Dacă susțineți că aveți credință-n Dumnezeu, dar vă împiedicați iarăși în beznă din pricina tristeții, atunci credința voastră este puțină.
Numai credința poate stinge focul tristeții
Câtă evlavie trebuie să avem faţă de icoane!
Câtă evlavie trebuie să avem faţă de icoane! Un monah a pregătit o icoană a Sfântului Nicolae ca să o dea de binecuvântare cuiva. A învelit-o cu o hârtie curată şi a pus-o în dulap până ce o va da. Dar fără să ia aminte a pus-o invers.
Vrei să ai rugăciune puternică? Iată cum făcea Sfântul Ioan Gură de Aur
Pr. Nicolae Dima: Din experiența Sfântului Ioan Hrisostom, reguli pentru rugăciune puternică. Rugăciune a este un privilegiu, mai mult decât o datorie. Cum îl facem pe Dumnezeu atent la noi?
Desăvârşirea morală nu este de ajuns pentru om
În Biserica Ortodoxă a lui Hristos, omul poate ajunge la îndumnezeire pentru că, după învăţăturile Bibliei şi ale Părinţilor Bisericii, dumnezeiescul har este necreat. Dumnezeu nu este numai esenţă, aşa cum crede Apusul; El este şi energie. Dacă Dumnezeu nu ar fi decât esenţă, noi n-am putea fi în comuniune cu El, pentru că Fiinţa lui Dumnezeu este înfricoşată şi de neajuns pentru om, în conformitate cu declaraţia: „nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască” (Ieşirea 33, 20).
„Acest om mi-a devenit nesuferit! Mă ocărăşte, mă dispreţuieşte, mă vorbeşte de rău, să vezi ce-i fac!”
Când stomacul nu mai poate să „digere” mâncărurile pe care le înghiţi, înseamnă că ai o problemă, eşti un om care suferă. Şi dacă îţi doreşti sănătatea, va trebui să te îngrijeşti să afli modul potrivit prin care să-ţi vindeci stomacul.
Acelaşi lucru este valabil şi cu „stomacul” care se numeşte suflet. Când nu-l „înghiţi” pe aproapele tău, când, aşa cum se spune, nu-l ai la inimă, tu eşti problema, nu aproapele tău!
Să nu vă despărțiți inimile voastre de Dumnezeu
Fiți așadar totdeauna liberi și stăruiți la Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va sălășlui în voi. Și nu cereți nimic altceva, decât numai mila de la Domnul slavei. Iar cerând mila, cereți-o cu inimă smerită și înfrântă și strigați de dimineața până seara, și de e cu putință toată noapte: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”.
Rugăciunea – izvor al puterilor sufletești
Sfântul Apostol Pavel are un text foarte frumos, în Epistola sa către Romani, în care vorbește despre Dumnezeu: „Pe cele ce nu sunt le cheamă, ca și cum ar fi”. Adică pentru Dumnezeu nu există virtualitate, ci numai realitate. În clipa în care Dumnezeu a gândit un lucru, acel lucru începe să existe; în clipa în care a hotărât să facă ceva, acel ceva intră în ființă. Acest fel de rugăciune, la care mă refer, cred că este cea mai înaltă treaptă, chiar pentru credinciosul obișnuit să se roage cu adevărat.
Boala sufletului este mult mai grea decât cea a trupului şi mai primejdioasă
Despre starea de boală a sufletului din pricina păcatului iată ce spune dumnezeiescul Gură de Aur: „Aşa cum cei bolnavi îşi feresc ochii de lumina materială, din pricina slăbirii vederii, şi aşa cum se întorc de la principiile sănătoase, la fel şi cei bolnavi cu sufletul, înfierbântaţi de patimă, nu pot să îşi aţintească ochii cugetului către lumina adevărului. Căci la fel şi porcii se pleacă la cele de jos şi se apleacă spre pântece şi se tăvălesc în noroi şi nu simt că se umplu de cea mai groasă tină.”
„Cea mai mare bucurie a Domnului este aceea de a fi slăvit întru copiii Săi, următorii Săi credincioşi” Duminica a VII-a după Paști la Mănăstirea Suruceni
Închipuiţi-vă doar o clipă că nu ştiţi nimic despre Domnul Iisus Hristos. Şi închipuiţi-vă în acelaşi timp că vă aflaţi într-o ţară ai cărei singuri locuitori sunt Apostolii Lui, sfinţii şi mucenicii; toţi cei care L-au urmat pe Hristos şi au vieţuit după Legea şi exemplul Lui… Prin ucenicii Săi, aţi ajunge să-L cunoaşteţi pe cel mai bun Învăţător care se află sub soare; prin soldaţii şi următorii Săi, aţi ajunge să-L cunoaşteţi pe cel mai puternic şi mai biruitor Cârmuitor care a păşit vreodată pe pământ; prin roadele Lui, aţi ajunge să cunoaşteţi pomul cel mai dulce şi mai roditor, Pomul Vieţii, a cărui dulceaţă întrece dulceaţa tuturor celorlalţi pomi din lumea zidită. (Sf. Nicolae Velimirovici)
Predică la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic
„Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum şi noi una suntem” (Ioan 17, 11)
Râvna este lucrare a Harului
Vă pomenesc mult și vă doresc binele cu osârdie, căci nu aveți în suflet decât râvnă vie pentru lucrarea mântuirii. Domnul v-a chemat. Să mulțumim Domnului! Nu pregetați însă a face, în ce vă privește, toate cele de trebuință. Domnul a început în voi lucrarea înnoirii duhovnicești. Credeți și nădăjduiți că Cel care a pus început va și desăvârși (vezi Filipeni 1, 6), dacă veți păzi râvna vie și nu vă veți lăsa de ostenelile potrivite.
Luptă-te să te rogi nu din obișnuință, ci cu simțire
Să nu iubești multele cuvinte și slava omenească. Altfel, nu în spate, ci chiar înaintea ochilor tăi demonii îți vor întinde curse și se vor bucura cu tine la vremea rugăciunii, căci atunci cu ușurință te vor trage și te vor ademeni cu gânduri străine.
Dacă vrei să te rogi curat, nu ceda vreunei pretenții trupești și nu vei avea la ceasul rugăciunii niciun nor care să te întunece.
La Biserică se dă Dumnezeu
Noi ne rugăm la Dumnezeu şi zicem: dar nu s-a schimbat nimic.
A avut loc Conferința Teologică – 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, de la Niceea 325 – 2025
Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, în dimineața zilei de vineri, 30 mai, în sala sinodală a Reședinței Mitropolitane din Chișinău, a avut loc Conferința Teologică – 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, de la Niceea 325 – 2025.
Spovedania ca o rugăciune: început lin, sfârșit cu nădejde
Mi se pare că niciodată nu trebuie să începi spovedania fără să te rogi împreună cu omul. În Molitfelnic există un întreg șir de rugăciuni – și, desigur, ele sunt mai multe decât putem citi cu fiecare credincios în parte, mai ales când se strânge rând la spovedanie. Dar ceea ce se poate face este să te rogi pe scurt, dar cu liniște și evlavie, astfel încât sufletul omului să intre în sine mai înainte de a începe să vorbească. Căci mărturisirea trebuie să izvorască din adâncurile ființei sale. Dacă nu pătrunde, măcar puțin, în acele adâncimi, va grăi doar din minte, iar inima nu se va zdrobi.
„Pacea mea v-o dau vouă…”
Domnul iubește pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să și cunoască neputința și să se smerească și, pentru smerenia lor, să primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase.
Starețul Moise Aghioritul: „Nu poţi să ajungi la 60 de ani şi să spui „mă voi căsători”, „ mă voi călugări”, nu?”
Dacă ar fi să dau un titlu simplu acestor puține cuvinte pe care le vom rosti, ar fi Căsătorie şi Monahism. Poate că anumite lucruri le-aţi auzit deja, poate că unele vă vor crea nedumeriri, însă eu nu voi spune nimic de la mine, ci ceea ce spun Biserica, Sfinţii Părinţi, Sfânta Evanghelie, Sfânta Tradiţie. Cunoştinţele mele sunt sărace şi neînsemnate. Voi pune înainte dragostei voastre ceea ce spune Biserica noastră, cu atenţie, desigur.