Acesta se născu în anul 1651 în apropiere de Kiev, Ucraina, primind la botez numele Daniil. Tatăl său fiind soldat şi lipsind adeseori vreme îndelungată de acasă, de creşterea micuţului Daniil se îngriji mama sa care îi insuflă dragostea pentru cele dumnezeişti.
Pe când avea 11 ani, Daniil intră la seminarul din Kiev, al cărei conducător era un strălucit predicator şi cald apărător al Ortodoxiei. De la acesta deprinse tâlcuirea Sfintelor Scripturi şi deveni sensibil la setea de cuvânt a credincioşilor.
La 17 ani, intră în Mănăstirea Sfântului Chiril unde îmbrăcă haina monahală cu numele Dimitrie. Pe lângă ascultările pe care le săvârşea în obşte, tânărul monah se adânci în citirea scrierilor duhovniceşti şi începu a scrie cele dintâi cuvântări duhovniceşti.

Continuare …

Sunt sigur că ar vorbi şi despre transplantul de organe şi despre noua viaţă în Hristos. Este convertit în chirurg de suflete, fără să facă o profesie din asta, anticipându-l pe Luca al Crimeei. Născut în Siria, doctorul Luca evanghelistul depune mărturie la procesul istoriei mântuirii, lăsându-ne scrieri revelate despre viaţa Bisericii primare.
Este un profesionist al artei, filosofiei şi redactării cuvântului. Scrie în greacă, evitând ebraismele dificile. Vrea să convingă pe toţi că viaţa lui Iisus Hristos este reală, că nu se poate contesta autenticitatea învierii şi că această veste bună va transforma omenirea. Vorbeşte despre Fiul Omului, Cel ce primeşte moartea voluntar, în locul nostru. Fiul Omului Se jertfeşte pentru toţi, indiferent de „paşaport”. Pentru a dobândi veşnicia, sunt recomandate două fugi: fuga de mândrie şi – mai ales – fuga de lăcomie.

Continuare …

Un preot oarecare, şezând într-o zi în faţa bisericii, iată, un duh necurat a venit la dânsul în chip de nor întunecat şi înnegrit şi s-a pus ca un acoperământ pe capul lui şi l-a lipsit de lumină şi mintea lui i s-a luat şi i s-au slăbit lui toate oasele şi nu putea să grăiască; şi, intrând unii, l-au aflat pe el ca pe un mort. Şi a petrecut în boală aceea nouă ani, neputând a se întoarce pe sine pe altă parte, dacă nu-l întorcea pe el cineva. Şi auzind rudele lui, cele despre Sfântul Simeon, au mers la Sfântul, ducându-l şi pe el în pat şi ajungând ca la trei stadii de mănăstire, zăcea acolo.

Continuare …

Sfântul Tihon, la botez Vasile Ivanovici Belavin, s-a născut pe 19 ianuarie 1865. Tatăl său, Ioan Belavin, era preot de ţară în districtul Toropeţ din eparhia Pskov. Copilăria și adolescența lui s-au petrecut în contact direct cu ţărani și muncile lor. Din primii ani, micul Vasile a manifestat o înclinație specială pentru religie, dragoste pentru Biserică, precum și o rară blândețe și smerenie.

Continuare …

Sfântul Serghie din Radonej este unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi ruşi. El este socotit drept unul dintre sfinţii prin care Dumnezeu a renăscut monahismul isihast rus, prin îndeletnicirea cu rugăciunea neîncetată şi revenirea la nevoinţele ascetice.
Născut în ziua de 3 mai 1313 şi trecut la cele veşnice în ziua de 25 sept./ 8 oct. 1391, la vârsta de 78 de ani, Cuviosul Serghie s-a arătat pe sine drept ctitor al uneia dintre cele mai mari lavre ruseşti – Lavra Sfânta Treime, aflată în nordul Moscovei – şi al nenumăratelor suflete pe care le-a zidit şi încă le mai zideşte, prin cuvântul sau cu putere multă, prin rugăciunile sale cele bineprimite şi, acum, prin cinstitele sale Moaşte.
Sfântul Serghie din Radonej este prăznuit de Biserica Ortodoxă de două ori pe an: pe 25 sept./8 oct., când acesta a trecut la cele veşnice, şi pe 5 iul./ 18 iul., când au fost descoperite cinstitele sale Moaşte.
Moşia părinţilor săi, dreptcredincioşii Chiril şi Maria, se află la mică distanţă de oraşul Rostov. Cei doi au făgăduit lui Dumnezeu că, dacă pruncul care se afla încă în pântece va fi băiat, îl vor închina Lui. Pruncul s-a născut în ziua de 3 mai 1313 şi a fost botezat Bartolomeu, în cinstea sfântului prăznuit în acea zi.

Continuare …

Ne spunea nouă Filon, robul lui Hristos, că, de demult, pe vremea prigonirii creştinilor, un oarecare episcop a oprit pe un preot de la slujbă, dintr-o anumită pricină.

Continuare …

Tot mai multe voci susţin că sfinţenia a dispărut de pe faţa  pământului, că este imposibil în zilele noastre să mai existe sfinţi după măsura celor din vechime. Iată însă un exemplu relativ recent că Biserica lui Hristos este vie, că în unele locuri este persecutată, iar slujitorii ei o apără chiar cu preţul vieţii, primind cununa de martir: este cazul Arhimandritului Filumen, canonizat drept Noul Sfinţit Mucenic Filumen, după ce a trecut în lumea drepţilor în anul 1979, în împrejurările pe care le vom descrie mai jos. Datele despre acest nou sfânt, aproape total necunoscut la noi, au fost preluate din Buletinul informativ al Departamentului de Relaţii Externe al Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (nr. 46, apărut în „Orthodox America”, aprilie-mai 1984).

Continuare …