. Noi, Mănăstirea Petru Vodă, mărturisim, împreună cu Prea Cucernicul Părinte Gheorghe Calciu, următoarele:
Ca mulţi credincioşi din întreaga lume ortodoxă, credem că Părintele Gheorghe a fost un vas ales al Duhului Sfânt, din următoarele raţiuni:
Românii ortodocşi l-au sărbătorit ieri, 2 iulie, pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. La Mănăstirea Putna, din judeţul Suceava, acolo unde se află mormântul său, mii de credincioşi au venit să îi aducă cinstire cu prilejul împlinirii a 510 ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Voievod.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.
Apariţie recentă în Colecţia „Spiritualitate“ a Editurii „Renaşterea“, Cluj-Napoca.
În Colecţia „Spiritualitate“ a Editurii „Renaşterea“ a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, a apărut recent volumul „Muntele Athos, microcosmos al Răsăritului creştin“, editat de Graham Speake şi Kallistos Ware. Cartea îl familiarizează pe cititor cu spiritualitatea athonită, fiind, în acelaşi timp, o invitaţie la pelerinaj, aşa cum a observat IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei.
Rugându-se odată Cuviosul Paisie pentru un tânăr ce era luptat de duhul curviei, iată că i se arată de năpraznă Îngerul Domnului, având diavolul legat cu lanţuri şi i-a zis: “Ia-l pe acesta şi ceartă-l cum vrei.” Iar diavolul a zis către dumnezeiescul Paisie: “Vai mie! Până când mă munceşti cu rugăciunea ta şi-i păzeşti prin ea pe toţi cei ce locuiesc în pustia aceasta?”
Şi a zis Cuviosul Paisie către diavol:
“Spune-mi mie, pentru ce-l ispiteşti pe tânăr luptându-l pe dânsul cumplit? Şi pentru care pricină lupţi dintru început pe cei ce se nevoiesc cu atâta nebunie şi sălbăticie?”.
Cuvant de invatatura – rostit de Parintele Serafim Rose in luna iulie a anului 1976, la Manastirea Sfantul Gherman din Alaska din Platina, California, cu ocazia Duminicii Sfintilor Parinti ai celor Sapte Sinoade Ecumenice, in amintirea celei de-a zecea pomeniri a adormirii Arhiepiscopului Ioan.
7. Mai presus de cearta
[…] Ca însusire a firii cazute, lacrimile sunt molipsite de boala caderii, asemenea tuturor însusirilor firii omenesti. Sunt oameni care din fire sunt deosebit de înclinati spre lacrimi si varsa lacrimi cu orice prilej la îndemâna: aceste lacrimi se numesc firesti.
Sunt si lacrimi pacatoase. Aceste lacrimi ie varsa din belsug si cu deosebita usurinta oamenii dedati patimii dezmierdarilor; lacrimi asemenea lacrimilor celor împatimiti de dezmierdari varsa cei aflati în amagire de sine si înselare; slava desarta, fatarnicia, prefacatoria, dorinta de a fi pe placul oamenilor pot face pe cineva sa verse lacrimi din belsug.
Pe vremea împărăţiei lui Vespasian, era în Roma un oarecare bărbat din rînduiala senatorilor, cu numele Adrian. Acesta era cumplit la obicei, muncitor nemilostiv şi aflător de toate răutăţile. Deci, auzind de creştini că se îngreţoşează de mulţimea zeilor şi de jertfele idoleşti şi hulesc pe zeii ce se cinstesc de romani şi de elini şi spun că Unul este Hristos, adevăratul Dumnezeu, şi pe mulţi îi aduc la credinţa lor, s-a umplut de rîvnă pentru zeii cei spurcaţi şi, ducîndu-se la împărat, a cerut putere de la dînsul asupra creştinilor ca să-i silească la închinarea de idoli, iar pe cei ce nu vor voi să se închine idolilor să-i muncească şi să-i omoare.
Condac 1
Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii ca să stirgăm ţie:
Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!
Dialog de pe patul spitalului, între Părintele Justin Pârvu şi medicul său, Dr. Alda Grigorel[1]
Medicul: Părinte, aţi intrat cât de cât în opera lui Sheakespeare?
Părintele Justin: Shakespeare? Am păreri bune şi mai puţin bune.
Mitropolitul Bartolomeu (Anania) (1921-2011) a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
Fragment din predica rostită de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu (Anania) la vârsta de 88 de ani în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
Fragmente din învățăturile marilor duhovnici români din secolul al XX-lea vor aprea în curând într-o antologie care va fi tradusă și în germană, după cum aflăm de la TRINITAS TV.
Proiectul a fost inițiat de Prof. Dr. Karl Pinggéra, profesor la Facultatea de Teologie Evanghelică din Marburg și Pr. Dr. Ovidiu Ioan, parohul comunității românești din Kassel. Detalii despre realizarea acestui volum sunt discutate zilele acestea în cadrul unei conferințe organizate de Universitatea din Marburg.
Evanghelia acestei duminici, una dintre cele mai frumoase si mai pline de substanta, face parte din Predica de pe munte a Mantuitorului.
Atunci si-a prezentat programul de reforme doctrinare si de viata, si a delimitat invatatura si traditia Vechiului Testament, de invataturile noi, revelate de Dansul, in fata unei multimi uimite care se afla in continua „mirare”, „caci El ii invata ca unul ce avea putere, iar nu ca fariseii si carturarii”. E o Evanghelie-poem, opera a unui autor divin!
Cînd vorbim despre leacuri, trebuie să le identificăm ca pe o binecuvîntare, cu ajutorul căreia oamenii și-au tămăduit suferințele trupești de-a lungul veacurilor. Ele vin să amplifice ideea că tot ceea crește în Grădina Domnului nu poate fi decît o întregire a rugăciunilor pe care omul le înalță către toate Puterile Cerești.
Traiectul acestei cărți amplifică ideea că simplitatea leacurilor moștenite de la vechii călugări, întregită de puterea rugăciunii, face ca omul să se însănătoșească în același timp trupește și sufletește.
Sfântul Prooroc Elisei era de neam din cetatea Avelmeula şi fiul lui Safat, care se trăgea din seminţia lui Ruvim. El de la naştere s-a arătat mare făcător de minuni; pentru că o junincă de aur din Silom, căreia israelitenii, care se întorseseră spre închinarea de idoli, îi aduceau jertfele lor şi i se închinau ca unui Dumnezeu; acea junincă fiind fără de suflet, în ceasul naşterii lui Elisei a mugit aşa de tare, încât s-a auzit până la Ierusalim glasul ei.
De acest lucru minunându-se toţi foarte mult, un preot oarecare, fiind plin de Duhul Sfânt, a zis:
Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Sesiunea de comunicări a Academiei Române dedicată împlinirii a 300 de ani de la moartea lui Constantin Brâncoveanu; joi 26 iunie 2014:
Pentru conştiinţa creştină şi naţională a poporului român, Domnitorul Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) este un simbol al dăruirii jertfelnice și totale față de Dumnezeu și de neamul românesc, un reper viu al curajului mărturisirii credinței în Hristos și al demnităţii naţionale.
Cu speranță am aflat noutatea cu privire la începutul procesului de negociere în Ucraina, al cărui scop este de a pune capăt luptei fratricide și a asigura o pace stabilă, justă.
Dea Dumnezeu ca pentru totdeauna să fie curmată confruntarea armată, ca lupta fratricidă să nu mai înceapă, ca părțile să ajungă la decizii reciproc avantajoase cât mai curând, care asigură drepturile și libertățile tuturor cetățenilor Ucrainei, indiferent de opiniile lor politice și preferințele valorice.
Arhimandritul Efrem: […] Monahii, deoarece incearca a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul si din toata inima, iubesc—prin extensie—intreaga lume. Iubirea de frati (filadelfia) si iubirea de oameni (filanthropia), iubitii mei, este o consecinta a iubirii de Dumnezeu (filotheia).
Daca iubirea de frati nu are ca baza iubirea de Dumnezeu, atunci este falsa, deoarece iubirea care nu izvoraste de la Dumnezeu nu este iubire, ci este rod al mandriei si al interesului propriu.