„Dacă demonii se arată întocmai ca si îngerii si spun lucruri pe care le pot spune si îngerii, cum se poate deosebi adevărul?
Dacă demonii se arată întocmai ca si îngerii, cum se poate deosebi adevărul?
Cel ce este binefăcătorul omenirii, ne arătă neîncetat calea de întoarcere către Dumnezeu
Pentru noi, monahii, sensul Crucii este centrul vieții noastre, mândria noastră, nădejdea și așteptarea mântuirii noastre. Când vedem cu câtă sălbăticie ne atacă vrăjmașul, când vedem multiplele slăbiciuni ale firii noastre, când vedem patimile și poftele care ne asediază și ne amenință existența, atunci nu ne rămâne decât să ne punem nădejdea în Crucea lui Hristos și să prindem curaj pentru a ne continua lupta, pentru a ieși învingători.
Încrederea în Dumnezeu atrage ajutorul Lui
Încrederea în Dumnezeu atrage ajutorul Lui. Creștinul crede și se încredințează pe sine lui Dumnezeu până la moarte, iar atunci vede limpede cum mâna lui Dumnezeu îl mântuiește.
Atunci când încredințăm viitorul nostru lui Hristos, Îl obligăm să ne ajute.
Postul este strajă bună a sufletului, nădejde al trupului, armă pentru viteji și școala nevoitorilor
Postul este dar de demult, dar neveștejit, fără de vârstă, însă neîncetat înnoit, ce înflorește întru întreaga lui frumusețe.
Postul este strajă bună a sufletului, însoțitor de nădejde al trupului, armă pentru cei viteji, școală a nevoitorilor.
Arhidiac. Sorin Mihalache: Nu Dumnezeu are nevoie de postul nostru
Părintele profesor Sorin Mihalache vorbește despre cum mintea nostră nu poate să fie atentă și la exterior și la interior, în același timp. Cu cât ne expunem mai puțin simțurile la stimuli exteriori, cu atât putem să fim atenți la noi înșine.
„Găseşte uşa inimii tale! Vei afla că este uşa către Împărăţia lui Dumnezeu”
Evanghelia ne spune că Împărăţia lui Dumnezeu este, în primul rând, înlăuntrul nostru. Dacă nu putem găsi Împărăţia lui Dumnezeu în noi, dacă nu ne putem întâlni cu Dumnezeu înlăuntru nostru, chiar în adâncul fiinţei noastrre, atunci şansele de a-L întâlni în afara noastră sunt foarte mici.
Omul cel tainic al inimii
Fiecare dintre noi trăieşte o viaţă dublă. Există omul vieţii dinafară, pe care îl văd ceilalţi, şi există omul vieţii de taină, pe care îl vede Dumnezeu. Cineva chiar a zis că în orice om sunt patru persoane: cea pe care o ştie lumea, cea pe care o ştiu oamenii apropiaţi, cea pe care o ştie numai el însuşi şi cea pe care o ştie doar Dumnezeu. In cea mai mare parte, aceste patru persoane nu seamănă una cu alta decât puţin.
Liturghia darurilor mai înainte sfințite
Î.P.S. Nikólaos, mitropolit de Mesogaía și Lavreotikí, într-o scurtă predică din timpul Sfintei Liturghii a darurilor mai înainte sfințite, în biserica Sfânta Paraskeví din Koropí, vorbește despre simbolismul acestei Sfinte Liturghii care se săvârșește în perioada Postului Mare.
Această Liturghie a darurilor mai înainte sfințite, care are un simbolism cu totul aparte, se săvârșește în Postul Mare și, de regulă, seara. Nu am petrecut două ore împreună aici, în acest sfânt lăcaș de închinăciune, doar ca să ne umplem timpul cu ceva.
Împărtăşania preţuieşte pentru om cât toate pomenile
Mulţi pustnici, care au trăit departe de biserici şi preoţi, se temeau să nu moară neîmpărtăşiţi, şi se rugau fierbinte lui Dumnezeu să le trimită înainte de moarte un preot cu Sfânta Împărtăşanie.
Ridică-ți crucea și urmează-I Domnului
Și chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. (Marcu 8, 34)
Cât de greu și de dureros pare aceasta! Domnul a cerut ca oricine vine la El să se lepede de sine. Dar ceea ce poruncește nu este nici greu, nici dureros când El Însuși ne ajută, în așa fel încât ceea ce ne cere să poată fi îndeplinit.
Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va teme decât numai de Stăpânul său
Frica lașă este o simțire copilărească în sufletul îmbătrânit de slava deșartă. Frica lașă este o slăbire a credinței, arătată în așteptarea plină de spaimă a unor lucruri neprevăzute. Frica lașă este o primejdie mai înainte de frică; sau ea este o simțire plină de tremurare a inimii, clătinată și speriată de nenorociri îndoielnice. Frica lașă este lipsa încredințării. Sufletul mândru este robul fricii lașe, pentru că se bizuie pe sine și se teme de zgomotele lucrurilor și de umbre.
Numai omul tăcut poate să-L înfățișeze cu adevărat pe Dumnezeu
Postul cel Mare, în înțelesul de perioadă afierosită în întregime lui Dumnezeu, este timpul natural al credinciosului, al omului afierosit Domnului. La rândul său, pustia este cadrul firesc al monahului, al omului care vrea să-L întâlnească pe Dumnezeu.
Nu este întâmplător faptul că pustia a fost considerată o imagine a Bisericii și a Împărăției cerurilor și că este mireasa lui Hristos, care naște cei mai mulți și cei mai buni fii.
Postul Mare este un popas în goana obişnuită a vieţii şi un prilej de transfigurare
Multă lume ignoră sau nu doreşte să cunoască sensul acestor zile, continuându-şi viaţa monotonă de fiecare zi. Omul se plânge că viaţa îl oboseşte, totuşi nu face nici un pas spre o schimbare esenţială. Dietă severă ţine, dar post nu. La psiholog merge, la televizor stă cu orele, dar la duhovnic nu se duce, nici la biserică.
10 îndemnuri pentru perioada Postului Mare
Una dintre cele mai cunoscute opere ale Sfântului Nicolae Velimirovici este „Inima în Marele Post. Călăuză duhovniceasca spre Înviere”, un adevărat ghid duhovnicesc în călătoria fiecăruia dintre noi pe drumul Postului Paștilor, până la ultima stație – întâlnirea cu Hristos Cel Înviat. Am selectat din această carte 10 îndemnuri ziditoare de suflet pentru perioada Postului Mare, pe care vi le prezentăm în continuare:
Săptămâna întâia a Postului Mare
În vremea războiului duhovnicesc, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul [1], luptătorul trebuie să astupe izvoarele apelor celor dinafara cetăţii şi să nu se îndeletnicească decât cu rugăciunea şi cu muncirea trupului prin filosofia cea lucrătoare, adică cu ostenelile trupeşti.
Apele cele dinafară cetăţii sunt cugetele trimise de fiecare simţ din lumea sensibilă, care străbat sufletul asemenea unui râu ce trece prin cetate.
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul
„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale! Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.”
Rugăciunea şi smerenia sunt arme atotputernice
Spune rugăciunea fără oprire. Fie ca Dumnezeu să-ţi dăruiască un început binecuvântat! Fie ca ea să nu te mai lase, sau, mai degrabă, fie ca tu să nu mai laşi rugăciunea – viaţa sufletului, respiraţia inimii, primăvara dulce înmiresmată care creează o primăvară duhovnicească în sufletul luptător.