Când Harul lucrează în sufletul celui ce se roagă, atunci îl inundă dragostea lui Dumnezeu, încât nu mai poate suferi ceea ce simte.
Apoi, dragostea aceasta se răsfrânge asupra lumii şi a omului, pe care-l iubeşte atât de mult, încât cere să ia el asupra sa toată durerea şi nefericirea omenească pentru a-i slobozi pe ceilalţi. Şi, în general, pătimeşte împreună pentru orice întristare şi mâhnire, chiar şi pentru cele ale animalelor necuvântătoare, plângând atunci când înţelege că ele suferă.
Sunt o seamă de oameni care afirmă că religia e lipsită de actualitate. Ei zic că în vremea noastră alte valori trebuie să stea pe primul plan al vieţii omeneşti. „Religia… şi-a trăit traiul. S-a sfârşit cu dânsa. Ea nu mai interesează sufletul contemporan, nu mai este actuală!”.
Aşa să fie oare? Să fi încetat să mai prezinte interes religia? Nicidecum! Dimpotrivă, noi avem convingerea că ea este unul dintre fenomenele cele mai actuale din vremea noastră.
Vrei să fie țara ta mai frumoasă și mai binecuvantată și Ortodoxia mai tare?
Schimbă-ți viața ta, eu să mi-o schimb pe a mea, și toți la un loc, într-o frăție și o credință să cântăm lui Dumnezeu și să-L slăvim. (Arhim. Ioanichie Bălan)
Beţia este mama desfrânării, din care se nasc toate urgiile, cum spune Sfântul Apostol Pavel…
– Cum trebuie combătută patima beţiei din sânul credincioşilor şi care sunt urmările cele mai grave ale acestui greu păcat?
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Tecla, glasul al 4-lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tecla strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
– Părinte, foarte multe dintre sfaturile duhovnicești sunt pentru monahi. Dar eu aș vrea să vă întreb cum putem trăi noi duhovnicește în lume fiind căsătoriți…
– Dumnezeu nu face nici o deosebire între monahi și mireni, și, în calendarul nostru, sunt mai mulți sfinți mireni decât călugări, mult mai mulți. Adică soț, soție, copii în familie. Or, rugăciunea de care vorbește Dumnezeu, asta în duh și-n adevăr, se poate face chiar mai bine pe ascuns, în familie, decât în public, în mănăstire.
Părintele Dumitru Stăniloae, un om familiar cu Dumnezeu, film documentar, TVR 1 – Universul Credinței
„Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, măcar deşi port ranele păcatelor .”
Tropar la Praznicul zămislirii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea:
Ceea ce mai înainte erai stearpă şi neroditoare, veseleşte-te; că iată ai zămislit pe Sfeşnicul Soarelui, Cel Ce va să lumineze toată lumea care pătimea cu nevederea. Dănţuieşte Zaharia cu îndrăzneală strigând: Prooroc Celui Preaînalt este cel ce are să se nască.
Imn Ortodox Bizantin intonat în măreața Catedrală Sfânta Sofia (Hagia Sophia) din Constantinopol (Stambul) de către psaltul grec Nikodimos Kabarnos.
Arhimandritul Nikodimos Kabarnos este un caz rar întâlnit de preot foarte tânăr care a valorificat prin cel mai bun mod prețuiosul talant al vocii și deja s-a făcut cunoscut în Ortodoxie ca unul dintre cei mai importanți protopsalți și profesori ai muzicii bizantine.
De ce a iubit Dumnezeu lumea? Pentru nici un alt motiv decât acela că este bun. (din Omilia a 27-a la Evanghelia după Ioan).
Se întâmplă ca Dumnezeu să ne facă bine, nu pentru că I s-a făcut bine de către noi, ci pentru că nu are nevoie de nimic, făcând bine neamului omenesc din bunătate (din Omilia a 6-a la Epistola I către Tesaloniceni).
1. Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși.
2. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine.
3. Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru ratați.
4. Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.
Lumea de astăzi nici nu vrea să audă că desfrânarea este un păcat. Iar pentru a „intra în Europa” trebuie să ne aliniem la standardul lor de viaţă.
Nu intrarea în Europa este cauza pentru decadenţa aceasta morală, ci stricăciunea generală pe care o urmăresc ei cu popoarele.
Ei ştiu că, luând bunul moral al unui popor, îl poţi stăpâni, îl poţi manevra cum vrei. De aceea încearcă să înlăture morala creştină, fiindcă creştinismul biruie toate forţele, este singura forţă din popor care rezistă tuturor încercărilor diavoleşti.
A venit unul la mine şi-mi spunea despre necazurile cu soţia lui. Îi zic, deci:
– Eşti un om atât de neghiob…
– Ce spun eu acum sunt neghiobii?
– Mari nerozii, zic. Soţia ta te iubeşte mult.
Troparul, glasul al 1-lea
Arătatu-te-ai, Ierarhe Teodosie, sfeșnic pururea luminos și mare apărător al Bisericii lui Hristos. Strălucit-ai, prin slujire și mucenicie, ca o jertfă preacurată, aducându-te Stăpânului tuturor; slăvim pomenirea ta, rugând pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.
Cine va voi să-şi scape sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Mc. 8, 35).
Aceste spuse ale lui Hristos, spuse de o uriaşă însemnătate, pot stârni nedumerire în mulţi. Noi, doar, dorim să ne mântuim sufletul, iar Domnul spune că dacă vom năzui spre asta îl vom pierde şi că pentru a ne mântui sufletul este nevoie să ni-l pierdem – să-l pierdem pentru însuşi Domnul Iisus Hristos şi pentru Evanghelie. Ce să însemne asta? Cum trebuie să înţelegem aceste spuse?
În vremea noastră se aude foarte adeseori vorba că între religie şi ştiinţă este duşmănie, antagonism. Mulţi socotesc că aceste două funcţii ale duhului omenesc, nu pot duce casă bună împreună, fiindcă ele se contrazic, se exclud, se nimicesc una pe alta. Părerea aceasta este falsă. Chestiunea s-a dezbătut de nenumărate ori şi despre ea s-au scris sute de tomuri. În spaţiul restrâns ce ne stă la îndemână, vom relua-o şi noi şi vom zice că între religie şi ştiinţă nu numai că nu este antagonism, dar este o prietenie strânsă. Pentru religie, ştiinţa nu este o rivală, ci o tovarăşă de ajutor.