O mare problemă a traiului trupesc pe care-l promovează civilizaţia de astăzi este desfrânarea. Această patimă este considerată o stare de normalitate, de către unii. În ce constă răutatea ei? Desfrânarea este patimă, este o deviere de la normal.
Desfrânatul este un om îndobitocit, redus doar la trup, un om văduvit de sănătatea sufletului, care ajunge să le judece pe toate după patima sa. Oamenii aceştia sunt o pacoste pentru societate.
1. “Bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea” – grăieşte proorocul (Psalm 61, 10).
Mare nebunie este să-ţi alipeşti inima de mlaştină şi să ai nădejde întru pierzătoarea agonisire de argint. Aşadar, nu-ţi pune nădejdea în bogăţia stricăcioasă şi nu umbla după aur – căci acela care iubeşte aurul nu se va îndreptăţi -, ci pune-ţi toată nădejdea în Dumnezeu Cel Viu, Care este pururi, Care toate le-a zidit; iar comoara de aur şi argint este lucrare a mîinilor omeneşti – aceasta piere mai curînd decît a fost adunată.
Să nu creadă cineva că credința exclude rațiunea, raționamentul sau cugetarea. Nu!
Există o vorbă care s-a tot încetățenit prostește mai în toată lumea creștină, „crede și nu cerceta”. Nimic mai fals. Mântuitorul Hristos Le-a spus celor ce-L ascultau: „Rătăciți neștiind scripturile”. Cu alte cuvinte, dacă nu citești și dacă nu înțelegi, te poți rătăci. Și tot El a mai spus: „Viața veșnică aceasta este, ca ei, oamenii, spunând către Tatăl, să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe carele L-ai trimis”.
Când Iisus spune: “Tot ce veți cere în numele Meu, Tatălui, veți primi“, El se referă în primul rând la lucrurile spirituale, la viața sufletului pentru care de fapt a venit în mijlocul oamenilor. Și tot El spune cu alt prilej: “Căutați Împărăția lui Dumnezeu“. Deci aceasta trebuie să cerem în rugăciunea noastră.
Cât privește lucrurile și bunurile materiale, le putem cere atât timp cât ele nu ne împiedică la cucerirea Împărăției.
Nu disprețui ceea ce nu cunoști.
Pe Dumnezeu foarte greu îl intuiesc oamenii.
Smerenia, așa cum o aflăm în Pateric și Filocalie, este mai greu de dobândit pentru că nu este din lucrarea omului.
Dacă starea normală a omului este cuviința, smerenia trebuie să o dobândească.
Smerenia și dragostea nu cad niciodată. Sunt două calități recomandate de Mântuitorul care aparțin lui Dumnezeu. Diavolul nu poate sa fie nici plin de dragoste, nici smerit.
Să ai un canon zilnic de rugăciune, nu însă foarte mare, ca să-l săvârșești, în pofida tuturor treburilor tale. În timpul liber, să te adâncești în sensurile rugăciunilor canonului tău, înțelegând fiecare cuvânt, trăind fiecare frază și pregătindu-ți inima pe măsură, încât la vremea rugăciunii să le înțelegi lesne.
Prin sfânta citire evanghelică din această duminică începe perioada citirilor din Evanghelia după Luca.
Fireşte, toţi creştinii, dar mai mult noi elinii, simţim o deosebită bucurie şi binecuvântare că acest evanghelist elin, medic şi istoric, ucenicul marelui apostol al neamurilor – Pavel, prin desăvârşita lui cunoaştere a limbii eline, a îmbogăţit Biserica şi oferă întregii lumi „cuvintele Vieţii”.
Gândurile rele să plece imediat din mintea noastră pentru că, atunci când rămân pe loc, ne ard, ca şi cum am ţine cărbuni pe mâini.
– Când oamenii te mâhnesc şi te nedreptăţesc să te bucuri pentru că ţi se achită păcate.
– Când eşti osândit (este pentru că) probabil ai osândit şi tu în trecut, drept pentru care îţi achiţi păcatul tău.
Toţi cei care dorim să ne arătăm dragostea faţă de cei morţi și să le dăm un ajutor real, putem să o facem cel mai bine prin rugăciuni pentru ei, și mai ales prin pomenirea lor la Liturghie, când părticelele care sunt scoase pentru vii și pentru morţi sunt amestecate în Sfântul Potir cu cuvintele: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfânt Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi.”
Troparul Sfinţilor Mucenici Calistrat şi Ghimnasie şi a celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
…Experiența de mulți ani pe care am dobândit-o m-a învățat că toate cele de sub cer sunt deșarte și mincinoase.
Mă întrebați cum văd lumea și toate cele pământești?
Mă apropii de vârsta de șaptezeci și șase de ani și vreau să plec cât mai curând. Lumea aceasta are numai suferințe și amărăciuni și rar, foarte rar, bucurie.
Dumnezeu este pe pământ, Dumnezeu între oameni nu prin foc şi prin trâmbiţă şi prin munte fumegând sau prin nor şi prin vijelie care înfricoşa sufletele celor ce ascultau pe legiuitori, ci prin trupul nostru şi vorbind blând celor de acelaşi neam. Dumnezeu în trup; nu din lucrări delimitate, ca la prooroci, ci avându-Şi omenitatea articulată şi unită cu Sine Însuşi şi întorcând la Sine prin trupul înrudit cu noi toată omenitatea.
Când Harul lucrează în sufletul celui ce se roagă, atunci îl inundă dragostea lui Dumnezeu, încât nu mai poate suferi ceea ce simte.
Apoi, dragostea aceasta se răsfrânge asupra lumii şi a omului, pe care-l iubeşte atât de mult, încât cere să ia el asupra sa toată durerea şi nefericirea omenească pentru a-i slobozi pe ceilalţi. Şi, în general, pătimeşte împreună pentru orice întristare şi mâhnire, chiar şi pentru cele ale animalelor necuvântătoare, plângând atunci când înţelege că ele suferă.
Sunt o seamă de oameni care afirmă că religia e lipsită de actualitate. Ei zic că în vremea noastră alte valori trebuie să stea pe primul plan al vieţii omeneşti. „Religia… şi-a trăit traiul. S-a sfârşit cu dânsa. Ea nu mai interesează sufletul contemporan, nu mai este actuală!”.
Aşa să fie oare? Să fi încetat să mai prezinte interes religia? Nicidecum! Dimpotrivă, noi avem convingerea că ea este unul dintre fenomenele cele mai actuale din vremea noastră.
Vrei să fie țara ta mai frumoasă și mai binecuvantată și Ortodoxia mai tare?
Schimbă-ți viața ta, eu să mi-o schimb pe a mea, și toți la un loc, într-o frăție și o credință să cântăm lui Dumnezeu și să-L slăvim. (Arhim. Ioanichie Bălan)
Beţia este mama desfrânării, din care se nasc toate urgiile, cum spune Sfântul Apostol Pavel…
– Cum trebuie combătută patima beţiei din sânul credincioşilor şi care sunt urmările cele mai grave ale acestui greu păcat?