Ascultaţi cu teamă fii ai lui Dumnezeu!

Ce spui acum, atletule mai atlet decât atleţii, vecin cu răutatea? Unde sunt plimbările tale cele cuvioase? Unde este educaţia ta extraordinară? Unde este efortul înţelepciunii? Unde este cuviinţa comportamentului tău? Unde sunt bunele tale maniere? Unde sunt desele tale culcări pe jos de dragul filosofiei? Unde [îţi] este priceperea? Unde iubirea de Dumnezeu? Unde iubirea ta pentru Hristos? Ci ai ajuns departe de acestea de când convieţuieşti cu fiara cea rea, dar mai degrabă după ce te-ai aruncat în tartarul pierzaniei. Căci cine te-a silit să intri în atelierul fărădelegii?

Continuare …

Fiecare creştin este părtaş al Duhului

Mângâindu-i pe ucenicii Săi, Domnul spune că pentru ei este mai bine ca El să suie la Cer, căci odată suit le va trimite în locul Său pe Mângâietorul – Duhul Sfânt. S-a pogorât Duhul Sfânt și rămâne în Biserică, săvârşind lucrarea lui Hristos în fiecare credincios. Fiecare creştin este părtaş al Duhului. Acest lucru este atât de trebuincios, că acela care nu are Duhul nu este al lui Hristos.

Continuare …

Demonul, nematerialnic fiind, umblă prin văzduh și observă intenția omului

Pentru aceea, iubiți frați, să nu trăim cu răutate, ci să ne sârguim să îmbrățișăm simplitatea Cuvântului, fiindcă, fără voința noastră liberă, mă refer la aplecarea liberei noastre alegeri, diavolul nu poate cu niciun chip să se apropie de noi. Fiindcă are grosolănia tâlharului și a furului, deși poartă chip nematerialnic.

Continuare …

Din gândurile rele se nasc faptele cele rele

Starea firească a seminției lui Adam cuprinde în sine nu numai plângere, ci și deznădăjduire; nu numai tânguire, ci și împietrire; nu numai jale, ci și pierzare. Cugetă omul cu osârdie cele rele (Facerea 6, 5): de aici urmează numaidecât un potop întreg de rele, ce se revarsă din cugetări asupra tuturor faptelor lui, îi înghite toate puterile și – chiar în privința celor dinafară – nu aduce decât pustiire.

Continuare …

„Fiţi mereu pregătiţi, apreciaţi, folosiţi bine fiecare zi şi fiecare ceas”

Sufletul se întoarce la Dumnezeu. Şi acest gând trebuie să ne facă să medităm astăzi nu numai asupra morţii, ci asupra vieţii. Cât ne mai rămâne de trăit? Trebuie să trăim anii ce ne rămân ca vrednice făpturi ale lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui. Azi suntem copii, mâine tineri, poimâine vom avea părul alb. Iar în ziua următoare vor veni să ne ia.

Continuare …

„Îndată au lăsat toate și I-au urmat!” Duminica a II-a după Rusalii la Mănăstirea Suruceni

„În marea Lui bunătate şi mărinimie, Domnul nu ne sileşte niciodată, căci nu vrea să ne constrângă libertatea cu care El Însuşi ne-a înzestrat. Hristos ne dăruieşte cuvintele şi poruncile Lui mântuitoare, dar ne lasă pe noi să le împlinim, să facem un experiment pentru a verifica adevărul Său şi a-l statornici apoi drept singura lege a fiinţei noastre.” (Arhimandritul Zaharia Zaharou)

Continuare …

Hristos ne deschide calea

Domnul nostru i-a chemat pe primii ucenici şi le-a zis că îi va face „pescari de oameni” (Matei 4,18 – 22). Cu simplitate şi statornicie le-a zis: „Această artă pe care voi o aveţi, de a pescui, aceasta de-acum va dobândi o altă dimensiune. Vă voi face pescari de oameni şi veniţi de Mă urmaţi”. Aceia, ca oameni simpli, au mers fără ca să cerceteze pe toate părţile acest fapt. […] Este nevoie de curaj şi de risc în viaţă ca să aflăm adevărul.

Continuare …

La Dumnezeu nu merge cu jumătăți de măsură

Când te cheamă Dumnezeu, nu mai stai pe gânduri, nu ai voie să mai stai pe gânduri, ci le lași pe toate. Domnul vine și ne caută în fiecare loc și mai ales acolo unde muncim, unde ne desfășurăm viață zilnică. Și le spune pe rând, lui Petru și lui Andrei, fratele lui și apoi lui Iacob și apoi lui Ioan fratele lui: Veniți după Mine! E atât de scurt cuvântul pe care Domnul îl adresează și totuși atât de puternic. Nu le da explicățîi, de ce să Îi urmeze Domnului, nu le zice nimica, doar atât: Vă vreau cu Mine! Vreau să îmi urmați Mie!

Continuare …

Cel ce cunoaște pe Dumnezeu prin modul său de viață are Duhul lui Dumnezeu

Căci pocăința este cu adevărat începutul, iar sfârșitul este reînvierea simțurilor lăuntrice duhovnicești după care obișnuiește să vină cunoștința lui Dumnezeu eliberată de întunecime. „Ne vei da viață, zice și David, și vom chema numele Tău”. Și iarăși: „Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda”.

Continuare …

Fugiţi de desfrânare!

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

Continuare …

Orice clipă a vieţii noastre poate fi un prilej de rugăciune

Fie­care cuvânt al Bisericii este un mărgăritar fără de preţ pe care, dacă ajungem să-l înțelegem, cum se întâm­plă câteodată, învie cugetul şi ne umple inima de o trăire care ne schimbă pentru totdeauna. Deci, să fim atenţi la fiecare cuvânt al Sfintei Liturghii, la fiecare cuvânt ce se citeşte în Biserică, şi fiecare cuvânt de rugăciune să-l facem cuvântul nostru de rugăciune. Nu numai lucruri care sunt scrise de altcineva, într-o carte pe care o citeşte altcineva cu glas tare, ci cuvântul acela trebuie să devină cuvântul meu.

Continuare …

Nu te teme, nu eşti singur. Singur este cel care nu ştie de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toţi oamenii tovarăşi

Nu te teme, nu eşti singur. Singur este cel care nu ştie de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toţi oamenii tovarăşi. Unul ca acesta şi într-o tovărăşie cât se poate de numeroasă va spune, cum spun şi acum unii: „Mă plictisesc! Nu ştiu ce să mai fac! Toate mă plictisesc cumplit”. Acestea sunt suflete goale de Dumnezeu, cenuşă fără foc. Iar tu nu eşti singur, fiindcă stai cu Domnul, şi Domnul e cu tine.

Continuare …

Ce să facem când nu ne putem ruga?

Când îți este greu să te rogi, stai, așa cum ți-am mai spus și altă dată, înaintea icoanei lui Hristos și nu-I spune nimic. Doar privește-L și, încet-încet, îți va vorbi El. Îți va spune: „De vreme ce te ostenești de dragul Meu, Eu te voi alina, voi fi alături de tine, te voi sprijini. Nu te întrista!”.

Continuare …

Ce minunată este rugăciunea!

Ce minunată este rugăciunea! Cel care se roagă este luminat şi cunoaşte voia lui Dumnezeu. Şi când o cunoaşte pe aceasta? Bineînţeles, când se roagă în chip bun. Şi când se roagă omul bine? Când trimite rugăciunea către Dumnezeu, cu toate „ingredientele” ei. Şi care sunt aceste „ingrediente” care o fac mai plăcută? Smerenia, lacrimile, mustrarea de sine, simplitatea şi ascultarea prin iubire. Rugăciunea răspândeşte lumină, şi această lumină vădeşte calea cea dreaptă pe care o doreşte Dumnezeu.

Continuare …

“Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”

“În această luptă mulţi fraţi de-ai noştri zac la pământ, acoperiţi de răni, plini de sânge şi nu-i nimeni care să-i îngrijească: nici mirean, nici preot, nimeni; n-au alături de ei nici ajutător, nici prieten, nici frate; că toţi ne gândim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii.