbiciune se desăvârșește.”
Puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în mijlocul neputinței și a bolilor omenești. Domnul nu a vrut să-i ia boala, l-a lăsat așa. Din această cauză ceilalți îl treceau cu vederea, pentru că nu era puternic, nu era vânjos precum Petru, carea a luat sabia și i-a tăiat urechea lui Malhus, făcând și alte fapte spontane care arătau că este un om energic. Pavel avea un caracter diferit și altă constituție fizică.
Trebuie să spunem că în Biserică nu se schimbă caracterul omului. Rămâi așa cum ești, te sfințești doar. Pleacă patimile și păcatul, fuge răul din sufletul tău, dar rămâi același care ești. Și nu numai că rămâi același, dar afli și sinele tău adevărat. Așa cum spune Sf. Ap. Pavel în altă parte că Dumnezeu transformă măslinul sălbatic în măslin roditor. Și Gheronda spunea că nu-l transformă într-un portocal sau într-un păr, [ci] îl face măslin, un măslin roditor. Omul slăbănog, rămâne slăbănog. Și sfânt să fie, tot slăbănog va rămâne, dar e puternic în Hristos. Cel care are în caracterul său anumite trăsături, așa cum ne spunea Sf. Paisie: „Dacă cineva este vorbăreț, va deveni un Sfânt vorbăreț. Vorbește întruna despre Dumnezeu.” Sfântul tăcut nu va deveni vorbăreț, el e tăcut, tace pentru Hristos. Și unul o face pentru Hristos, și altul o face pentru Hristos. Cel energic rămâne energic. Cel liniștit, cel blând, cel ce evită să iasă în evidență, va rămâne așa cum este. Pleacă patimile, se îndepărtează păcatul și rămânem cu caracterul pe care îl avem. De aceea nu avem un tipar al „bunului creștin.”
ÎPS Athanasie de Limassol