Cele mai mari evenimente ale istoriei firii omenești sunt Sfinții. Și sunt cele mai mari evenimente, pentru că, deși ei trăiesc într-un anume timp, îmbrățișează, prin puterea rugăciunii, întreaga fire omenească, nefiind hotărniciți de timp. Sfinții, acești oameni care L-au dorit și Îl doresc cu adevărat pe Dumnezeu, poartă „pe umerii” rugăciunilor lor întreaga fire omenească; și, poate, doar la înfricoșătoarea Judecată vom afla cât bine ne-au făcut ei nouă, tuturor. Însă de vom socoti cu luare aminte, vom înțelege că smerenia nu-și oprește lucrarea după Judecata Domnului Hristos și, de aceea, este foarte cu putință să nu aflăm vreodată cât de mare este puterea rugăciunii Sfinților. Poate și din această pricină este înfricoșătoare Judecata.
Neîndoielnic că fiecare om e îndreptățit să grăiască despre firea omenească, ca unul care este părtaș al acestei firi; însă nu va putea grăi decât până la adâncul despre care are cunoștință. Sfințenia este adâncul cel mai tainic al firii omenești și, din această pricină, viețile Sfinților trebuie scrise de către Sfinți. Viața vreunui Sfânt, scrisă de un sfânt scriitor, are acea putere ca, atunci când e citită, să adune din împrăștiere mintea cititorului și, în chip tainic, să-i mijlocească împărtășirea harului Sfântului Duh. Iar această dăruire a harului i se face cititorului un nou început, în apropierea de lumea duhovnicească a lui Dumnezeu.
L.S. Desartovici, Martiriul Sfinților Brâncoveni, Editura Sophia, 2007