Trebuie restaurată comunicarea dintre oameni. Acest lucru este cu putinţă numai prin compasiune, suferind pentru ei, jertfindu-ne pentru ei; doar astfel poţi deschide poarta celuilalt. Oamenii sunt foarte neîncrezători. Numai o dovadă de iubire, care merge până la jertfa prin care omul se dăruiește celuilalt, poate câştiga inima celuilalt. Atunci însă, Îl imităm pe Hristos. Dar această „imitaţie” a lui Hristos este o unire cu El; trebuie ca Hristos să Se încorporeze în noi şi să ne refacă în Sine după El, Modelul nostru originar. Iertarea  este  legată  de  înţelegerea  slăbiciunii  celuilalt şi  a  propriei  noastre slăbiciuni,  de  nevoia  pe  care  o  avem  de  celălalt. De  ce  să   nu-l  iertăm  pe celălalt, când eu însumi mă  simt plin de păcate? Care om poate spune că  a făcut tot ce putea pentru ceilalţi? Deşi  ştiu că  este  bolnav,  din  comoditate  personală  spun  că  sunt  obosit. Predic tot  timpul  pentru  că  nu-mi împlinesc toate datoriile faţă  de ceilalţi. Nu  fac  poate  rău,  dar  nu  fac  nici  bine,  iar  aceasta  înseamnă  a-i  lăsa  pe ceilalţi în singurătatea şi neputinţa lor. Se întâmplă  atât de des ca  cineva să simtă  nevoia  de  a  fi  încurajat,  ajutat,  mângâiat;  şi  nu  o  fac;  sunt  mereu păcătos. Atunci de ce să  nu iert celorlalţi; de ce să  pretind altora mai mult decât pot să dau eu însumi?”

Continuare …