“Acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21)
Anul 2001. Predică rostită de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu Anania în Duminica X-a după Rusalii (predică la Evanghelia vindecării lunaticului)
Iubirea de mamă…
Pr. Nicolae Steinhardt: Neştirea, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri sunt de la diavol
N-am ştiut – răspunsul celor cărora li se vorbeşte de tortură, de lagăre, de închisori, de recunoaşteri totale ale acuzaţiilor, de internări politice în ospicii de nebuni – „nu ţine”, nu e o scuză valabilă.
Nimeni nu este obligat să inventeze praful de puşcă ori să descopere teoria cuantelor. Altminteri însă, elementara deşteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un creştin, care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită. Dar nu numai pentru creştin – şi aceasta din pricina unei constatări experimentale obiective: nimeni nu ştie nimic, dar toată lumea ştie totul.
Deşartă este desfătarea care aduce după sine amărăciune
Câte făpturi minunate şi iubite au fost, dar toate s-au prefăcut în puroi şi duhoare: s-au trecut, de parcă nici nu au fost vreodată. Însă în viaţa viitoare nu se mărită şi nu se însoară şi nu se pot iubi cu dragoste trupească, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu (Matei 22, 30; Marcu 12, 25; Luca 20, 35).
Câte feţe frumoase au fost în lume şi toate au putrezit; câte făpturi minunate au fost, şi toate s-au trecut; câte făpturi minunate şi iubite au fost, dar toate s-au prefăcut în puroi şi duhoare: s-au trecut, de parcă nici nu au fost vreodată.
Pomenirea Sfintei Mucenițe Parascheva Romana. Obștea mănăstirii Suruceni păstrează cu sfințenie o părticică din moaștele Sfintei
Sfânta Parascheva Romana s-a născut într-un sat din apropiere de orașul Roma în vremea domniei împăratului Hadrian (117-138 d.Hr.). Părinții ei, pe nume Agatonic (sau Agaton) și Politeia, creștini evlavioși, s-au rugat cu stăruință pentru a avea un copil, iar Dumnezeu le-a auzit rugăciunile. Părinții sfintei cinsteau cu deosebire ziua de vineri, în care a pătimit Domnul nostru Iisus Hristos, și întrucât sfânta s-a născut într-o zi de vineri, părinții i-au dat numele de Parascheva, care este numele zilei de vineri în limba greacă (gr. „paraskevi”) dar care, în sens literal, înseamnă și „pregătire”.
Acatistul Sfintei Mucenițe Parascheva Romana
CONDACUL 1:
Sfintei maicii noastre Parascheva, imnuri să-I cântăm aducând toţi împreună cântări, căci străluceşte în lume cu minunile şi dăruieşte vindecare celor ce aleargă cu credinţă la cinstită biserica ei şi strigă:Bucură-te, muceniţă Parascheva, mult pătimitoare!
Divna Ljubojević – Dostojno jest
Cuvine-se cu adevărat
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Credinţa – un baston în mâna omului
E bine că ţii credinţa în Dumnezeu. Şi ea te va ţine în aceste zile grele, care vor trece precum pâcla.
Iată, un om ţine în mână un baston, iar bastonul îl ţine pe el când are de urcat coasta. Unii oameni poartă bastonul de podoabă, alţii, ca să le fie de ajutor în drumuri grele.
Când dorești să faci o faptă bună, pregătește-te să înfrunți ispitele!
Când vei dori să începi vreo faptă bună, mai întâi pregăteşte-te pentru a înfrunta ispitele care vor fi îndreptate asupra ta. Să le înfrunţi curajos şi să nu te clinteşti în nădejdea ta întru Dumnezeu.
Când omul începe să trăiască cu credinţă fierbinte, vrăjmaşul binelui îl întâlneşte de obicei cu diferite şi straşnice ispite pentru ca el, îngrozindu-se de aceasta, să înceteze fapta bună.
Gânduri pentru intelectuali: Necredincioși interesați
De foarte multe ori cauza necredinţei este păcatul. Oamenii sunt păcătoşi. Ei se abat de la normele morale, dispreţuiesc poruncile lui Dumnezeu şi trăiesc după bunul plac al instinctelor, al poftelor lor. Păcatul însă nu-i lasă în pace pe cei ce-l săvârşesc: el îi înspăimântă, le tulbură conştiinţa, îi mustră.
Religia vine şi aţâţă mai rău focul. Ea vorbeşte despre un Dumnezeu Atotştiutor, Căruia nimic nu-i rămâne ascuns. Vorbeşte despre o responsabilitate severă a faptelor, despre o judecată înfricoşată, despre chinuri îngrozitoare care vor dura în iad.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, Maica Preasfintei Născatoare de Dumnezeu
Tropar la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea:
Pe Ceea ce a născut Viaţa, în pântece o ai purtat, pe Curata Maica lui, Dumnezeu, de Dumnezeu Gânditoare, Sfântă Ana. Pentru aceasta, acum la primirea cerească, unde este locaşul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste, iertare de greşeli, pururea fericită.
Atmosfera în care trăieşte omul este opera duhului lui
Duhul umple omul şi viaţa lui, pe când gândul, intenţia, sentimentul, ideea, cuvântul şi fapta sunt purtătoare ale acelui duh cu care eşti încărcat în cele mai dinăuntru ale tale.
Duhul se arată rar în lumina sa. Mai mult se deduce din lucrările sale, deci, din tot ce se întâmplă cu oamenii. Totuşi, aşa-zisa spiritualitate ori atmosferă în care trăieşte omul este opera duhului şi numai indirect a lucrărilor. Ea e subtilă, insensibilă, misterioasă, este oricum vreţi să-i ziceţi, dar este adevărul adevărat despre om şi despre lumea lui, aşa cum l-am experimentat personal într-o amarnică viaţă de om.
Judecarea aproapelui este egoism
Judecarea este egoism; nu vezi greşelile tale, ci pe ale celuilalt.
Un părinte ce avea darul înainte-vederii a văzut harul plecând de la un monah pentru că îl judecase pe un alt monah. Un avva s-a mântuit şi numele i-a fost scris în cartea vieţii întrucât nu i-a judecat pe fraţii ce se purtau necuviincios. Un alt avva a fost pedepsit trei ani de către un înger pentru că a căzut în judecarea aproapelui.
Acatistul Sfântului Mucenic Bonifatie
Troparul Sfântului Mucenic Bonifatie, glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Bonifatie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Las că mergi tu pentru mine …
Era o familie destul de necăjită care trăia undeva la țară. Femeia era foarte credincioasă și în ciuda faptului că soțul era cam iubitor de băuturică – nu-și pierduse nădejdea că Dumnezeu va rândui cumva ca familia ei să intre in ROST.
În așa fel este adevăratul creștinism în esența sa, încât niciodată nu se manifestă agresiv
Cine a cunoscut din cercare măreția și greutatea căii creștine, acela se află sfâșiat de două simțăminte: unul – fierbintea dorire ca toți să cunoască pe Adevăratul Dumnezeu și lumina veșnicei vieți; celălalt, frica.
Dacă cumva cel chemat nu va putea purta greutatea încercărilor? Iată de ce unul ca acesta într-o mai mare măsură se îndreptează către Dumnezeu cu rugăciunea pentru mântuirea tuturor și a fieștecăruia, decât către propovăduire.
Trei condiţii duhovniceşti necesare
Pentru a începe bine, trebuie să te asiguri de trei condiţii duhovniceşti neapărat necesare. Mai întâi, lipsa de grijă pentru orice lucru şi problemă; apoi, conştiinţă curată, adică să nu te osândească pentru nimic conştiinţa ta; şi în fine, să nu înclini şi să nu te alipeşti de nici un lucru din lumea aceasta, nici chiar de trupul tău.
După aceea aşează-te într-un loc liniştit şi izolat, închide uşa, adună-ţi mintea de la orice lucru zadarnic şi cercetează în adâncurile tale pentru a găsi locul inimii, unde din firea lor conlocuiesc toate puterile sufletului.
Gânduri pentru intelectuali: Omul este o ființă religioasă
În ultimul timp ideea religioasă a primit multe şi grele lovituri, împotriva ei s-au ridicat şi au luptat raţionalişti, filosofi, pretinşii oameni de ştiinţă, bărbaţii politici, hedoniştii de toate nuanţele. Unii au zis că religia n-are nici un temei, alţii au zis că ea nu aduce nici un folos, iar alţii – făcând spume la gură – au strigat că e de-a dreptul dăunătoare societăţii omeneşti. Să ne amintim numai de faimosul dicton ieşit din gura a tot atât de faimosul Lenin: „Religia este opium pentru popor”.